UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ŞI SPORTURI MONTANE

SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ - MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚILOR

FORMALE, NON-FORMALE ȘI DE RECUPERARE A STĂRII DE SĂNĂTATE

,,CALITATEA VIEŢII,,

Efectuat de: Dovganiuc Vladislav

 Calitatea vieţii este un concept cumulativ care
include rezultatul necesităţilor şi aspiraţiilor umane
raportat la condiţiile de viaţă şi a activităţilor care
compun viaţa umană. Componentele la care se
raportează calitatea vieţii sunt(Calitatea vieţii în
Romania în 2010):
 -condiţiile materiale
 -sănătatea,
 -ocuparea,
 -educaţia,
 -viaţa de familie
 -locuirea,
 -serviciile publice,
 -serviciile sociale,
 -bunăstarea
Cercetările asupra calității vieții s-au concentrat pe două metodologii
principale de măsurare:

Prima metodologie, denumită “Bunăstarea subiectivă" :

-se bazează pe niveluri raportate personal de fericire, plăcere, împlinire și altele
asemenea.
A doua metodologie utilizează așa-
numita măsurare "obiectivă" a calității
vieții:

prin intermediul indicatorilor

cuantificabili sociali, economici și de
sănătate. De exemplu, măsurile
obiective includ indicatori de
producție economică, grad de cultură
generală, speranța de viață etc.-date
care pot fi colectate fără a analiza
direct persoanele evaluate.
 Robert Costanza et al (2008, op.cit.) au propus o
combinare a abordărilor obiective și subiective,
elaborând următoarea definiție integrată :
"Calitatea vieții este gradul în care necesitățile
obiective umane sunt îndeplinite în relație cu
percepțiile personale sau de grup ale "bunăstării
subiective". Necesitățile umane sunt necesități de
bază pentru trai, reproducere, securitate, afecțiune
etc. "Bunăstarea subiectivă" este estimată prin
răspunsurile indivizilor sau ale grupurilor la
întrebări despre fericire, satisfacția vieții, utilități
(avantaje) sau bunăstare.
 A elaborat în anul 2005 un "indicator al calității
vieții" (quality of life index-l.engl.) care se bazează
pe o metodologie unică ce leagă rezultatele
analizelor satisfacției subiective a vieții cu factorii
obiectivi ai calității vieții în diferite țări. Acest
indicator a fost calculat pe baza datelor din 111
țări și teritorii.
 Indicatorul calității vieții include 9 factori, pentru
determinarea "scorului" națiunilor și anume:
 1. Sănătatea; 2. Viața de familie;

3. Viața comunității; 4. Situația materială

5. Stabilitatea politică și securitatea; 6.Climă și geografie;

7. Siguranța job-urilor

Libertatea politică;

9. Egalitatea sexelor.
 Calitatea vieţii poate fi analizată din punct de vedere al stării subiective a
individului în sensul că este o rezultantă a trăirii propriei vieţi, fiind sinonim
cu fericirea sau din punct de vedere obiectiv, adică la componentele
subiective se adaugă şi componentele obiective, datele, condiţiile la care se
raportează viaţa umană, indicatorii calităţii vieţii.
Fericirea se raportează mai mult la perspectiva etică, calitatea vieţii se
asociază mai mult cu perspectiva socio-economico-politică. In acest din urmă
caz accentul cade pe determinarea factorilor obiectivi de care ţine cont
calitatea vieţii precum şi a mijloacelor prin care putem acţiona pentru
maximizarea acesteia. Calitatea vieţii nu este de fiecare dată direct
proporţională cu fericirea. Sunt persoane care fac permanent comparaţie a
calitatăţii vieţii lui, cu cea al altor persoane situate social pe o treaptă
superioară, la care speră să ajungă şi el. Sunt oameni care ating un nivel înalt
al mulţumirii personale, independent de condiţiile de trai.
Ponderea persoanelor care raportează mulţumirea personală la calitatea
vieţii lor este mică.
 Calitatea vieţii este legată de nivelul de trai şi stilul de viaţă. In ceea ce
priveşte stilul de viaţă care influenţează calitatea vieţii, acesta este corelat cu
practicarea exerciţiilor fizice precum şi cu existenţa posibilităţilor de a le
practica. Nivelul de trai este dependent cu prioritate de starea de sănătate a
indivizilor, condiţiile de mediu şi practicarea exerciţiilor fizice atât în cadrul
organizat în cadrul instruirii formale cât şi în cadrul celei non-formale şi de
timp liber.

