hormoni sexuali
masculini.
Secreția
Crește rata
Efectul metabolismului
asupra vocii bazal
Accelerează sinteza
proteinelor și dezvoltrea
musculară
Crește masa
matricei
osoase și
determină
retenția de
calciu
Principalele mecanisme intracelulare de actiune
ale testosteronului
Majoritatea efectelor testosteronului sunt, in principal,
consecinta accelerarii ratei sintezei proteinelor la nivelul
celulelor tinta. Testosteronul patrunde in celulele prostatice la
cîteva minute dupa ce a fost secretat; cel mai adesea el este
transformat sub acțiunea enzimei intracelulare 5 alfa-
reductaza, in dihidrotestosteron, iar acesta se leaga, la rindul
sau, de o "proteina receptor" cu localizare citoplasmatică
Complexul format migreaza apoi in nucleul celulei, unde se
leaga de o proteina nucleara si induce transcripția ADN-ARN.
Controlul functiilor sexuale
masculine prin intermediul
hormonilor secretati de
hipotalamus și de hipofiza
anterioara
Secreția hormonului de eliberare a
gonadotrapinelor (GnRH) de catre
hipotalamus are o contributie majora in
controlul funcțiilor sexuale, atît la
barbat cat și la femeie .Acest hormon
stimuleaza, la randul sau, secretia la
nivelul hipofizei anterioare a doi
hormoni ce poarta numele de hormoni
gonadotrapi: (1) hormonul Iuiteinizant
(LH) și (2) hormonii foliculostimlilant
(FSH). LH-ul este principalul
determinant al secretiei testiculare de
testosteron, in timp ce rolul major al
FSH-ului este de a stimula
spermatogeneza.
Hormonii gonadotropi:
LH și FSH
Ambii hormoni gonadotropi, LH și FSH, sunt
secretati de aceleași celule, numite
gonadotrope, din hipofiza anterioara. În absenta
secretiei hipotalamice de GnRH, secretia de FSH
sau LH a gonadotropelor hipofizare este aproape
absenta. FSH-ul și LH-ul sunt glicoproteine. Ele ii
exercita efectele asupra țesuturilor tinta din
testicule în principal prin activarea sistemului de
mesageri secunzi al adenozin monofosfatului
ciclic, care, la randul sau, va actiona asupra
unor sisteme enzimatice specifice din celulele
tinta respective.
Glanda prostată
Dimensiunile prostatei rămân
relativ reduse pe parcursul
perioadei de copilărie și încep
să crescă la pubertate,sub
influența testosteronului.
Ajunge la un volum aproape
staționar înaintea vârstei de 20
ani și își menține aceste
dimensiuni până în jurul vârstei
de 50 ani.
Afecțiunile
prostatei