Sunteți pe pagina 1din 75

CHIRURGIE TORACICA

CURS 3
ANEVRISM ARTERIAL
 Anevrismul reprezinta o patologie de orginte vasculara
care reprezinta in fapt dilatarea anormala ca o umflare
patologica a peretelui vascular si care pentru a primi aceasta
diagnosticare trebuie sa indeplineasca o serie de criterii pre-
stabilite cum ar fi dimensiunea, localizarea si totodata
profunzimea in straturile vasculare.
 Anevrismul in sine este o patologie destul de complexa,
complicate si nociva care poate crea o serie de probleme dar
in special complicatiile date de acesta, de modul de formare
al acestuia care ascunde in spate alte patologii cat si de
complicatiile date de ruperea (fisurarea) acestui anevrism
sunt o problema medicala majora.
 Anevrismul rupt este cea mai grava consecinta a acestei
patologii, iar prin fisurarea, sectionarea sau ruperea acestui
anevrism se va declansa o hemoragie interna destul de
importanta si care va avea prin efect de cascada un efect de
soc hipo-volemic si poate merge chiar si pana la deces daca
nu este depistat si tratat in timp util.
 Anevrismul este cel mai adesea intalnit in artere, dar in cazuri
minimale poate sa apara si petraseul venos (sub forma unui pseudo-
anevrism), insa anevrismele din punct de vedere medical sunt acele
umflari saculare ale peretelui arterial care trebuie sa includa toate cele
3 straturi ale unei artere : intima, media si adventitia.
 Ca si o diferentiere pseudo-anevrismele sunt acelea care apar si pe
traiectul arterial cat si pe cel venos, dar care apar ca urmare a unui
factor extern de tipul punctionarii unei vene sau artere in decursul unei
agresiuni externe : o rana profunda provocata de cutit sau alt obiect
taios sau post-operator in decursul operatiei fiind punctionata o vena
sau artera.
 Aceasta va forma aceasta dilatatie de tipul anevrismului dar care
ulterior prin mecanismele de coagulare va sigila locul punctionarii si va
incerca reducerea pseudo-anevrismului care a aparut ca si consecinta a
acestei punctionari, in cazul in care acest mecanism post-agresiune de
eliminare al cheagului nu reuseste, trombul format poate forma si
mentine aceasta dilatare vasculara denumita pseudo-anevrism.
 In functie de cauza si etiologia anevrismului acestea pot sa apara din
nastere si se denumesc anevrisme congenitale, pot fi dobandite si atunci vorbim
de un anevrism aterosclerotic, adica acesta este o consecinta a placiilor de
aterom sau a patologiei arteriale denumite ateroscleroza cat si ca urmare a unei
etiologii infectioase de tipul sifilisului.
 Ca si clasificare a anevrismelor in functie de forma care poate prezenta o
importanta medicala, acestea descriu doua forme :
 - Saculara = in care anevrismul poate varia ca si diametru de la un anevrism
de doar 5 centimetri pana la unul de 15 centimetri si care datorita formei
saculare are un grad de umplere sanguina (adica este un anevrism plin de sange
dar nu obligatoriu in forma sa lichida ci cel mai adesea acesta este format de un
tromb care il si umple si ii da dimensiunea, adica un cheag de sange), cel mai
adesea acest tip de anevrism sacular ascunde in spate o patologie de tulburari
de coagulare ;
 - Anevrismul fusiform, adica cu o forma stelata, acesta are o lungime si
diametru tot in aceleasi limite de 5-15 centimetri, dar cel mai adesea se
situeaza la polul maximal de 15 centimetri si in cazuri mai rare poate chiar
depasi aceasta dimensiune si ajunge pana la 20 de centimetri. Acest tip de
anevrism este plin de lichid sanguin si se gaseste cel mai adesea pe segmentele
aortice si in speta aorta abdominala, arcul aortic sau chiar in localizarea sa
cardiaca, ventriculara a acesteia.
 Simptomele depind foarte mult de clasificarea anevrismului in
functie de localizarea acestuia. Astfel ca anevrismele se pot regasi
in varii locatii pe importante artere.
 - Cord
 Anevrismele cu localizarea in zona inimii includ anevrismele de
artere coronariene, acestea sunt acele vase care alimenteaza inima
cu nutrienti si oxigen prin fluxul sanguin adus de acestea, iar
simptomele simuleaza o insuficienta cardiaca, adica aceasta
inseamna o dispnee de efort, la eforturi medii sau mici ca si
intensitate si durata, o cianoza periorala sau o senzatie de moarte
iminenta. Aceste anevrisme pe arterele coronare pot duce ca si
complicatie din cele mai grave la un infarct miocardic sau o alta
patologie mai putin severa miocardica.
 Tot la anevrismele cardiace se include ca si patologie si
anevrismele post operatorii si aici ne referim la anevrismele dupa
operatia pe cord.
In cazul anevrismelor cardiace un sub-tip mai rar dar si acesta
important este reprezentat de anevrismul congenital de tipul
anevrismul sinusuluiValsalva si acesta reprezinta o patologie
congenitala care poate fi asociat cu o serie de alte sindroame grave,
precum sindromul Marfan.
