TEMA 3 Bilantul Nou

Liliana Lazari dr., conf. univ.
4.1 Contul contabil: noțiunea,

destinaţia şi structura
4.2 Conturile de activ şi conturile de
pasiv: reguli de funcţionare
4.3 Conținutul Planului general de

conturi
4.4 Dubla înregistrare şi
corerspondenţa conturilor
4.5 Balanţa de verificare a
conturilor
4.1 Contul contabil: noțiunea,
destinaţia şi structura
Contabilitatea trebuie să asigure cunoaşterea nu numai a
patrimoniului entităţii la un moment dat prezentată în bilanţ,
dar şi modul cum s-a format acest patrimoniu, ce modificări
s-au produs zi de zi în volumul şi structura fiecărui element
de activ ori pasiv care formează patrimoniul. Din aceste
considerente contabilitatea recurge la un alt procedeu al
metodei sale de lucru numit cont contabil.
Contul contabil este un procedeu
specific metodei contabilităţii care
reflectă existenţa şi mişcarea
fiecărui element patrimonial ca efect
al modificărilor produse de
operaţiile economice ce au loc într-
o perioadă de gestiune.
Pentru fiecare fel sau grupă de bunuri sau surse se deschide câte
un cont distinct în contabilitatea curentă, cu ajutorul căruia se
înregistrează pe baza documentelor primare şi în etalon valoric,
existentul la începutul perioadei de gestiune al elementului
patrimonial, pentru care s-a deschis contul, a modificărilor acestuia,
determinate de operaţiunile economico-financiare din timpul
perioadei de gestiune, în final determinându-se şi existentul la
sfârşitul perioadei de gestiune.
 Modificările determinate de operaţiile economice şi care sunt
evidenţiate cu ajutorul conturilor în mod distinct pentru fiecare
element patrimonial, nu pot avea loc decât în două sensuri:
creşteri şi micşorări.
 Ca urmare, contul a trebuit să îmbrace o formă ca să permită
înregistrarea separată a celor două feluri de modificări, pentru
a putea cunoaşte şi explica numărul de modificări, mărimea
lor, cât, şi totalul pe fiecare sens de modificare.
Conceptual, forma care răspunde cel mai bine
necesităţilor respective este forma bilaterală, de
cântar cu două talere.
Schematic ea poate fi imaginată sub forma literei
T:
titlul sau denumirea contului;
debitul şi creditul contului;
rulajul contului;
soldul contului.
Titlul sau denumirea contului defineşte
elementul de activ sau de pasiv pentru care s-a
deschis contul respectiv şi a cărei evidenţă o
ţine.
Titlul contului exprimă numele elementului
contabil într-o formă concentrată, potrivit
conţinutului său economic.
Titlurile conturilor sunt însoţite de simbolurile
corespunzătoare stabilite prin cadrul general al
planului de conturi. De exemplu: contul “Mijloace
fixe” cu simbolul 123, contul “Materiale” cu
simbolul 211, contul “Capital social” cu simbolul
311.
Debitul şi creditul sunt denumirile celor
două părţi opuse ale contului, care permit
separarea celor două sensuri de
modificări, pe care le determină operaţiile
economice.
Partea stângă a contului se numeşte
debit, partea dreaptă – credit.
Debitul şi creditul sunt două denumiri
convenţionale. Denumirea provine de la
verbele latine debere – a datora, şi
credere – a crede, a avea încredere.
Rulajul reprezintă mişcarea sau sumele
înregistrate succesiv într-o perioadă de gestiune în
debitul şi creditul unui cont, corespunzător
creşterilor şi micşorărilor, determinate de
operaţiunile economice, care se produc în volumul
şi structura elementului patrimonial pentru care s-a
deschis contul respectiv.
Rulajul contului este de două feluri: rulaj debitor,
care reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute pe
partea de debit a unui cont, şi rulaj creditor –
reprezintă totalitatea înregistrărilor făcute pe
partea de credit.
 Soldul contului exprimă existentul valoric la un
moment dat al elementului patrimonial care se
evidenţiază cu ajutorul contului respectiv.
Soldul se determină ca diferenţă dintre totalul sumelor
debitoare şi totalul sumelor creditoare. Dacă totalul
sumelor debitoare este mai mare ca totalul sumelor
creditoare, contul prezintă sold debitor, în caz
contrar (totalul sumelor debitoare este mai mic ca
totalul sumelor creditoare) contul prezintă sold
creditor, iar dacă totalul sumelor debitoare este egal
cu totalul sumelor creditoare, contul nu are sold şi
se numeşte cont soldat sau balansat, deoarece cele
două părţi ale sale se află în echilibru.
Soldurile se stabilesc, de regulă, la sfârşitul perioadei
de gestiune, reprezentând soldul final, care la
începutul perioadei următoare de gestiune, apare ca
Schematic elementele contului se plasează astfel:
Dt Conturi curente în monedă naţională Ct

