Sunteți pe pagina 1din 20

N.

Zamfir
Extinderea. Štefan Füle.
Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii
Europene, 2014

http://europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/enlarge
ment_ro.pdf
1. 1. Evoluții comparative privind extinderile
succesive ale UE
2. 2. Criteriile de aderare la Uniunea
Europeană
 CECŎ, înființată în anii 1950 și
cunoscută în prezent sub numele de
Uniunea Europeană, a avut inițial șase
membri:
 Belgia, Franța, Germania, Italia,
Luxemburg și Olanda.
 În
1973, au devenit state membre
Danemarca, Irlanda și Regatul
Unit.
 Norvegienii au votat împotriva
aderării cu 53,5% voturilor la o
prezența la urne de 46,5%.
 Grecia a aderat în 1981, urmată de
Spania și Portugalia în 1986.
 1985 a adus primul și ultimul caz
de până acum când teritoriul
european a părăsit Groenlanda,
teritoriul danez sa bucurat de
autonomie pe baza referendumului
din 23.02.1982 și s-a decis ieșirea
din Comunități.
 La 10.03.1990 are loc o extindere
a CE, prin reunificarea Germaniei.
 Austria, Finlanda și Suedia li s‐au
alăturat în 1995.
 Norvegia și Elveția care de
asemenea au cerut aderarea,
eșuează din nou din cauza
referendumurilor negative.
 În anul 2004, Uniunea a cunoscut cea
mai mare extindere din istoria sa,
odată cu aderarea Ciprului, Estoniei,
Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei,
Republicii Cehe, Slovaciei, Sloveniei și
Ungariei.
 Trei ani mai târziu, în 2007, au
aderat la Uniune Bulgaria și
România.
 Croația a devenit stat membru la
1 iulie 2013, numărul membrilor
fiind acum de 28.
 Muntenegru, Islanda, fosta Republică
iugoslavă a Macedoniei, Serbia și
Turcia sunt țări candidate.
 Albania, Bosnia și Herțegovina și
Kosovo sunt țări potențial candidate.
 Articolul 49 TUE

 Orice stat european care respectă valorile


prevăzute la articolul 2 și care se angajează
să le promoveze poate solicita să devină
membru al Uniunii.
 «Articolul 2 TUE

 Uniunea se întemeiază pe valorile respectării


demnității umane, libertății, democrației,
egalității, statului de drept, precum și pe
respectarea drepturilor omului, inclusiv a
drepturilor persoanelor care aparțin minorităților.
Aceste valori sunt comune statelor membre într-
o societate caracterizată prin pluralism,
nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și
egalitate între femei și bărbați.
 Consiliul European de la Copenhaga
din21-22 iunie 1993
 1 . politic: stabilitatea instituțiilor care
garantează democrația, statul de drept,
drepturile omului și respectarea și protecția
minorităților;
 2 . economic: existența unei economii de
piață funcționale și capacitatea de a face față
presiunii concurențiale și forțelor pieței din
UE;
 Consiliul European de la Copenhaga
din21-22 iunie 1993

 3 . capacitatea de asumare a obligațiilor de


stat membru, inclusiv a celor privind aderarea
la obiectivele uniunii politice, economice și
monetare.
 Criteriile de la Copenhaga au mai fost
completate în cadrul Consiliul European de
la Madrid cu încă unul:
 4. Existența unor structuri administrative și
judiciare care vor permite adoptarea și
aplicarea acquis-ului european –legislația
primară și derivată care guvernează
funcționarea UE.
 Articolul 49 TUE

 Orice stat european care respectă valorile


prevăzute la articolul 2 și care se angajează să le
promoveze poate solicita să devină membru al
Uniunii. Parlamentul European și parlamentele
naționale sunt informate cu privire la această
cerere. Statul solicitant adresează cererea sa
Consiliului, care se pronunță în unanimitate după
consultarea Comisiei și după aprobarea
Parlamentului European, care se pronunță cu
majoritatea membrilor din care este constituit.
 Condițiile admiterii și adaptările impuse de
aceasta tratatelor pe care se întemeiază
Uniunea fac obiectul unui acord între statele
membre și statul solicitant. Acest acord se
supune ratificării de către toate statele
contractante, în conformitate cu normele lor
constituționale.
 «Articolul 50 TUE

 (1) Orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu


normele sale constituționale, să se retragă din Uniune.
 (2) Statul membru care hotărăște să se retragă notifică
intenția sa Consiliului European. În baza orientărilor
Consiliului European, Uniunea negociază și încheie cu
acest stat un acord care stabilește condițiile de retragere,
ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea.
Acest acord se negociază în conformitate cu articolul 218
alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene. Acesta se încheie în numele Uniunii de către
Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată, după
aprobarea Parlamentului European.»
 «(3) Tratatele încetează să se aplice statului în
cauză de la data intrării în vigoare a acordului de
retragere sau, în absența unui astfel de acord,
după doi ani de la notificarea prevăzută la
alineatul (2), cu excepția cazului în care Consiliul
European, în acord cu statul membru în cauză,
hotărăște în unanimitate să proroge acest
termen.
 (4) În înțelesul alineatelor (2) și (3), membrul care
reprezintă în cadrul Consiliului European și al
Consiliului statul membru care se retrage nu
participă nici la dezbaterile și nici la adoptarea
deciziilor Consiliului European și ale Consiliului
care privesc statul în cauză.»
 «(5) În cazul în care statul care s-a retras din
Uniune depune o nouă cerere de aderare,
această cerere se supune procedurii
prevăzute la articolul 49.»