 Acest tip de anevrism este cu atat mai periculos cu cat in cazul in
care acesta nu este un anevrism rupt, nu prezinta simptome iar in
cazul in care acesta se fisureaza sau se rupe dupa o infectie
endocardica sau unui sifilis cardiac ori a altor infectii in zona
miocardice, prognosticul este destul de sumbru si tine foarte mult
de viteza de reactie dupa ruperea acestui tip de anevrism.
 - Anevrismul de aorta
Aorta descrie un traseu care parcurge mai multe segmente ale organismului si
anume arcul aortic care porneste imediat din vecinatatea cordului, urmat de
Aorta toracica si in plan tertiar ajunge in zona abdominala unde este regasit
segementul de aorta abdominala.
 Anevrismul de aorta poate sa apara in oricare din aceste trei segmente, insa
frecventa cea mai mare o regasim la anevrismul de aorta abdominala.
Ca si cauze la anevrismele de aorta acestea pot include : sindromul Marfan sau
o disfunctie congenitala a valvei aortice. Aceste cauze sunt principale in cazul
subiectilor tineri de pana in 30-35 de ani. O alta cauza este acea dupa o alta
patologie cardio-vasculara si anume disectia de aorta.
 Insa anevrismul de aorta fie ea toracica ori abdominala apare cel mai adesea la
persoanele de peste 60 de ani si se datoreaza mai multor factori intrinseci
precum aparitia a o serie de probleme de coagulare, a slabirii elasticitatii
peretilor vasculari si rigidizarii acestora care in timp vor duce sa suporte o
presiune tot mai crescuta (Hiptertensiunea datorata de varsta) iar aceasta va
produce fie fisurarea directa a vasului, fie formarea acestor umflarii vasculare
care poarta denumirea de anevrism.
 La acestea se pot adauga factorii de risc de mediu sau de stil de viata printre
care : fumatul, consumul alimentelor bogate in grasimi sau patologii adiacente
de tipul aterosclerozei.
 Anevrismul de aorta abdominala va provoaca si simptome
ca pareze sau paralizii in membrele inferioare, precedate mai intai
de dificultatea de a merge, extremitati distale ale membrelor
inferioare permanent reci, sau de diferite senzatii de intepaturi –
presiune si chiar durere in membrele inferioare.
 Acestea pot sa fie adaugate in anumite cazuri si de fenomene
digestive sau de alte simptome specifice trombozei venoase
profunde.
Simptomele de algii vor indica localizarea anevrismului si pot sa
apara dureri puternice in abdomen sau care pot iradia fie in zona
superioara spre stomac ori in zona inferioara cu presiune si
durere in zona lombara ori a scrotului.
 O ruptura a acestui anevrism va prezenta intodeauna o durere
sfasietoare in abdomen sau in zona pelvina.
 - Anevrismul cerebral
 Reprezinta anevrismul in zona vaselor care iriga creierul, iar
simptomele care aduc la cunostinta acest anevrism, sunt simptome
neurologice de tipul: stari de lesin, pacientul numai este orientat
temporo-spatial, pacientul incepe sa isi piarda echilibrul mergand
mai apoi cu diplopie (vederea dubla) iar in final probleme de
vorbire urmate de pierderea cooerentei sau a capacitatii de a se
exprima inteligibil.
 Anevrismul cerebral este unul din cele mai severe si cu o progresie
relativ rapida de cateva ore in care diagnosticarea timpurie este
importanta dar prognosticul de recuperare este foarte variat si
poate tine de la pacient la pacient.
 Anevrismul renal
 Sau anevrismul de vase renale. Reprezinta un anevrism pe vasele
mari renale si este cel mai adesea de etiologie trombotica si
simptomele ce ne indica un anevrism de cauza renala este
asemanator cu o insuficienta renala, adica o crestere brusca a
tensiunii arteriale care nu cedeaza la hipotensoarele renale.
 La acestea se adauga la o modificare a urinii, in speta o hematurie
sau o prezenta a sangelui in urina. Din punct de vedere algic este
prezenta o senzatie de sensibilitate urmata de presiune si durere in
zona flancurilor drept stangi sau o presiune acuta urmata de
durere in zona pelvina.
 Factorii de risc ai anevrismului sunt dati si de o predispozitie
genetica conform celor mai recente studii, deoarece exista si
anevrisme congenitale, aici poate fi incadrat si sindromul Marfan in
care anevrismul este o complicatie a sa.
 Dar cea mai mare categorie de factori de risc este data de
catre factorii extrinseci si anume factorii dobanditi pe parcursul
vietii unii tinand cont de patologii adiacente, iar cealalta categorie
reprezentand conditiile de viata si de mediu sau viciile.
 La stilul de viata sau conditiile de viata si mediu se pot mentiona cei
mai puternici factori de risc, precum: fumatul, consumul de alcool,
consumul de mancaruri bogate in lipide/grasimi sau consumul de
mezeluri ori mancaruri greu digerabile ce vor declansa astfel
probleme vasculare.