Sold initial
Rulaj debitor Rulaj creditor

Sold final
Contul contabil: Bilantul :
 este un instrument
de reprezentare un instrument de
individuală a prezentare a pozitiei
elementelor financiare a entităţii
patrimoniale în la un moment dat;
mod permanent;
 reflectă situaţia reflectă situaţia statică
dinamică a fiecărui la un moment dat a
element patrimoniului;
patrimonial;
 se exprimă în se exprimă în unităţi
unităţi valorice şi
valorice.
uneori în unităţi
cantitative.
Tot odată între cont şi bilanţ există o strânsă legătură, care
apare atât la începutul anului (perioadei de gestiune) cât şi
la sfârşitul acestuia.
La începutul anului (perioadei de gestiune) se creează
legătura „de la bilanţ la cont” în sensul că sumele prezentate
în bilanţ de la finele anului precedent vor fi preluate ca
solduri iniţiale ale conturilor în anul de gestiune. Se pleacă
de la bilanţ şi se ajunge prin intermediul conturilor la un
nou bilanţ.
La sfârşitul anului se creează legătura inversă „de la cont la
bilanţ”, în sensul că soldurile finale ale conturilor vor fi
utilizate pentru întocmirea bilanţului la sfârşitul anului de
gestiune.
Conturile se deschid pentru fiecare element
patrimonial.
În funcţie de conţinutul economic al fiecărui element
component al patrimoniului şi în raport cu bilanţul se
deosebesc două grupe de conturi:

conturi de pasiv
– destinate
conturi de activ pentru evidenţa
– destinate pasivelor
pentru evidenţa entității.
activelor entității
Conturile de activ reflectă existenţele şi mişcările bunurilor
economice, ca elemente evidenţiate în activul bilanţului.
Ele îşi încep funcţiunea prin debitare şi se debitează cu existenţele
iniţiale preluate din activul bilanţului care devin pentru cont solduri
iniţiale debitoare.
Pentru a se adăuga la soldurile iniţiale, majorările elementelor
patrimoniale se trec de aceiaşi parte cu acestea şi anume în debitul
conturilor de activ. În creditul conturilor de activ se înregistrează
micşorarea elementelor patrimoniale de activ. Soldul final de
determină după relaţia:
Sold final Sold iniţial debitor+ Rulaj debitor –

debitor Rulaj creditor
Dt CONT de ACTIV Ct
Sold initial
Creşteri Micşorări
(+) (-)

Sold final
Exemplul 1. Soldul contului de activ “Casa” la 01 septembrie
constituia 300 lei. Pe parcursul perioadei de gestiune în casa
entităţii s-a primit numerar din contul curent în monedă
naţională în sumă de 5 000 lei şi de la titularii de avans 50 lei,
tot în această perioadă din casă s-a achitat numerar pentru
plata salariului 4 500 lei. Înregistraţi operaţiunile în contul
241 „Casa” şi determinaţi soldul final.
În contul “Casa” aceste operaţii se vor prezenta astfel:

Dt 241 “Casa” Ct
Sold initial 300
1. 5 000 3.4 500

2. 50
Rulaj debitor - 5 050 Rulaj creditor – 4 500

Sold final 850
 Conturile de pasiv înregistrează existenţele şi
mişcările surselor de finanțare a bunurilor economice,
ca elemente reprezentate de pasivul bilanţului.
Ele îşi încep funcţiunea prin creditare şi se creditează cu
existenţele iniţiale preluate din pasivul bilanţului, care
devin pentru cont solduri iniţiale creditoare.
Se creditează conturile de pasiv cu majorările

elementelor de pasiv şi se debitează cu micşorarea
elementelor patrimoniale de pasiv. Soldul final se
determină după relaţia:
Sold final creditor= Sold iniţial creditor +

Rulaj creditor – Rulaj debitor
Dt CONT de PASIV Ct
Sold initial
Micşorări Creşteri
(-) (+)

Sold final
Exemplul 2. Soldul contului de pasiv 521 „Datorii comerciale curente”
la 01 septembrie constituia 10 mii lei. Pe parcursul lunii septembrie
entitatea a acoperit (stins) o parte din datorii din contul avansului plătit
anterior în sumă de 5 600 lei, tot în luna aceasta a procurat materie
primă cu plata ulterioară în valoare de 23 mii lei şi a transferat din
contul său curent 6 mii lei pentru achitarea datoriei.
În contul 521 „Datorii comerciale curente” operaţiunile
menţionate se vor reflecta în felul următor:

Dt 521 “Datorii comerciale curente” Ct
Sold initial - 10 000

1. 5 600
2. 23 000
3. 6000
Rulaj debitor - 11 600 Rulaj creditor – 23 000
Sold final 21 400
Planul general de conturi contabile este un tablou al conturilor
sistematizate în mod anumit, destinat pentru organizarea
evidenţei la entitate. Este un document normativ privind
clasificarea şi codificarea conturilor.

Planul general de conturi contabile cuprinde trei capitole:
 În Capitolul I “Dispoziţii generale” este prezentat modul general de
clasificare, funcţionare şi simbolizare a conturilor contabile.
 Capitolul II “Nomenclatorul conturilor contabile” cuprinde
nomenclatorul claselor, grupelor de conturi, conturilor de gradul I (conturile
sintetice) şi conturilor de gradul II (subconturile).
 În capitolul III “Caracteristica şi modul de aplicare a conturilor
contabile” sînt caracterizate clasele, grupele de conturi şi conturile de
gradul I şi prezentate principalele conturi corespondente pe debitul şi
creditul fiecărui cont sintetic.
Planul general de conturi contabile se bazează pe clasificarea
conturilor după conţinutul economic şi include clase de conturi,
grupe de conturi, conturi de gradul I (conturi sintetice) şi conturi
de gradul II (subconturi).
• Active imobilizate;
• Active circulante;
• Capital propriu;

Planul de conturi • Datorii pe termen lung;
cuprinde 9 clase: • Datorii curente;
• Venituri;
• Cheltuieli;
• Conturi de gestiune;
• Conturi extrabilanţiere.
 Clasele 1-7 cuprind conturile contabilităţii financiare, care se utilizează
pentru generalizarea informaţiei ce urmează a fi reflectată în situațiile
financiare şi destinată utilizatorilor interni şi externi.
După conţinutul economic ele se divizează în conturi de bilanţ
(clasele 1-5) şi conturi de rezultate (clasele 6-7).
Conturile de bilanţ sînt destinate generalizării informaţiei

privind activele, capitalul propriu şi datoriile entităţii. La data

raportării soldurile debitoare sau creditoare ale acestor conturi
se iau în calcul la determinarea indicatorilor din bilanţ.
 Conturile de rezultate sînt destinate generalizării informaţiei

privind veniturile şi cheltuielile entităţii. La data raportării
rulajele creditoare ale conturilor de venituri şi rulajele
debitoare ale conturilor de cheltuieli se iau în calcul la
determinarea indicatorilor din situaţia de profit şi pierdere.
 Clasa 8 cuprinde conturile de gestiune. Conturile de
gestiune sînt destinate generalizării informaţiei privind
costurile de producţie, adaosul comercial, încasările din
vînzarea bunurilor în numerar, costurile refacturate şi alte
elemente contabile cu caracter tranzitoriu. La data raportării
conturile de gestiune se închid cu conturile de bilanţ şi/sau
de rezultate.