 Indicatorii stării de sănătate din Romania nu prevăd o starea mulţumitoare

datorită faptului că situaţia critică se datorează efectului cumulat al mai
multor factori: sărăcia(lipsa resurselor financiare, alimentaţie
necorespunzătoare, condiţii de locuit neadecvate), dezorganizarea
socială(stil de viaţă nesănătos, lipsa educaţiei pentru îngrijirea propriei
persoane), deficit al educaţiei de prevenţie, deficit privind accesul la serviciile
medicale.
 Cel mai mult de suferit de pe urma acestor
neajunsuri sunt: vârstnicii, şomerii, rromii, cei
proveniţi de la instituţiile de ocrotire a minorilor,
familiile cu mulţi copii etc.
 Resursele materiale modeste alocate domeniului
dănătate precum şi disfuncţionalităţile sistemului
de asistenţă socială, reflectă perspectiva unui nivel
de trai corespunzător.
 Nivelul scăzut al nivelului de trai nu oferă
posibilităţi pentru activităţile de timp liber ale
tinerilor. Din cercetările efectuate a rezultat faptul
că activismul de orice fel este condiţionat de
existenţa unor resurse materiale corespunzătoare,
lucru demonstrat de practicarea pe scară largă a
sportului şi activităţilor de timp liber în ţările
dezvoltate.
 Din punct de vedere biologic, sănătatea are la
bază un echilibru al tuturor funcţiilor
organismului, al compoziţiei chimice şi al
umorilor şi ţesuturilor corpului. Acest echilibru
este controlat permanent de un mecanism
specific, limita dintre starea de sănătate şi cea de
boală este foarte greu de stabilit. Preocuparea
medicinii moderne este de a preveni stările de
tranziţie sau limită ale stării de sănătate, prin
descoperirea timpurie ale acestora.
 Din punctul de vedere al specialiştilor, calitatea
vieţii ca parte a sănătăţii fizice şi mentale,
reprezintă adoptarea unui stil de viaţă sănătos,
dezvoltarea personală, capacitatea de a face faţă
problemelor cotidiene, şi atingerea stării de bine.
 Integrarea într-un mediu în care se simte
confortabil, de care se simte atras pentru
atingerea idealurilor personale, îşi formează
capacitatea de a se exprima, de a avea un mod
de viaţă. Din punctul de vedere al sănătăţii fizice,
o persoană este este apreciată că este sănătoasă
dacă are o sanătate fizică bună şi o nutriţie
adecvată, o formă fizică bună şi satisfacţie faţă
de apartenenţa sa la un grup.
 Din punct de vedere social o persoană are o stare de sănătate bună dacă se
afă în relaţii bune cu familia, colegii de şcoală, anturajul.
 Acumularea de informaţii noi, ameliorarea relaţiilor cu mediul social şi
familial, capacitatea de a face faţă dificultăţilor vieţii, cataloghează persoana
respectivă ca sănătoasă.
 Sănătatea poate fi pozitivă, când este asociată cu capacitatea de a simţi
bucuria de a trăi şi de a face faţă solicitărilor vieţii, nesemnificând doar
absenţa bolilor.
 Pentru ca o persoană să poată fi catalogată a deţine o sănătate pozitivă, este
necesar ca fiecare dintre componentele acesteia să se afle la polul pozitiv.
 Sănătatea negativă esste asociată cu morbiditatea, şi moartea prematură în
caz extrem. Orice abatere, subiectivă sau obiectivă de la bunăstarea fizică
sau psihică, este definită ca fiind morbiditatea.
 Starea de sănătate este influenţată de către mai mulţi factori dintre care
amintim: biologici, demografici, sanitari, ecologici, mediul social, mediul
familial.
 Termenul de fitness, este de origine anglo-saxonă, apare in
1930 în ţările Europei Occidentale şi care exprima: starea,
nivelul de pregătire pentru o anumită activitate. Termenul de
fitness(condiţie fizică) şi cel de health(sănătate) se
influenţează reciproc.
 Condiţia fizică poate fi raportată la starea de sănătate şi care
se adresează capacităţii individului de a efectua cu vigoare şi
vioiciune, activităţile cotidiene, şi se referă la acele
componente asupra cărora nivelul obişnuit de activitate fizică