 Cand vorbim de patologiile adiacente, facem referire in principal la
patologiile vasculare si anume : Ateroscleroza, Hipertensiunea si in
special in cazul pacientilor cunoscuti hipertensivi si care nu isi urmeaza
adecvat tratamentul la care se adauga patologiile hematologice de
coagulare in care trombii sunt factorii direct implicati in aparitia
anevrismului.
 La aceasta categorie de risc si anume cea a patologiilor adaugam
sifilisul si etapa sifilitica cardiaca. Tot aici adaugam si tuberculoza
sau infectiile cardiace precum endocardita infectioasa. Infectia
micotica, cu ciuperic poate rezulta prin distructia rezistentei sau
elasticitatii peretelui arterial si care mai apoi va duce la acest anevrism.
 Tot ca si factori de risc este reprezentata si categoriia sociala sau de
varsta si astfel persoanele de peste 60 de ani au o predispozitie mult
mai accentuata, la fel cum persoanele obeze sunt predispuse la
anevrism.
 Iar ca si categorie per sexe se sesizeaza o usoara crestere in categoria
masculina a acestor
 Diagnostic
 Diagnosticul anevrismului poate fi pus si pe baza de
simptome si este cel mai usor in cazul complicatiei acestuia si
anume in cazul unui anevrism rupt.
 Dar diagnosticul de certitudine este pus prin un Computer
Tomograf – CT sau un RMN (Imagistica cu rezonanta
magnetica), iar metoda de cateterism arterial sau de injectare
a unei substante de contrast care sa ajute un Ecograf Doppler
va arata medicului tipul de circulatie sanguina.
 Tratament
 Tratamentul anevrismului include ramura medicamentoasa
adica tratarea simptomelor si incercarea de oprire a
hipertensiunii in zona afectata cat si administrarea unor
antialgice, scopul acestui tip de tratament este doar unul
simptomatic si de preventie adica de incercare a opririi
complicatiei cele mai nefaste a anevrismului si anume
anevrismului rupt.
 Insa cel mai bun tratament ar fi acela chirurgical si anume prin
realizarea unui bypass adica incercarea de a evita zona de
anevrism prin adaugarea unei cai sanguine adiacente printr-un
vas colateral.
 O alta metoda de tratare a anevrismului ne este oferit
cotidian de medicina cardiologica interventionala in care printr-
un cateterism explorator si reparator se va ajunge la zona
anevrismului si daca este cazul se va elimina mai
intai trombul fixat aici, iar daca vorbim de un anevrism fara
tromb, in peretii vaselor va fi fixat un perete artificial pornind in
aval de anevrism si care se va extinde pana dupa terminarea
anevrismului.
 Aceasta adaugire de perete artificial de un diametru adecvat
arterei are cas cop reluarea circulatiei sanguine prin el si astfel in
timp peretele arterial disfunctional (anevrismul in sine) va reveni
la o dimensiune normala iar riscul de re-aparitie in aceasi zona
este minimal datorita acestei intariri a peretelui arterial cu un
perete artificial nou si mai rezistent.
 Datorita necesitatii depistarii acestui tip de anevrism si mai
ales tratarii acestuia se poate realiza ca aceasta patologie de
altfel severa sa devina una care sa numai prezinte atatea
probleme si complicatii nici pacientilor nici medicilor si care
sa numai fie privita cu atata frica, pentru aceasta este nevoie
de studierea de metode medicale tot mai noi de combatere
iar din punctul de vedere al populatiei de incercare a
eliminarii complete a factorilor de risc ce tin de ei.
 Pentru ca si pacientii sa isi poata face partea lor acestia
trebuie sa fie informati, un om informat este asadar un om
mai sanatos.
VARICE MEMBRE INFERIOARE
 Varicele sau venele varicoase reprezinta una dintre cele
mai frecvente boli ale venelor care afecteaza populatia.
Varicele se definesc ca fiind vene marite, largite, noduroase.
Orice vena poate deveni varicoasa, dar cel mai des acestea se
intalnesc la nivelul membrelor inferioare, in zona coapselor,
in partea posterioara a genunchilor si pe muschii gambelor.
 Femeile sunt mai predispuse sa se confrunte cu varice.
Schimbarile hormonale din timpul sarcinii, premenstruatiei
sau de la menopauza pot fi factori care favorizeaza aparitia
varicelor. Hormonii feminini tind sa relaxeze peretii venelor.
Tratamentul cu hormoni sau anticonceptionalele cresc riscul
aparitiei venelor varicoase.
 Varicele apar in momentul in care venele nu mai functioneaza
corespunzator. Daca arterele au rolul de a conduce sangele
oxigenat de la inima spre fiecare celula din organism, venele duc
sangele incarcat cu dioxid de carbon la inima, pentru ca acesta sa
ajunga apoi la plamani si sa fie oxigenat.
 Asa cum am mentionat mai sus, varicele ce intalnesc cel mai des
la nivelul membrelor inferioare. Aici sangele urca spre inima
impotriva gravitatiei, deci are nevoie de ajutor pe care il
primeste din partea elasticitatii venelor, a contractiilor
musculare care imping sangele si a unor valve ce se gasesc la
nivelul venelor. Cand aceste valve nu isi mai indeplinesc functia,
sangele se acumuleaza si stagneaza la nivelul venelor, in loc sa sa
se reintoarca la inima.