 Clasa 9 care include conturile extrabilanţiere sînt destinate
generalizării informaţiei privind bunurile neînregistrate în
bilanţul entităţii, dar aflate în gestiunea acesteia, creanţele şi
datoriile contingente, garanţiile acordate şi primite, pierderile
fiscale şi alte elemente similare.
Conturile claselor 1,2,7, 8 sunt conturi de activ cu
excepţia conturilor rectificative:
113 “Amortizarea imobilizărilor necorporale”;
114 “Deprecierea imobilizărilor necorporale”
124 “Amortizarea mijloacelor fixe”;
126 “Amortizarea şi deprecierea resurselor minerale”;
127 “ Deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuţie”

128 “Deprecierea terenurilor”
129 “Deprecierea mijloacelor fixe”
133 “Amortizarea şi deprecierea activelor biologice
imobilizate”
152 “Amortizarea şi deprecierea investiţiilor imobiliare”
214 “Amortizarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”;
222 “Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”
care sunt conturi contrar de activ, funcţionează după
regulile conturilor de pasiv.
Conturile 3,4,5,6 sunt conturi de pasiv cu
excepţia conturilor rectificative:
313 “Capital nevărsat”,
315 “Capital retras”,
334 “Profit utilizat al perioadei de gestiune”
care sunt conturi contrar de pasiv, funcţionează după
regulile conturilor de activ.

Conturile:
312 “Capital suplimentar”,
332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al
anilor precedenţi”,
333 “Profit net (pierdere netă) al perioadei de
gestiune”, - pot avea atât sold creditor, cât şi debitor. În
bilanţ soldul creditor se reflectă în pasiv prin cifre
obişnuite, iar cel debitor – prin cifre negative.
 Simbolizarea conturilor are la bază sistemul zecimal
potrivit căruia:
−clasele de conturi sînt simbolizate cu o singură
cifră de la 1 la 9;
−grupele de conturi sînt simbolizate cu două cifre,

din care: prima indică codul (simbolul) clasei în care
este inclusă grupa respectivă, iar a doua – numărul

grupei;
−conturile de gradul I sînt simbolizate cu trei cifre, din
care: primele două formează codul grupei, la care se
referă contul respectiv, iar a treia cifră –numărul contului
de gradul I;
−conturile de gradul II sînt simbolizate cu patru cifre, din
care: primele trei cifre indică codul contului de gradul I, iar a
patra cifră –numărul contului de gradul II al contului sintetic
respectiv.
 Conturile din clasele 1-8 funcţionează în partidă dublă, conform
căreia înregistrările se efectuează concomitent în debitul unui
cont şi creditul altui cont.
 Conturile din clasa 9 funcţionează în partidă simplă, conform
căreia înregistrările se efectuează în debitul sau creditul unui
singur cont, fără corespondenţă cu alte conturi.
Conturile de gradul I din clasele 1 -7 sînt obligatorii pentru toate
entităţile, iar conturile de gradul I din clasele 8-9 şi conturile de

gradul II din toate clasele au un caracter de recomandare şi se
aplică, după caz, în funcţie de particularităţile activităţii entităţii
şi cerinţele de prezentare a informaţiilor, precum şi în scopuri de
analiză şi control.
Entităţile pot să introducă conturi suplimentare de gradul II în
clasele 1-7 şi conturi de gradul I şi II în clasele 8-9 în
conformitate cu necesităţile informaţionale proprii, fără dublarea
şi denaturarea Planului general de conturi contabile.
Planul general de conturi este strâns legat cu
situațiile financiare.
Simbolurile şi denumirile claselor 1-5 din

planul de conturi coincid cu numerele şi
denumirile capitolelor din bilanţ.

Denumirea conturilor de gradul I din grupele
61-71 coincid, de regulă, cu denumirea
rândurilor din situaţia de profit şi pierdere.
Orice operaţie economică produce o dublă
modificare în bilanţ, deci, în contabilitate, aceasta se
va concretiza printr-o dublă înregistrare în conturi,
concomitent şi cu aceeaşi sumă.

