VIRUSOLOGIE

VIRUSURI CU ARN
 Familia Orthomyxoviridae

• Familia Orthomyxoviridae include cele 3

tipuri antigenice (A,B,C) de virusuri
gripale, primele doua avand implicatii
majore in patologia umana; sunt virusuri
invelite cu genom ARN;
• capsida are simetrie helicoidala;
 Anvelopa prezinta structurile
antigenice specifice de suprafata:
• H - hemaglutinina
– are rol in atasarea virusului la receptorii specifici (de
la nivelul epiteliul respirator, hematiilor umane si de
cocos);
• determina aparitia serotipurilor de virus gripal (H1, H2,
H3);
• N - neuraminidaza
– este o structura antigenica, cu variantele N1,
N2;
– are rol in atasare si enzimatic;
 Familia Orthomyxoviridae
• Existenta variantele H si N explica aparitia unor
subtipuri virale antigenic distincte: H1N1, H1N2, H2N1,
H2N2, H3N2…

• Din punct de vedere clinic, gripa se caracterizeaza prin:

– stare generala alterata, cefalee, febra brusca, mialgii severe,
tuse neproductiva,
– modificarile celulelor epiteliale induse de virusuri, predispun la
infectii secundare bacteriene cu Str. pneumoniae, Haemophillus
influenzae, St. aureus;
– complicatiile (pneumonii, otite, encefalopatii…) pot apare dupa
3-4 zile, mai ales la varste extreme si la persoane cu afectiuni
cardio-vasculare sau imunocompromise.
VIRUSURILE HEPATITELOR
 Virusul hepatitei A (HAV)
• Este un Picornavirus, catalogat initial ca fiind
un Enterovirus 72; ulterior s-a conchis ca face
parte din Genul Heparnaviridae.
• Este un virus cu ARN neinvelit (fig. 6).

• Hepatita A este o infectie cu caracter epidemic,

fiind cunoscuta si sub denumirea de„boala
mainilor murdare”; transmiterea se face prin
intermediul apei, alimentelor contaminate si
direct prin intermediul obiectelor si a mainilor
murdare.
Virusul hepatitei A (HAV)

Fig.6 – Virusul hepatitei A

 Virusul hepatitei A (HAV)
• Perioada de incubatie este de 2-6 saptamani.

• Replicarea virusului se face in epiteliul intestinal, dupa

care se produce o viremie tranzitorie; organul tinta este
ficatul (hepatocitele si celulele Kupfer);
• se produce o multiplicare rapida, cu eliberarea virionilor
in bila si apoi prin materiile fecale in mediul extern cu
aproximativ 10 zile inainte de aparitia primelor simptome.

• Severitatea hepatitei A este medie (doar 0.5% din cazuri

sunt fulminante).

• Nu se cronicizeaza.
 Virusul hepatitei A (HAV)
• Diagnosticul de laborator se face prin
determinarea AgHAV in materiile fecale
si in bila,
• determinarea Ac HAV (IgG, IgM) in
serul pacientului.
• IgG HAV sunt protectivi pentru o noua
reinfectie
 Virusul hepatitei A (HAV)
• Profilaxia:
– Spalarea mainilor frecvent si in special inainte
de masa;
– Clorinarea apei si a grupurilor sanitare;
– Izolarea bolnavilor declarati;
– Evitarea consumului de apa si alimente
contaminate;
– Imunoprofilaxia contactilor cu Ig serice
(eficienta 80-90%)
 Virusul hepatitei B (HBV)

• Face parte din

Familia
Hepadnaviridae, fiind
un virus cu ADN,
invelit (fig. 7);

Fig. 7– Virusul hepatitei B

 Virusul hepatitei B (HBV)
• Se poate prezenta ca:
– particula completa (particula Dane) (nucleocapsida
si anvelopa)- ce poate lua o forma sferica (22nm) sau
filamentoasa (22/ 200nm),
– particula incompleta (lipsita de acid nucleic) -
formata exclusiv din AgHBs.
• Capsida prezinta doi constituienti antigenici
majori:
– Ag Hbe si
– Ag HBc;
 Virusul hepatitei B (HBV)
• Anvelopa prezinta un Ag de suprafata:
Ag HBs, cunoscut si sub denumirea de
Ag Australia - unul dintre cei mai utilizati
markeri in diagnosticul hepatitei cu virus B.

