METABOLISMUL

NUCLEOPROTEINELOR

Silvia Stratulat,
conferențiar universitar
 OBIECTIVELE
• Digestia şi absorbţia acizilor nucleici.
• Biosinteza nucleotidelor purinice,
reglarea.
• Biosinteza nucleotidelor pirimidinice,
reglarea.
• Degradarea nucleotidelor purinice şi
pirimidinice în ţesuturi. Guta.
 DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA NP
• NP alimentare se supun în TGI următoarelor
modificări:
1. în stomac - denaturarea NP - separarea
proteinei de componenta nucleinică (P – se
digeră după mecanismul clasic)
2. În intestin – sub acţiunea endonucleazelor
(dezoxiribonucleazelor sau
ribonucleazelor, E pancreatice) – AND și
ARN se scindează până la oligonucleotide
DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA NP
• 3. Sub acţiunea
fosfodiesterazelor (pancreatice)
– oligonucleotidele se scindează
în mononucleotide
• 4. nucleotidazele (intestinale) şi
fosfotazele scindează nucleotidele
până la nucleozide şi Pi
DIGESTIA ȘI ABSORBȚIA NP
5. Nucleozidele sub acţiunea
nucleozidazelor sunt scindate până la
BA (purinice sau pirimidinice) şi pentoză
(R sau dR)
DIGESTIA NP PROTEINE

dezoxiribonucleazelor
sau ribonucleazelor

fosfodiesterazelor
(pancreatice)

nucleotidazele
(intestinale) şi
fosfotazele

nucleozidazelor
 ABSORBȚIA
• R sau dR şi P – se absorb prin difuzie

• BA purinice în celulele mucoasei intestinale sunt

transformate în acid uric, eliminat apoi din
circulaţie prin urină

• BA pirimidinice – se transportă cu ajutorul

transportatorilor membranari
• O parte din BA pirimidinice sub acţiunea
microflorei intestinale se transformă în NH3,
beta Ala şi aminoizobutirat

• O parte din produşii de digestie a NP – se absorb

sub formă de nucleozide
• BA purinice şi pirimidinice alimentare
nu sunt utilizate la sinteza AN tisulari
• Fondul nucleotidelor în organism se
realizează prin:
1. Sinteza de novo (90%)
2. Conversia parţială a ribonucleotidelor
în dribonucleotide
3. Interconversia nucleotidelor
4. Reutilizarea bazelor purinice
Biosinteza “de novo “a nucleotidelor
purinice
• Are loc în ficat (de unde sunt reluate de eritrocite, creier, ce nu
le pot sintetiza)
• Precursorii nucleului purinic sunt:
 Biosinteza “de novo “a
nucleotidelor purinice
• 1etapă: Sinteza IMP
1.Are loc în citozol
2.Succesiune de 10 reacţii (Gli, Asp, Gln,
CO2, FH4)
3.Necesită Mg, K, ATP. Se consumă 6
legături ~P (proces exergonic)
4.ireversibil
5.Predomină în ficat
1. SINTEZA 5-FOSFORIBOZIL-1-PIROFOSFATULUI
2. Formarea 5-fosforibozil-aminei
 Reglarea
• La nivelul PRPP sintetazei:
• A: Pi
• I: AMP, GMP, ATP,GTP,NAD, FAD, CoA
• Gln amidotransferaza:
• A: Gln, PRPP
• I: AMP,GMP,IMP, azaserina, acivicina
(anologii structurali ai Gln)
 Glucoza-6-P

Ciclul pentozofosfat

ATP AMP

Riboza-5-P 5-fosforibozil 1 pirofosfat

PRPP sintetaza (PRPP) Gln
PRPP
AA: amidotransferasa
Gli + Gln + Asp Glu
inozin 5-fosfo--
monofosfat Cofactori: ribozilamină
(IMP) N10-formil THF

N5N10-metenil
THF Se consumă 6
Sinteza inozin leg P,
monofosfatului (IMP) Proces
ireversibil
 2. SINTEZA AMP ŞI GMP

IMP NAD+, H2O

Asp, GTP

GDP, Pi NADH+H+
adenilosuccinat XMP
Gln, ATP

fumarat Glu
AMP, PPi
АМP GMP
SINTEZA AMP

E1-adenilosuccinatsintetaza

E2-
adenilosuccinatliaza
SINTEZA GMP
Biosinteza nucleotidelor cu legături
fosfat macroergice
Reglarea la nivelul AMP şi GMP
1. Inhibiţie feed-back de produşi finali:
• AMP-inhibă Adenilosuccinat sintetaza
• GMP- inhibă IMP DH

2. Utilizarea “încrucişată” ca substrate

• ATP stimulează sinteza GMP
• GTP - stimulează sinteza AMP
 PRPP sintetaza

PRPP amido-
transferaza

IMP

GMP AMP

GDP ADP
inhibiţia alosterică

Înhibiţia alosterică a sintezei purinelor;