Înregistrarea concomitentă şi cu aceaşi sumă a unei
operaţii economice sau financiare în două conturi,
în debitul unui cont şi creditul altui cont, poartă
denumirea de dubla înregistrare.
Ca rezultat al aplicării dublei înregistrări, între conturile
contabile se stabileşte o legătură reciprocă.
Legătura stabilită între cele două conturi în care se

înregistrează o operaţie economico-financiară poartă
denumirea de corespondenţa conturilor, iar

conturile între care intervine această legătură se
numesc conturi corespondente.
Modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii
economice în conturile corespondente, pe baza dublei
înregistrări sub formă de egalitate valorică se
numeşte formulă (înregistrare) contabilă.
 Formula contabilă este compusă din
următoarele părţi componente:
denumirea contului corespondent debitor;
denumirea contului corespondent creditor

suma care face obiectul înregistrării.
În formula contabilă, contul care se debitează se înscrie în

partea de sus sau în stânga, iar contul care creditează se
aşează în partea de jos sau în dreapta.
Pentru a întocmi formula contabilă este necesar de parcurs
următorii paşi:
Analizăm operaţiunea şi identificăm din conţinutul
acesteia elementele patrimoniale asupra cărora aceasta
influenţează, ca urmare identificăm conturile contabile
implicate în operaţiunea respectivă;

Analizăm natura conturilor contabile identificate: este
cont de activ sau cont de pasiv;
Analizăm sensul modificărilor produse în conturi de

operaţiunea respectivă şi determinăm contul
corespondent debitor şi contul corespondent creditor.
 Exemplul 3. În luna martie entitatea “Galacom” a
procurat un tractor de la furnizorul „Agropiese” SRL la
valoarea de procurare de 500 mii lei cu plata ulterioară
în decurs de 60 zile. Întocmiţi formula contabilă.
Astfel pentru operaţiunea menţionată se va întocmi

următoarea formulă contabilă:
Dt 123 „Mijloace fixe” 500 000 lei

Ct 521 „Datorii comerciale curente” 500 000 lei
sau
Dt 123 Ct 521 500 000 lei

Exemplul 4. S-a achitat prin transfer din contul
curent în monedă naţională datoria faţă de buget
în sumă de 3 456 lei.

Dt 534 „Datorii faţă de buget” 3 456 lei
Ct 242 „Cont curent în monedă naţională” 3 456 lei
Formulele contabile sunt de mai multe feluri, fapt pentru care
se impune clasificarea acestora după mai multe criterii, astfel:
În funcţie de numărul de conturi corespondente din care este
formată formula contabilă, deosebim:
 Formula contabilă simplă este aceea în care corespondenţa

se stabileşte între două conturi: unul se debitează şi altul

se creditează simultan şi cu aceiaşi sumă.
Exemplul 5. Din contul curent s-a transferat furnizorilor în

achitarea datoriei 5 mii lei.
Dt 521 “Datorii comerciale curente” 5 000 lei
Ct 242 “Cont curent în monedă naţională” 5000 lei
o Formula contabilă compusă este formula în care
corespondenţa se stabileşte între un singur cont debitor
şi mai multe conturi creditoare concomitent şi cu aceiaşi
sumă sau invers, între un singur cont creditor şi mai
multe conturi debitoare, de asemenea concomitent şi cu
aceiaşi sumă.
Exemplul 6. Se achiziţionează pentru producerea

vestimentației de la furnizorul „Trăian” SRL, pe bază
de factură fiscală, stofă în valoare de 6 000 lei, inclusiv
TVA – 20 % şi foarfece în cantitate de 20 bucăţi a câte
84 lei bucata, inclusiv TVA -20 %.
Înregistrarea contabilă aferentă tranacției de procurare:
Dt 211 ”Materiale” 5 000 lei
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” 1 400 lei
Dt 534 „Datorii faţă de buget” 1 280 lei
Ct 521 “Datorii comerciale curente” 7 680 lei
 În funcţie de scopul pentru care se întocmesc:
 Formula contabilă curentă se consideră acea formulă prin
intermediul căreia se înregistrează în contabilitate operaţiunile
economico-financiare care au loc în mod obişnuit, curent.
Caracteristica acestora constă în faptul că înscrierea sumelor se face
în negru, sumele respective se adună între ele, atât în debitul cât şi
creditul contului.
 Formula contabilă de stornare, reprezintă o modalitate specifică
contabilităţii de corectare a unor erori, săvârşite anterior cu ocazia

