PERSONALITATEA

Personalitatea este elementul stabil al

conduitei unei persoane, ceea ce o
caracterizează și o diferențiază de o altă
persoană.
În limbajul cotidian și științific întâlnim uneori o
serie de noțiuni care se referă la personalitate,
cum ar fi: individ, persoană, personalitate.
Aceste trebuie diferențiate.
Conceptul de individ
Individul se definește ca fiind totalitatea
însușirilor biologice (înnăscute sau dobândite)
care asigură adaptarea la mediul natural.
Caracteristici ale individului:
este un produs în întregime determinat biologic;
este un reprezentant al speciei în general;
este o noțiune aplicabilă tuturor organismelor.
Conceptul de persoană
Prin conceptul de persoană desemnăm
ansamblul însușirilor psihice care asigură
adaptarea la mediul social-istoric.
 Caracteristicile persoanei sunt:
 este un produs determinat socio-istoric, desemnând
omul în contextul relațiilor sociale sau ca membru al
societății;
 noțiunea de persoană este aplicabilă doar omului, dar
nu în general, ci doar celui normal dezvoltat din punct
de vedere psihic (copiilor la naștere și bolnavilor psihici
nu li se poate acorda atributul de persoană).
Conceptul de personalitate
Organizarea psihică a persoanei este unică.
 Laturile personalității
 Personalitatea este compusă din:
 temperament
 aptitudini
 caracter
 inteligență
 creativitate
 Temperamentul

Temperamentul desemnează latura dinamico-

energetică a personalității, ce se observă în
comportament.

Temperamentul este înnăscut.

Nu se manifestă în același mod pe tot parcursul
vieții.
 Evoluează în raport cu întregul organism şi sistem nervos.
 Trăsăturile de temperament se maturizează, sunt deplin
reliefate la sfârşitul adolescenţei şi se menţin relativ
constante până spre bătrâneţe.
 Unele trăsături devin mai accentuate, se rigidizează
(iritabilitatea la un coleric, depresia la un melancolic,
închistarea la un flegmatic etc.).
Temperamentele nu sunt bune sau rele, de dorit
sau indezirabile.
Cu aceste trăsături ne naștem.
Nu există temperamente pure, ci sunt
amestecuri.
Unul este dominant.
Tipologii temperamentale

O tipologie cuprinde un ansamblu de

caracteristici temperamentale comune unui
număr mare de indivizi.
1. Tipologia lui Hipocrate și Galenus

Ei au pus la baza

temperamentului combinarea a
patru umori sau substanțe
primare ale corpului omenesc.
Predominarea unei umori
conduce la reliefarea unui tip
temperamental.
2.Tipologia lui Kretschmer (psihiatru
german)

 Pe baza observațiilor
clinice ajunge la
concluzia că o anumită
constituție corporală se
asociază cu anumite
manifestări în plan
psihologic, afectiv și
psihopatologic.
Picnicul este scund,
bondoc, îndesat,
extravert, vioi,
dinamic
 este un ciclotim,
oscilează între tristețe
și veselie.
 Astenicul este filiform, longilin, este un om interiorizat,
oscilând între instabilitate și calm – este un schizotim, cu
trăiri afective foarte interiorizate.

 Atleticul prezintă o alură sportivă, armonios dezvoltată,

este un tip direct și deschis în manifestări, cu o mare
nevoie de mișcare.
Displasticul
prezintă
malformații
corporale cu
efecte variabile în
plan
temperamental.
3.Tipologia lui Pavlov
(fiziolog rus)

 A întreprins cercetări
asupra dinamicii
activității nervoase
superioare (ANS)
urmărind trei indicatori:
forța, echilibrul și
mobilitatea proceselor
afective fundamentale
excitația și inhibiția.
Forța – se exprimă prin rezistență la
oboseală nervoasă, la solicitări intense, la
factori majori de stres.
În raport cu forța, Pavlov stabilește două
tipuri: puternic și slab.
Mobilitatea – se manifestă mai ales în
viteza trecerii de la o activitate la
alta, rapiditatea și flexibilitatea
adaptătii la situații noi.
În raport cu acest criteriu, sunt
stabilite tipurile mobil și inert.
 Echilibrul – exprimă raporturile de forță între excitație și
inhibiție.
 Dacă domină forța excitatorie, atunci vorbim despre
impulsivitate
 dacă domină forța inhibitorie, atunci vorbim despre
inhibiție
 dacă forța celor două procese este aproximativ egală,
vorbim despre echilibru.
Pornind de la acest criteriu s-au stabilit
două tipuri: echilibrat și neechilibrat.
Acestea se împart în neechilibrat excitabil
și neechilibrat inhibat.
4.Tipologia lui Jung (medic, psiholog și psihiatru elvețian)

Împarte temperamentele în două

categorii:

 >>>
 a.Extravertul – deschis,
comunicativ, își face ușor
prieteni, își asumă riscuri,
acționează sub imboldul
momentului, este impulsiv, îi
place schimbarea, este
optimist, îi plac distracțiile, este
superficial în sentimentele
sale.
 Sangvinic, coleric
 b.Introvertul – este liniștit,
introspectiv, izolat, rezervat,
distant, prudent, preferă o
viață organizată, îşi controleză
puternic sentimentele, este
rareori agresiv, pesimist, foarte
stabil în sentimentele sale.
 Flegmatic, melancolic
5.Tipologia lui (psiholog englez)

 Pornind de la teoria lui Jung, Eysenck a

adăugat la dimensiunea extraversiune-
introversiune dimensiunea stabilității-
instabilității neuropsihice, numită nevrozism.
 Tipul stabil emoțional (sangvinic, flegmatic)
 Tipul instabil emoțional (coleric,
melancolic).