 Predispozitia genetica – determina slabiciunea peretelui venos si a
valvelor.
 Varsta – cu cat se inainteaza in varsta, cu atat se pierde din elasticitatea vaselor
sanguine, iar valvele se slabesc permitand sangelui, care ar trebui sa se indrepte
spre inima, sa se intoarca spre picior.
 Sarcina – unele dintre femeile insarcinate dezvolta vene varicoase. Sarcina
duce la cresterea volumului de sange in corp, dar descreste fluxul sanguin de la
membrele inferioare spre pelvis. Aceasta schimbare circulatorie este realizata
pentru a ajuta cresterea fatului, dar creste riscul producerii acestor varice care
pot sa apara mai ales in al treilea trimestru de sarcina, cand uterul poate
apasa pe vena cava inferioara in abdomen, impiedicand fluxul normal al
sangelui dinspre membrele inferioare. Varicele care apar in timpul sarcinii in
general dispar fara tratament, dupa nastere, intre 3 si 12 luni.
 Statul in picioare pe perioade indelungate – impiedica intoarcerea
sangelui spre inima daca nu exista contractura musculara (pasit, alergat etc).
 Presiunea la nivelul abdomenului – la pacientii care au ascita de
exemplu.
 Obezitatea
 Debutul afectiunii este de obicei lent. In general, varicele nu
provoaca durere si apar inchise la culoare, rasucite si umflate.
Cand provoaca durere, se asociaza cu mai multe semne si
simptome precum:
 Senzatie de greutate in gambe mai ales la mers
 Crampe musculare
 Umflaturi
 Durere care se acutizeaza in pozitie sezanda dupa o perioada
indelungata de stat in picioare
 Mancarimi in jurul venei afectate
 Ulcere cutanate (indica o problema grava cardiovasculara si
necesita atentia imediata a unui medic)
 Examinarea fizica – se examineaza membrul sau membrele afectate
cu pacientul stand in picioare (pentru a vedea daca exista umflaturi)
sau in pozitie sezanda. De asemenea, este important sa ii spuneti
medicului cu ce semne sau simptome va confruntati.
 Ecografia Doppler – este o metoda neinvaziva pentru a vedea daca
exista o insuficienta valvulara, dar nu permite aprecierea severitatii
acesteia.
 Flebografia – in examinarea varicelor este doar uneori recomandata,
fiind o metoda complexa ce necesita personal experimentat si
foloseste substanta de contrast. Investigatia se realizeaza cu pacientul in
pozitie ortostatica (adica in picioare). Flebografia este esentiala atunci
cand se are in vedere o interventie chirurgicala asupra sistemului venos
profund.
 Varicografia – presupune injectarea de contrast la nivelul varicelor.
Pacientul este asezat in pozitie orizontala, iar picioarele sunt tinute
usor mai sus fata de nivelul capului. Metoda permite vizualizarea
traiectului venelor modificate varicos si eventual evidentierea „sursei”
acestora. Poate fi combinata cu flebografia.
 Se recomanda ca tratamentul varicelor sa se inceapa de la
aparitia primelor simptome.Evitarea statului in picioare sau
tinutului picioarelor incrucisate pentru mult timp.Un stil de
viata sanatos care implica o alimentatie echilibrata si miscare
previne aparitia in continuare a varicelor sau incetineste
dezvoltarea celor deja existente.Se recomanda sa se tina
picioarele usor ridicate in timpul somnului pentru a ajuta fluxul
sanguin.Ciorapii compresivi – sunt accesibili, se gasesc de
cumparat la orice farmacie. Acestia se muleaza pe picior si
creeaza presiune astfel incat sa imbunatateasca circulatia
sanguina. Folosirea lor este utila in formele moderate.In cazul
varicelor voluminoase sau daca metodele deja mentionate nu
functioneaza, daca durerea devine severa si apar alte complicatii
medicul poate recomanda alte tratamente precum:
 Scleroterapia – prin aceasta procedura se injecteaza o solutie in
venele cu varice. In scurt timp varicele incep se estompeze. Chiar
daca deseori este necesar sa se aplice procedeul de mai multe ori
la aceeasi vena, atat timp cat scleroterapia este efectuata corect, se
observa imbunatatiri.
 Macroscleroterapia – se bazeaza pe acelasi mecanism ca si
scleroterapia, dar se foloseste pentru varicele mari.
 Terapia cu laser – in prezent se utilizeaza o noua tehnologie –
tratamentele cu laser pentru venele varicoase de tip panza de
paianjen sau cele foarte mici. Operatia cu laser presupune
trimiterea unor fascicule de laser pe regiunea afectata. In timp,
varicele se estompeaza si dispar. Nu implica incizii.
 Folosirea unui cateter – se utilizeaza un tub subtire (cateter) care se
introduce in vena marita si al carui varf se incalzeste. Odata cu scoaterea
lui, caldura distruge vena varicoasa. Se obicei se utilizeaza pentru venele
mai mari.