înregistrării în conturi a sumelor din operaţiile economico-financiare
care au avut loc în activitatea entităților.
Eroarea poate fi, fie în înregistrarea unei sume eronate, fie în înregistrarea
unei sume în alte conturi decât cele corespunzătoare conţinutului
operaţiei. Indiferent de eroarea produsă, pentru corectarea ei se
respectă următoarele etape:
 identificarea formulei contabile greşite;
 anularea formulei contabile greşite prin stornare;
 scrierea formulei contabile corecte.
Exemplul 8. Un contabil, distrat fiind, înregistrează în
contabilitate achitarea în numerar din casierie a datoriei de
500 lei faţă de furnizor, întocmind formula contabilă:
Dt 521 Ct 242 1000 lei

 Ulterior, formula contabilă greşită este descoperită în cadrul
unei verificări, constatând că aceasta conţine două elemente

greşite: contul corespondent creditor care trebuie să fie 241
„Casa” şi suma care trebuie să fie 500 lei.
 Pentru a o corecta repetăm în roşu (dacă nu avem la îndemână
stilou roşu scriem suma în paranteze) formula contabilă
greşită:
Dt 521 Ct 242 (1000) lei SAU Dt 521 Ct 242 1000 lei
 Următoarea etapă scriem formula contabilă corectă în mod
curent obişnuit:
Dt 521 Ct 241 500 lei
 Toate operaţiunile economico-financiare nu pot fi desfăşurate
fără a avea la bază un document şi nici un document nu poate
fi omis de a fi înregistrat în contabilitate.
Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor

economico-financiare se realizează cronologic, în
ordinea producerii operaţiunilor economico-

financiare.
Evidenţa cronologică se referă la consemnarea în

contabilitate a operaţiunilor strict în ordinea în care
acestea au avut loc. Se realizează cu ajutorul
jurnalului de înregistrare a operaţiilor economice.
Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice

 Pentru activitate individuală (de întocmit înregistrările
contabile)
1. S-au procurat materiale de la furnizori cu plata ulterioară 50 000 lei
2. S-a primit numerar în contul curent ca avans de la cumpărător 23 000 lei
3. Se achită salariul lucrătorilor din casierie 17 300 lei
4. Se majorează capitalul de rezervă din contul profitului nerepartizat al
anilor precedenţi 33 200 lei
5. Se primeşte cu titlul gratuit un automobil 32 450 lei
S-au procurat mărfuri de la furnizori cu plata ulterioară 23 320 lei

6.
7. S-a acordat avansuri furnizorilor prin transfer 29 000 lei
8. Se rambursează prin transfer creditul bancar pe termen scurt 375 000 lei
9. Se calculează impozitul pentru amenajarea teritoriului datorat la buget
10. S-au procurat obiecte de mică valoare si scurtă durată de la furnizori cu
plata ulterioară 500 lei
11. S-a rambursat prin transfer avansul primit anterior de la cumpărători
12. Se achită prin transfer datoria privind contribuţiile la asigurări sociale
13. Se înregistrează creanţa şi venitul din vânzarea mărfurilor
14. Se înregistrează cheltuielile privind amenzile şi penalităţile datorate
bugetului
CONTURILE SINTETICE ȘI CONTURILE
ANALITICE
În funcţie de detalierea informaţiei, conturile contabile
se împart în sintetice şi analitice.
 Conturile sintetice reflectă bunurile economice,
sursele de finanţere şi rezultatele economice grupate