ATP stimulează sinteza GMP; GTP stimulează sinteza AMP.
Interconversiunile şi reutilizarea
purinelor
• La hidroliza AN, nucleozidelor se formează BA
purinice libere
• Aceste împreună cu BA sintetizate
de novo alcătuiesc fondul
metabolic comun accesibil tuturor
celulelor
Reutilizarea bazelor purinice
• Purinele libere, din catabolismul AN
tisulari, se reutilizează în nucleotide şi
sunt utilizate din nou la sinteza AN.
• Sinteza AMP din A
E-adenilofosforiboziltransferaza
• Sinteza GMP din G
• Sinteza IMP din hipoxantină
E- hipoxantin guaninfosforiboziltransferaza
Sinteza AMP din A
 SINTEZA IMP ŞI GMP
Guanina + PRPP –GMP +PP
Hipoxantina +PRPP – --- IMP +PP
 Sd Lesch-Nyhan
• Cauza: deficit de hipoxantin-guanin-
fosforiboziltransferază
• Se transmite recesiv legat de cromozomul X
• Se determină creșterea de PRPP și scăderea de
IMP; GMP ---se intensifică sinteza de novo a
purinelor
• Hiperuricemie
• Schimbări neurologice: retard mental,
automutilare, mișcări involuntare
• Tofi gutoşi
• Litiază biliară
II cale: Încorporarea purinei în nucleotid în două
etape (minoră):
• 2a.ribozo-1-fosfat + purină <▬►
nucleozid+H3PO4
E-nucleozidfosforilaza
• 2b. nucleozid + ATP ▬► nucleotid
+ADP
E- nucleozidkinaza
 Catabolismul purinelor

Are loc pînă la acidul uric

 DEFICIENȚA DE ADENOZIN-
DEAMINAZĂ (ADA)

Activitatea max a acestei enzime e la nivelul limfocitelor

Deficitul ei detrmină acumularea de adenozină care este
convertită în ATP sau dATP.
Cînd dATP crește – se inhibă ribonucleotidreductaza ---se
inhibă sinteza tuturor dezoxiribonucleotidelor --- inhibă
sinteza ADN și diviziunea celulară
Apare un sd de imunodeficiență severă combinată (SCID)
caracterizat prin depleția limfocitelor T și B – limfocitopenie
Tratament:
transplant de măduvă hematogenă
terapie de substituție enzimatică
În absența tratamentului – deces până la 2 ani.
Catabolismul purinelor
adenozin
Catabolismul purinelor
 Acidul uric
• Acidul uric se formează din:
• Nucleotide exogene (intestin)
• Din AMP şi GMP rezultate din degradarea AN
tisulari
• Din GMP şi AMP sintetizaţi de novo
• Acidul uric – compus greu solubil în H2O.
• În plasmă şi lichidele intersteţiale se găseşte ca
sare monosodică- monourat de sodiu, fiind ceva
mai solubil.
• Este un AO puternic
 Acidul URIC
• În sânge c% acidului uric e de 0,15-0,47
mmol/l
• Excreţia de acid uric în 24 ore este de 400-
600 mg (0,4-0,6g)
• Mărirea c% de acid uric - hiperuricemie
 Guta

• sindrom clinic caracterizat prin

hiperuricemie şi artrită acută recurentă
 Guta
• Se caracterizează prin hiperuricemie.
• A. Consecința excreșiei insuficiente a
acidului uric
• B. Hiperproducția de a uric
• Deosebim:
• Primară – rezultat al erorilor înăscute a
metabolismului
• Secundară – cauzată de alte maladii (cancer,
insuficienţă renală cronică, traumatisme,
chimioterapii, infecţii cronice, acidoza
metabolică)
 Guta
• Dureri artritice episodice, cronice – reacţia
inflamatorie declanşată de cristalele de urat
fagocitate de leucocite
• Nefrolitiază – favorizată formarea calculilor de
urat (în urinele mai acide şi de acid uric)
• Depozite de acid uric în ţesuturi moi (tofi gutoşi)
– creşterea c% uratului în sânge, depăşirea
pragului de solubilitate, determină precipitarea
uratului monosodic în jurul articulaţiilor de la
extremităţi
Guta

Atacul de gută
• de obicei nocturn
• dureri atroce
• tumefacţii, eritem, tensiune
locală
• poate afecta: genunchii,
cotul, încheietura mâinii, rar
şoldurile
Guta

Tofii gutoşi
• formaţi din depozite
subcutanate de cristale de
urat
• întâlniţi la bolnavii cu gută
cronică
Guta

Nefrolitiaza
• complicaţie comună în gută
• depunerea cristalelor de
uraţi la nivelul ţesutului
renal şi al tractului urinar cu
formarea de calculi renali
Guta
 Guta. Etiopatogeneza.
• Factorul decesiv al hiperuricemiei – este
creşterea c% de PRPP.
• Cauzele:
• 1.sinteza crescută
• 2. încetinirea ritmului de utilizare.
 creşterea c% de PRPP
• Deficitele enzimatice ce măresc nivelul de PRPP
(acid uric) pot fi:
• PRPP-sintetaza – activitate catalitică crescută