 Flebectomie – se indeparteaza vene mici cu varice prin efectuarea
unor punctii la nivelul pielii. Cicatricile sunt minime si se poate realiza
in ambulator.
 Smulgerea venelor (stripping) – asa cum ii spune si numele, aceasta
procedura presupune indepartarea unei vene. Desi poate parea ceva de
speriat, circulatia nu este afectata deoarece venele profunde preiau
volumul de sange a celei indepartate.
 Operatia endoscopica – aceasta interventie este necesara doar in
cazul in care membrele prezinta ulceratii. Chirurgul foloseste o camera
video mica, pe care o introduce in membrul afectat pentru a putea
vizualiza venele, dupa care le indeparteaza prin mici incizii.
 Complicatiile desi sunt rare, indica o problema cardiovasculara grava si
este obligatorie prezentarea la spital. Exista mai multe tipuri de
complicatii precum:
 Tromboflebita – inseamna formarea unui cheag de sange care poate fi
situat intr-un vas de sange superficial si atunci vorbim despre o
tromboflebita superficiala sau exista posibilitatea ca acel cheag de sange
sa se formeze intr-un vas profund si atunci apare tromboflebita
profunda.
 Tromboflebita superficiala se manifesta prin:
 Senzatie de caldura in zona afectata
 Durere
 Roseata si umflaturi
 Prezenta unui nodul dureros si dur
 Are risc redus de a cauza embolii pulmonare.
 Tromboflebita profunda este insotita de:
 Durere spontana
 Edeme si caldura locala
 Febra (37-39)
 Tahicardie (uneori)
 Sensibilitate la palpare
 Aceasta trebuie corect diagnosticata si tratata cat mai repede.
Netratarea la timp, creste riscul dislocarii cheagului de sange care
migreaza spre plamani cauzand embolie ce poate conduce in final
la deces. Se instituie de urgenta tratament cu anticoagulante
(heparina, trombostop), indepartand astfel riscul declansarii unei
embolii, ducand totodata la vindecare.
 Ulceratii – rani deschise care presupun pierderi de substanta la
nivelul pielii. Apar in imediata vecinatate a venelor varicoase, dar mai
ales la nivelul gleznelor. Initial apar sub forma unui punct decolorat. Si
in aceasta situatie este necesar sa va adresati unui medic!
 Edeme gambiere – se refera la acumularea de lichid in tesuturile de
la nivelul gambei. Se insotesc cu:
 Inflamatie
 Disconfort
 Prurit (mancarime).
 Foarte rar se intampla sa apara rupturi ale venelor.
 In timp varicele se pot agrava chiar daca se schimba sau se imbunateste
modul de viata. Desi au un aspect neplacut mai ales pentru femei, de
regula nu cauzeaza probleme medicale majore. Totusi, pentru a evita
orice complicatie care ar putea sa apara, este bine sa va adresati
medicului dumneavoastra inca de la primele simptome.
TROMBOZA
 Este normal ca organismul nostru sa produca factori de coagulare,
cum ar fi trombocitele (numite si "plachete sangvine", celule
sangvine de forma unei placute, care au un rol important in
coagularea sangelui) si fibrina (o proteina de culoare alba-cenusie,
care se gaseste in sange si in limfa si care provine din fibrinogen, in
timpul coagularii sangelui) atunci cand un vas de sange este lezat
sau deteriorat, pentru a preveni o pierdere masiva de sange din
organism. Daca acest efect este excesiv de productiv, el poate
obstructiona circulatia sangelui si astfel se poate forma un cheag
de sange care se deplaseaza prin fluxul sangvin. Pericolul este
extrem de mare atunci cand acest cheag de sange ajunge la organe
vitale, cum ar fi creierul sau plamanii.
 Ce este tromboza?
 Tromboza este procesul de formare a unui cheag de sange,
cunoscut si sub denumirea de "tromb", care se creeaza intr-un
vas de sange. Acest cheag de sange poate bloca sau obstructiona
circulatia sangelui in zona afectata si, totodata, poate provoca
complicatii grave daca cheagul se deplaseaza intr-o parte
importanta a sistemului circulator, cum ar fi creierul sau
plamanii. Tromboza este formarea sau prezenta unui cheag de
sange intr-un vas de sange. Vasul poate fi orice vena sau artera
din corp, cum ar fi, de pilda, in cazul trombozei venoase
profunde (la nivelul piciorului) sau tromboza coronariana, de la
nivelul arterelor inimii. Cheagul de sange se mai numeste
tromb. Daca cheagul de sange se desface si circula liber prin
fluxul sangvin, atunci este vorba de un tromboembolism.
 Tipuri de tromboza
 Tromboza poate fi clasificata, in general, fie ca tromboza venoasa, fie ca tromboza arteriala, in functie de
locul in care cheagul de sange (trombul) este prezent in corp. Tromboza venoasa apare la nivelul venelor si
este clasificata, in continuare, in functie de locul unde se formeaza complicatia:
 • Tromboza venoasa profunda - implica formarea unui cheag de sange in vena femurala a piciorului si este cel
mai intalnit tip de tromboza care provoaca unele complicatii grave; daca cheagul de sange sau trombul se
rupe pentru a forma un embolism, el se deplaseaza o data cu sangele catre plamani si, in mod normal,
provoaca embolismul pulmonar.