• Ag HBe rezulta din liza intracelulara a Ag

HBc, prin urmare Ag HBc nu va putea fi
detectat in circulatie.
 Virusul hepatitei B (HBV)
• Virusul hepatitei B se transmite:
– pe cale sexuala,
– transplacentar (de la mama la fat),
– posttransfuzional,
– in urma unor manopere invazive (prin ace de
seringa, extractii dentare,operatii chirurgicale,
gaurirea lobului urechii, tatuaje,
acupunctura…)
 Virusul hepatitei B (HBV)
• Perioada de incubatie este de 4-26 de saptamani.
• Organele tinta sunt ficatul (hepatocitele si celulele
Kupfer) si pancreasul;
• Evolutia poate fi favorabila cu regenerarea
parenchimului hepatic; indivizii care au ramas cu Ag HBs
pozitiv pe o perioada mai lunga de 6 luni, poarta
denumirea de purtatori cronici;
• 25% au o evolutie severa spre:
– cronicizare,
– ciroza (5-10% din cazuri) si chiar carcinom hepatocelular (80 %
au la baza o hepatita cronica tip B).
 Virusul hepatitei B (HBV)

• Infectia concomitenta (coinfectia) sau

suprainfectia cu virusul hepatitei D
(particula virala defectiva) determina o
evolutie mai rapida spre cronicizare;
 Virusul hepatitei B (HBV)
• Diagnosticul de laborator se pune prin identificarea:
– markerilor virali din serul pacientilor:
• Ag HBs,
• AgHBe (prin teste ELISA); Atentie! Ag HBc nu poate fi detectat
decat in tesutul hepatic;
• ADN-viral (prin PCR- reactia de polimerizare in lant);
– markerilor serici: Ac anti HBs, Ac anti HBc, Ac anti Hbe;
– metode nespecifice:
• enzimatici: GOT, GPT
• teste ce pun in evidenta tulburarile metabolismului pigmentilor
biliari (UBG)
• teste de disproteinemie (scade fractiunea albuminica si cresc
fractiunile β si γ globulinica).
Dinamica apariţiei markerilor virali în sânge
 Profiluri serologice posibile în hepatita virală B

• Prezenţa AgHBe = infectivitate:

• AgHBs + IgM antiHBc = hepatită acută;
• AgHBs + Ig totale antiHBc (> 6 luni) = infecţie
persistentă;
• AgHBs + Ig totale antiHBc + AgHBe (> 6 luni) = hepatită
cronică.
• Prezenţa Ac anti HBs = vindecare:
• Ac anti HBs + IgM anti HBc (titru crescut) = infecţie
recentă, vindecată;
• Ac anti HBs + Ig totale antiHBc (titru scăzut) = infecţie în
antecedente, vindecată;
• Ac anti HBs (fără alţi markeri) = imunitate postvaccinală
• Persistenţa AgHBs după 6 luni = infecţie persistentă.
Virusul hepatitei C (NANB HV)

• apartine Familiei
Flaviviridae, fiind
un virus cu ARN,
invelit (fig. 8),
Fig. 8– Virusul hepatitei C
( hepatita nonA- nonB)
Virusul hepatitei C (NANB HV)
• Determina Hepatita de tip C, cunoscuta si
sub numele de non A non B;

• Perioada de incubatie este de 2-20

saptamani;

• Calea de transmitere este contactul sexual

si parental (transfuzii, transplacentar,
manopere invazive)
Virusul hepatitei C (NANB HV)
• evolutia este de cele mai multe ori
subclinica, extrem rar are o evolutie
fulminanta; 10- 50% din infectii evolueaza
spre cronicizare,

• diagnosticul de laborator consta in

identificarea si dozarea Ac anti HCV si
detectarea ARN viral (prin PCR).
 Virusul hepatitei D
• apartine Familiei Togaviridae; fiind un virus
incomplet, nu se poate multiplica decat in
prezenta virusului hepatitei B (coinfectie sau
suprainfectie),

• perioada de incubatie este de 4-8 saptamani;

• modalitatile de transmitere sunt similare cu

cele de transmitere ale virusului hepatitei B,

• severitatea infectiei este foarte crescuta,

 Virusul hepatitei D
• cronicizarea se produce in 2-5% din cazuri in
coinfectii si in 90% din cazuri in suprainfectii ale
virusului hepatitei B;

• diagnosticul de laborator se bazeaza pe

identificarea markerilor specifici hepatitei B,

• concomitent cu decelarea markerilor hepatitei D

(Ag HDV, Ac anti HDV, ARN- viral).
 Hepatita E
• descoperit în 1988 şi aparţine familiei
calicivirusurilor.
• Nu prezintă anvelopă externă, are dimensiuni de
32-34 nm şi conţine ARN.
• Infecţia are o cale de transmitere oro-fecală şi se
întâlneste în regiuni ale lumii a treia cu condiţii
precare de igienă (Africa de Nord, Orientul
Apropiat şi Mijlociu).
• perioadă de incubaţie de 21-42 de zile, iar
boala survine, de obicei, acut şi nu se însoţeşte
de icter.
• De menţionat este însă gravitatea bolii la
gravide, mortalitatea cazurilor infectate ajungând
la 20%.
 Hepatita F
• raportată recent în cazuri izolate din
Europa de Vest, S.U.A. şi India.
• fost izolat din fecalele subiecţilor infectaţi,.
Sunt suspecte de a prezenta infecţia acele
cazuri de hepatită a căror etiologie nu
poate fi determinată în urma testării pentru
celelalte virusuri.
• Transmitere enterala