după caracteristicile lor generale.
De exemplu: contul sintetic „Materiale”, „Mijloace
fixe”, “Capital social”. Conturile sintetice sunt
stabilite prin planul general de conturi contabile al
entităţii, avînd simbolizarea de trei cifre.
Conturile analitice reflectă concomitent părţile
componente ale bunurilor economice, surselor şi
rezultatelor economice respective, după însuşirile lor
specifice.
De exemplu: la fabrica de beton conturile analitice la contul
„Materiale” pot fi: contul analitic - ciment, contul analitic
- nisip, contul analitic - petriş, ş.a. la fabrica de bomboane
conturile analitice la contul „Materiale” pot fi: contul
analitic - zahăr, contul analitic - cacao, contul analitic –

unt şi altele.
Numărul conturilor analitice în care poate fi desfăşurat un
cont sintetic este determinat de natura bunurilor, surselor,
precum şi de necesităţile de detaliere a cunoaşterii
conţinutului elementului evidenţiat.
Conturile analitice nu sunt prezentate în planul general de
conturi contabile al entităţii, fiecare entitate aplică
conturile analitice de sinestătător, în dependenţă de
necesităţi şi posibilităţi.
 Regulile de funcţionare a conturilor analitice sunt aceleaşi
ca şi pentru conturile sintetice, deoarece în ambele
categorii de conturi se înregistrează aceleaşi elemente
patrimoniale.
În afara conturilor sintetice şi analitice mai avem

subconturi (conturi de gr. II) – veriga intermediară

dintre conturile sintetice şi analitice.
De exemplu: contul sintetic „Materiale”, subcontul
“Materiale de construcţii” cont analitic “Vopsea”.
Evidenţa bazată pe conturile sintetice se numeşte

evidenţă sintetică, iar evidenţa bazată pe conturile
analitice – evidenţă analitică.
Balanţa de verificare este un procedeu specific metodei
contabilităţii care asigură respectarea în contabilitate a
echilibrului permanent impus de dubla înregistrare a operaţiilor
economice, oferind prin aceasta garanţia exactităţii
înregistrărilor efectuate în conturi, precum şi a întocmirii unor
bilanţuri reale şi complete.

Balanţa de verificare se prezintă sub forma unei situaţii
tabelare, în care se înscriu datele valorice ale tuturor
conturilor, folosite de o întreprindere într-o perioadă de
gestiune, preluate din cartea-mare. Ea furnizează informaţii
în legătură cu soldule iniţiale, mişcările intervenite într-o
perioada de gestiune (luna, trimestru, semestru, an) şi
soldurile finale la data întocmirii ei.
Balanţa de verificare în dependenţă de natura conturilor pe care le conţine
poate fi:
balanţa de verificare ale conturilor sintetice şi
balanţa de verificare ale conturilor analitice.

Balanţa de verificare a conturilor sintetice se prezintă din punct de
vedere al conţinutului, ca balanţa de rulaje, solduri iniţiale şi finale,
din punct de vedere grafic, ea se prezintă în două variante, şi anume:
sub formă tabelară cu şase coloane, din care două pentru
solduri iniţiale, (debitoare şi creditoare), două pentru rulaje,
(debitoare şi creditoare), şi două, pentru solduri finale,
(debitoare şi creditoare), ceea ce permite stabilirea a trei serii de
egalităţi între totalul coloanelor perechi:
 BALANŢA DE VERIFICARE A CONTURILOR
SINTETICE

şi sub forma unui tablou întocmit după principiul matricial,
care conţine aceleaşi egalităţi, dar la întretăierea rândurilor cu
coloanele şi în care rulajele din perioada curentă sunt redate
prin formule contabile (corespondente de conturi). Aceasta
poartă denumirea de balanţă de verificare şah, deoarece, are
forma unei tabele de şah.
BALANŢA DE
VERIFICAE – ŞAH