 • Tromboza venoasa portala - acest tip de tromboza are loc in vena porta hepatica (o vena mare a
abdomenului care dreneaza sangele spre ficat) si poate provoca hipertensiune portala si poate afecta circulatia
sangelui catre ficat;
 • Tromboza venoasa renala - vena renala poate fi si ea obtructionata de un cheag de sange, lucru care poate
avea drept rezultat scaderea drenajului rinichilor; acest tip de tromboza este destul de comun la pacientii cu
sindromul nefrotic.
 • Tromboza venoasa jugulara - tromboza de la nivelul venelor jugulare este un tip extrem de rar de boala,
care, de obicei, apare ca rezultat al folosirii medicamentelor administrate intravenos, dar este, tototdata,
asociata cu infectia si cu malignitatea;
 • Sindromul Budd-Chiari - acest tip de tromboza venoasa implica obstructia venelor hepatice si circulatiei
sangelui din ficat; este mai putin frecventa; • Boala Paget-Schoetter - cunoscuta si sub numele de "tromboza
de efort", aceasta boala se refera la tromboza care apare intr-o vena din extremitatea superioara, cum ar fi
vena axilara sau artera subclaviculara;
 • Tromboza sinusurilor venoase cerebrale - acesta un tip rar de AVC (accident vascular cerebral), cauzat de un
cheag de sange format in canalele venoase ale creierului; este caracterizat de durere de cap, vedere anormala
si de simptomele unui accident vascular cerebral, cum ar fi dificultatile de vorbire si dificultatea de a misca
muschii faciali si ai bratelor.
 Tromboza arteriala, cunoscuta si sub denumirea de aterotromboza din
cauza asocierii sale cu ruptura ateromului, are loc in artere. Perioada de
inactivitate a sangelui, cauzata de fibrilatia atriala, poate provoca, de
asemenea, acest tip de tromboza.
 In ceea ce priveste tromboza cerebrala, exista multiple cauze ale unui
accident vascular cerebral (AVC), inclusiv ischemia, hemoragia cerebrala si
un cheag de sange format in creier. Accidentul vascular cerebral iscat din
cauza unui cheag de sange in creier, de obicei, ia nastere treptat, in jurul unei
placi de aterom. Potrivit definitiei, ateromul este un depozit de substante
grase si de colesterol pe peretii vaselor de sange.
 Pe langa tipurile de tromboza enumerate mai sus, mai exista:
 • AVC ischemic trombotic - acesta este un tip de tromboza arteriala care
implica un blocaj creat in artera cerebrala care este responsabila de
alimentarea cu sange si oxigen a creierului;
 • Infarct miocardic - poate rezulta din mai multe cauze, dar de cele mai
multe ori el ia nastere ca rezultat al trombozei arteriale in interiorul
arterelor coronare.
 Cauzele si factorii de risc ai trombozei
 Exista 3 cauze principale ale trombozei: hipercoagulabilitatea (cand sangele
se coaguleaza excesiv), leziunile celulelor endoteliale ale peretelui vasului de
sange si o circulatie anormala a sangelui.
 • Hipercoagulabilitatea, cunoscuta si sub numele de trombofilie, se refera la
nivelurile mai ridicate ale factorilor de coagulare din sange, care cresc
probabilitatea ca pacientul sa sufere de tromboza. Aceasta situatie, cand
sangele se coaguleaza in mod excesiv, este, de obicei, un rezultat al mostenirii
genetice sau al tulburarilor sistemului imunitar.
 • Leziunile la nivelul celulelor epiteliale de pe peretii vaselor de sange, dupa
un traumatism, o interventie chirurgicala sau infectie pot, de asemenea, sa
precipite coagularea sangelui si sa duca la o posibila tromboza.
 • Circulatia anormala a sangelui, cum ar fi staza venoasa (stagnarea sangelui la
nivelul venelor) care se instaleaza dupa o insuficienta cardiaca sau dupa lungi
perioade de comportament sedentar, poate provoca, de asemenea, aparitia
trombozei. Unele afectiuni (printre care si fibrilatia atriala si cancerul) pot
afecta circulatia sangelui si pot duce la producerea unui cheag de sange.
 Tromboza venoasa poate fi cauzata si de:
 • o boala sau un traumatism de la nivelul venelor picioarelor;
 • faptul ca persoana nu poate sa se miste (imobilitate) din orice motiv;
 • un os rupt (fractura);
 • anumite medicamente;
 • obezitate;
 • boli mostenite genetic sau o probabilitate mare de a avea anumite afectiuni bazate
pe genele mostenite de la parinti;
 • bolile autoimune care pot face o persoana mai predispusa la coagularea rapida a
sangelui;
 • medicamentele care cresc riscul de formare a cheagurilor de sange (cum ar fi
numite contraceptive orale).
 Tromboza arteriala poate fi cauzata de intarirea arterelor, care se numeste si
arterioscleroza. Acest lucru se intampla atunci cand depozitele de calciu sau de
grasimi determina ingrosarea peretilor arterelor. Aceasta complicatie poate duce la
acumularea de materii grase (numite placi de aterom) in peretii arterelor. Aceasta
placa de aterom poate "exploda" subit (o ruptura in artera), fiind urmata de un
cheag de sange.