• Deficienţa de hipoxantin-guanin- fosforibozil

transferazei (HGPRT) - reutilizarea guaninei şi
hipoxantinei – la sinteza de IMP şi GMP

• Deficit de Gl-6 fosfotază (Gl 6 P nu ia calea

gluconeogenezei dar a ciclului pentozofosfat –
creşte c% de R-5P – creşte C% şi de PRPP.
 Tratamentul gutei
• Administrare de alopurinol
(analog structural al
hipoxantinei) – inhibă
xantinoxidaza şi împedică
transformarea hipoxantinei în
xantină şi în acid uric.
Hipoxantina şi xantina (sunt
mai solubile) nu se depun în
ţesuturi şi sunt excretate ca
produşi finali ai purinelor.
Biosinteza de novo a nucleotidelor
pirimidinice
• Precursorii nucleului pirimidinic:
Biosinteza de novo a nucleotidelor
pirimidinice
• 1. Formarea carbomoil fosfatului (citozolică)
DIFERENȚELE DINTRE CPS I ȘI II
CPS I CPSII
Localizare MC Citozol
Cale implicată Ciclul Sinteza
ureogenetic pirimidinelor
Surse de azot Amoniac Gln (gr gama
amidică)
Reglatori A: Nacetil- I: UTP
glutamat A: ATP, PRPP
 Formarea de UTP şi de CTP
• 1. UMP +ATP ▬►UDP+ADP
• 2. UDP +ATP ▬►UTP+ADP
• CTP se formează din UTP sub acţiunea CTP-
sintetazei:
Sinteza CTP
 Biosinteza
dezoxiribonucleotidelor

• Are loc din nucleozid difosfaţi (dADP, dGDP, dCDP,

dUDP) prin reducerea de ribozil (în poziţia 2) în 2-
dezoxiribozil sub acțiunea enzimei ribonucleotid
reductaza (ribonucleozid difosfat reductaza),
având ca coenzimă tioredoxina
Biosinteza
dezoxiribonucleotidelor
 Biosinteza
dezoxiribonucleotidelor
• 1.NADPH+H transferă echivalenţii
reducători pe o proteină mică –
tioredoxina ,
• 2. sub acţiunea tioredoxin reductazei –
tioredoxina se reduce.
• 3. sub acţiunea ribonucleotid reductazei
se reduce restul ribozil la dezoxiribozil
 Sinteza de d-TMP
• Se formează
din dUMP
dUDP dUTP 
dUMP dTMP

dCDPdCMP
dUMPdTMP
Sinteza de d-TMP
PREPARATE ANTICANCEROGENE
• Inhibitorul timidilat
sintazei – 5 fluoruracilul
• Este transformat în
5-FdUMP, ce se leagă
permanent de forma
neactivă a
timidilatsintazei (inhibitor
sinucigaș)
PREPARATE ANTICANCEROGENE
• Inhibitorul dihidrofolatreductazei –
metotrexatul
• Inhibă sinteza de THF- inhibă sinteza
purinelor și a lui TMP –
• Astfel se inhibă sinteza ADN – inhibă
diviziunea celulară
• utilizate pentru a diminua rata de
creştere a celulelor canceroase
 INHIBITORS OF N5,N10 METHYLENETETRAHYDROFOLATE
REGENERATION

dUMP dTMP

thymidylate synthase
N5,N10 – METHYLENE-THF DHF
X

FdUMP NADPH + H+
GLYCINE
dihydrofolate reductase
serine hydroxymethyl
transferase NADP+
SERINE X
THF
METHOTREXATE
AMINOPTERIN
TRIMETHOPRIM
Reglarea metabolismului pirimidinic

• dATP – inhibă reducerea sa şi stimulează

reducerea dUDP şi dCTP
• TTP – inhibă reducerea pirimidinelor şi
stimulează reducerea purinelor.
Catabolismul pirimidinelor

Uracil Citozina Timina

-alanina -izobutiratul

NH3 СО2 NH3 СО2

Catabolismul pirimidinelor
Catabolismul pirimidinelor
 Reutilizarea nucleotidelor
pirimidinice

• BA pirimidinice nu sunt reutilizate

ci degradate (beta-Ala, beta-
aminoizobutiric +CO2 +NH3)
 DEREGLĂRILE METABOLISMULUI
PIRIMIDINELOR

• Oratacidurie
• Cauza - defect genetic al UMP sintetazei
• Clinic:
• Anemie megaloblastică (nu se supune
tratamentului cu acid folic)
• Schimbări neurologice
• Predispus la infecţii
• Formare de calculi
• Moarte prematură
• Tratament - uridină