 Însituaţia în care conturile sintetice se desfăşoară
în analitice, este necesar să se întocmească şi
balanţe de verificare analitice.
 Se întocmeşte câte o balanţă analitică pentru

fiecare cont sintetic, desfăşurat în conturi

analitice.
 Balanţele de verificare analitice sunt un mijloc

eficient pentru stabilirea legăturii dintre evidenţa
analitică şi evidenţa sintetică.
Exemplu: Pe baza datelor de mai jos
de întocmit bilanţul la începutul
perioadei, de deschis conturile
sintetice, de întocmit
formulele/înregistrările contabile şi

de înregistrat în conturi operaţiile
economice.
De calculat rulajele, soldurile finale,
de întocmit balanţa de verificare şi
bilanţul la sfîrşitul perioadei.
 Mijloace fixe 3 670 830 lei
 Amortizarea mijloacelor fixe 655 600 lei
 Capital social 3 069 000 lei
 Materiale 69 700 lei
 Credite bancare pe termen de 3 ani 89 300 lei

 Producţie în curs de execuţie 65 800 lei
 Alte rezerve 58 000 lei
 Creanţe ale personalului 300 lei
 Datorii comerciale curente16 800 lei
 Cont curent în monedă naţională 93 750 lei
 Datorii privind retribuirea muncii 11 800 lei
 Casa 120 lei
Operaţiile economice ce au loc la SA “Gloria” în luna
ianuarie:
1. Se primesc materiale de la furnizori - 362 500 lei;
2. Se acceptă factura organizaţiei de transport pentru transportarea
materialelor – 14 500 lei;
3. Se calculează salariile muncitorilor pentru descărcarea materialelor
– 1 600 lei;
4. Se calculează contribuţiile pentru asigurările sociale (18%) şi
asigurarea medicală (4,5%) aferente salariilor muncitorilor pentru
descărcarea materialelor – ? lei;

5. Din contul curent în monedă naţională se transferă furnizorilor – 16
500 lei;
6. Din contul curent în monedă naţională se ridică în numerar în
casierie – 11 900 lei;
7. Din casă se plătesc salariile – 11 800 lei;
8. Din casă se plătesc titularilor de avans pentru cheltuielile de
deplasare – 150 lei;
9. Din contul curent în monedă naţională se achită:
a) organelor de asigurare socială – 350 lei;
b) în rambursarea creditelor pe termen lung – 15 600 lei.

TEMA 3 Bilantul Nou

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEMA 3 Bilantul Nou

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Liliana Lazari dr., conf. univ.

4.1 Contul contabil: noțiunea,

Liliana Lazari dr., conf. univ.

debitul şi creditul contului;

Dt Conturi curente în monedă naţională Ct

Rulaj debitor Rulaj creditor

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Sold final Sold iniţial debitor+ Rulaj debitor –

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

1. 5 000 3.4 500

Rulaj debitor - 5 050 Rulaj creditor – 4 500

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Sold final creditor= Sold iniţial creditor +

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Sold initial - 10 000

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Conturile de bilanţ sînt destinate generalizării informaţiei

Liliana Lazari dr., conf. univ.

 Conturile de rezultate sînt destinate generalizării informaţiei

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

−grupele de conturi sînt simbolizate cu două cifre,

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Simbolurile şi denumirile claselor 1-5 din

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Legătura stabilită între cele două conturi în care se

Liliana Lazari dr., conf. univ.

denumirea contului corespondent creditor

Liliana Lazari dr., conf. univ.

În formula contabilă, contul care se debitează se înscrie în

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Analizăm sensul modificărilor produse în conturi de

Astfel pentru operaţiunea menţionată se va întocmi

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Dt 123 „Mijloace fixe” 500 000 lei

Dt 123 Ct 521 500 000 lei

Liliana Lazari dr., conf. univ.

 Formula contabilă simplă este aceea în care corespondenţa

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Exemplul 5. Din contul curent s-a transferat furnizorilor în

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Dt 521 Ct 242 1000 lei

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Evidenţa cronologică se referă la consemnarea în

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Liliana Lazari dr., conf. univ.

În afara conturilor sintetice şi analitice mai avem

Liliana Lazari dr., conf. univ.

Evidenţa bazată pe conturile sintetice se numeşte

Liliana Lazari dr., conf. univ.

balanţa de verificare ale conturilor sintetice şi

balanţa de verificare ale conturilor analitice.

Liliana Lazari dr., conf. univ.