are efecte favorabile asupra stării de sănătate.
 Practicarea cu regularitate a exerciţiilor fizice, influenţează
capacitatea de a face faţă solicitărilor cotidiene, prin creşterea
nivelului condiţiei fizice, încrederii în sine, contribuind la
creşterii nivelului calităţii vieţii.
 Condiţia ca exerciţiile fizice să contribuie la îmbunătăţirea
nivelului condiţiei fizice sunt următoarele: angajarea unor
grupe mari de muşchi, impunerea unui efort mai mare decât
cel anterior, impunerea unui consum energetic substanţial mai
ridicat. Executarea zilnică a unui efort fizic (mers) moderat,
timp de 20-30 de minute combinat cu alte activităţi fizice, în
scopul antrenării musculaturii unor segmente ale corpului, se
pot face progrese.
 Se acordă o importanţă deosebită bunăstării resurselor umane, care
pe lângă cele ale sănătăţii şi educaţiei populaţiei. Y, Nuyens, 1972.,
citat de Lucuţ şi Rădulescu, 2002, defineşte patru dimensiuni ale
bunăstării:
 -bunăstarea fizică, starea de sănătate,
 -bunăstarea ecologică, sanogeneza mediului ambiant,
 -bunăstarea socială, relaţii sociale sănătoase între grupurile sociale,
 -bunăstarea culturală, participarea în mod corespunzător la cultură.
 I, Miles., 1985, citat de citat de Lucuţ şi Rădulescu, 2002, susţine
conceptul de dezvoltare socială ca fiind mai valid decât cel de
bunăstare sau calitate a vieţii, deoarece implică un proces dinamic
culminând către o anumită limită a fiinţelor umane, care vor trebui să
fie scopul în raport cu dezvoltarea economică, politică sau alte
procese care de schimbare socială.
 Studiile recente dau Indicele Dezvoltării Umane ca o alternativă la Produsul Intern
Brut privind starea de bunăstare socială(McGranahan, Scott şi Richard, 1990) şi
utilizează următorii indicatori:
 -indicatorii de sănătate:
 -ratele de mortalitate,
 -ratele de morbiditate,
 -accesul la serviciile medicale,
 -indicatorii de nutriţie:
 -consumul de hrană,
 -statusul nutriţional,
 -îmbrăcămintea şi încălţămintea:
 -cheltuielile cu acestea, din venitul total,
 -indicatorii de locuire:
 -gradul de confort,
 -cheltuielile pentru întreţinerea acestora, din total venituri,
 -volum de fond locativ raportat la numărul de lociutori,
 -condiţiile funcţionale ale locuinţei.
 Indicatorii cu utilizarea forţei de muncă:
 -rata şomajului,
 -rata de sub-utilizare a forţei de muncă,
 -proporţia de bărbaţi/femei active,
 -proporţia forţei de muncă cu calificare minimă, medie sau
superioară,
 -proporţia forţei de muncă care câştigă salariul minim pe
economie.
 Practicarea activităţilor fizice este o componentă reală a
calităţii vieţii. Efectele nivelului de trai sunt indicatorii de
sănătate, de mediu(poluarea şi protecţia) şi practicarea
acrivităţilor fizice.
 Indicatirii stării de sănătate a populaţiei din România este
critică, situându-ne pe ultimele locuri din Europa la acest
indicator. Din datele Planului Naţional Anti Sărăcie şi
Promovarea Incluziunii Sociale, situaţia critică a stării de
sănătate este dată de efectul cumulat al mai multor factori:
 -sărăcia, lipsa resurselor materiale,
 -dezorganizarea socială, abandonul grijii faţă de propria
sănătate, stil de viaţă nesănătos,
 -deficitul de acces la serviciile medicale, de prevenţie şi
tratament ambulatoriu.
 În România practicarea activităţilor fizice şi de timp liber, nu
constituie o prioritate, din cauza resurselor materiale mici,
precum şi bugetului de timp aloct.
 În ultimii ani au apărut unele îmbunătăţiri legislative în
domeniul educaţiei fizice şi sportului(legea educaţiei fizice şi
sportului, legea asociaţiilor şi fundaţiilor). Activităţile de loisir
sunt reduse, datorită faptului că bugetul alocat este mic,
practicarea sportului de performanţă impune costuri
corespunzătoare, sporturile costisitoare(tenisul, schiul) sunt
apanajul celor cu venituri mari.