 Care sunt factorii de risc pentru tromboza?
 Multi dintre factorii de risc pentru tromboza venoasa si tromboza
arteriala sunt aceeasi. Factorii de risc pentru tromboza venoasa
pot fi:
 • antecedentele medicale familiale, de exemplu, daca au existat
persoane in familie cu un cheag de sange intr-o vena profunda din
corp, boala numita tromboza venoasa profunda;
 • antecedente medicale personale de tromboza venoasa profunda;
 • terapie hormonala sau pilule contraceptive;
 • sarcina;
 • leziunea de la o vena, cum ar fi dupa o interventie chirurgicala,
din cauza unui os rupt (fractura) sau alt tip de traumatism;
 • lipsa miscarii, cum ar fi dupa o interventie chirurgicala sau
dupa o calatorie lunga;
 • bolile mostenite genetic care afecteaza coagularea sangelui;
 • un cateterism venos central;
 • varsta inaintata;
 • fumatul;
 • faptul ca persoana este supraponderala ori obeza;
 • unele boli, cum ar fi cancerul, bolile de inima, bolile de
plamani sau boala Crohn.
 Factorii de risc pentru tromboza arteriala pot sa
includa:
 • fumatul;
 • diabetul zaharat;
 • hipertensiunea arteriala;
 • colesterolul crescut (hipercolesterolemia);
 • lipsa activitatii fizice si obezitatea;
 • o dieta saraca in nutrienti;
 • antecedente familiale in ceea ce priveste tromboza arteriala;
 • lipsa de miscare, cum ar fi dupa o interventie chirurgicala sau
dupa o calatorie lunga;
 • varsta inaintata.
 Simptomele trombozei
 Simptomele pe care le are fiecare persoana afectata de tromboza pot varia.
Simptomele trombozei pot include:
 • durere intr-un picior (de obicei, gamba sau coapsa);
 • umflarea piciorului sau bratului afectat;
 • durere in piept;
 • amorteala sau senzatie de slabiciune pe o parte a corpului;
 • modificare subita in ceea ce priveste starea mintala a pacientului;
 Simptomele trombozei pot sa arate ca cele ale altor boli ale sangelui sau ca alte
probleme de sanatate. Mergi intotdeauna la medic, pentru un diagnostic
corect.
 Semnele si simptomele trombozei venoase profunde pot include:
 • durere in unul din picioare; durerea incepe, de obicei, in gamba si se poate
simti ca niste crampe sau sensibilitate in acea zona;
 • piele rosie sau piele decolorata pe piciorul afectat;
 • o senzatie de caldura in piciorul afectat.
 Tromboza venoasa profunda poate sa apara fara simptome vizibile
 Stabilirea diagosticului de tromboza
 In cazul in care te intrebi cum este diagnosticata tromboza, nu uita ca exista mai multe
metode care ii ajuta pe specialisti in acest sens. Medicul tau specialist se va ocupa mai
intai de antecedentele tale medicale si, dupa ce va afla toate informatiile necesare, iti va
face un consult. Alte teste care il pot ajuta in stabilirea diagnosticului de tromboza pot
include:
 • Diagnosticarea cu ajutorul ultrasunetelor - acest test foloseste ultrasunetele pentru a
verifica circulatia sangelui din arterele si venele pacientului;
 • Testele de sange - acestea pot include numeroase teste specifice, pentru ca medicul sa
vada cat de bine sangele tau se poate coagula;
 • Venografia - pentru acest test sau examen radiologic, o substanta de contrast (ca o
vopsea) este injectata in venele pacientului; apoi razele X sunt folosite pentru a arata
cum circula sangele si va ajuta medicul sa caute si sa identifice cheagurile de sange;
aceasta substanta face ca venele pacientului sa se vada mai usor cu ajutorul razelor X;
 • Teste imagistice (MRI sau imagistica prin rezonanta magnetica; MRA sau angiografia
prin rezonanta magnetica; CT sau computer tomografia) - procedurile din imagistica
medicala care sunt folosite pentru diagnosticarea bolii vor depinde de tipul de cheag
de sange pe care il are pacientul si de unde anume este localizat acel cheag
 Complicatiile si riscurile trombozei
 O complicatie destul de intalnita a trombozei este hipoxia (aportul insuficient de
oxigen in organism), din cauza obstructiei arterelor sau venelor. Cand majoritatea
vaselor de sange sunt blocate, alimentarea cu oxigen catre multe parti din corp este
redusa si rezultatul este o productie crescuta de acid lactic.
 Pe langa aceasta complicatie, in unele cazuri, cheagul de sange se poate elibera, se
poate desprinde si poate circula liber prin corp, in cadrul unui proces cunoscut sub
numele de embolizare. Acest lucru poate obstructiona/bloca circulatia sangelui catre
organele importante, cum ar fi creierul si plamanii, reducand sau inhiband volumul de
oxigen si fluxul de sange, cu repercusiuni grave. Tromboza poate bloca sau poate
impiedica circulatia sangelui atat in vene, cat si in artere.
 Complicatiile trombozei depind de unde anume este localizata tromboza. Cele mai
grave probleme includ: AVC (accidentul vascular cerebral), atacul de cord (numit
si infarct miocardic) si probleme respiratorii severe.
 O complicatie grava asociata cu tromboza venoasa profunda este embolismul
pulmonar. Un embolism pulmonar are loc atunci cand un vas de sange din plamani este
blocat de un cheag de sange (tromb) care se deplaseaza catre plamanul tau de la o alte
parte a corpului, de obicei de la picior. Un embolism pulmonar iti poate pune viata in
pericol, asa ca este important sa fii atent(a) la semnele si simptomele ce indica un
embolism pulmonar si sa ceri ingrijiri medicale daca acestea apar.
 Cum se trateaza tromboza
 Medicul specialist va crea un plan de tratament pentru tine,
daca suferi de tromboza, in functie de:
 • varsta ta, starea ta generala de sanatate si istoricul tau
medical;
 • cat de bolnav(a) esti;
 • cat de bine suporti anumite medicamente, tratamente sau
terapii;
 • daca se asteapta ca boala ta sa se agraveze;
 • ce ti-ar placea tie sa faci in privinta tratamentului.
 Tratamentul pentru tromboza poate include:
 Tratament medicamentos pentru tromboza
 Medicul specialist iti poate prescrie medicamente pentru subtierea
sangelui, din clasa medicamentelor anticoagulante. De asemenea, el iti
poate recomanda o serie de medicamente care intervin in structura sau
dizolvarea cheagurilor de sange.
 De exemplu, tromboza venoasa profunda este cel mai adesea tratata cu
ajutorul anticoagulantelor, medicamente care subtiaza sangele. Aceste
medicamente, care pot fi injectate sau administrate sub forma de
pastile, scad capacitatea sangelui de a se coagula. Ele nu distrug si nu
descompun cheagurile de sange existente, insa pot impiedica marirea
cheagurilor de sange si pot reduce riscul de formare a unor noi
cheaguri.
 Daca ai un tip mai grav de tromboza venoasa profunda sau de embolism
pulmonar sau daca alte medicamente nu functioneaza in cazul tau,
medicul tau iti poate prescrie medicamente care distrug rapid
cheagurile de sange, numite trombolitice. Aceste medicamente sunt
administrate fie intravenos, pentru a distruge/descompune cheagurile
de sange, fie printr-un cateter amplasat direct pe cheagul de sange.
 Tratament chirurgical pentru tromboza
 Medicul chirurg poate folosi, ca parte din tratamentul chirurgical
pentru tromboza, niste tuburi subtiri (catetere) pentru a largi
vasele de sange afectate de boala. De asemenea, in interventiile
mai complexe, medicul chirurg poate folosi un stent (un tub
foarte subtire), care mentine un vas de sange deschis si il
impiedica sa se inchida, tocmai pentru ca sangele sa circule foarte
bine prin acel vas.
 Daca nu poti lua medicamente special concepute pentru a-ti
subtia sangele, este posibil sa ai nevoie de un filtru, care sa fie
introdus intr-o vena mare din corp - vena cava - in abdomen. Un
astfel de filtru in vena cava impiedica cheagurile de sange care
circula libere sa ajunga la plamani.
 Tratament naturist pentru tromboza
 Medicul tau specialist te poate sfatui sa incerci si alte tratamente pentru tromboza,
cum ar fi cele naturiste, pe baza de plante, care au proprietati ce impiedica coagularea
in exces a sangelui. De asemenea, medicul iti poate recomanda cateva suplimente
alimentare din plante, care ajuta in caz de tromboza:
 • Turmericul - este un ingredient care reduce inflamatia si care actioneaza ca un
anticoagulant natural, util in tratamentul pentru tromboza; un studiu din 2012 a
dovedit ca un polifenol care se gaseste in turmeric (curcumina), inhiba dezvoltarea
cheagurilor de sange, datorita proprietatilor sale anticoagulante;
 • Usturoiul - este recunoscut pentru ca e un agent util in tratamentul multor boli
metabolice si multor boli cardiovasculare, inclusiv in ceea ce priveste cheagurile de
sange. Studiile au aratat ca usturoiul crud previne la acumularea de noi placi de
aterom in artere. Un alt studiu a aratat ca daca mancam usturoi crud zilnic, acest
aliment reduce colesterolul seric si creste timpul de coagulare a sangelui. De fapt,
studiul a dovedit ca usturoiul poate fi un agent util in prevenirea trombozei.
 • Vitamina E - este un anticoagulant care e util impotriva bolii coronariene ischemice
si impotriva accidentului vascular cerebral. Ea este folosita in tratarea si prevenirea
bolilor de inima si bolilor vaselor de sange, cum ar fi durerea in piept, hipertensiunea
arteriala si a arterelor blocate sau rigide.
 Tratament alternativ pentru tromboza
 Ca tratament alternativ pentru tromboza, medicul iti poate
recomanda sa porti ciorapi compresivi. Pentru a te ajuta sa previi
umflarea asociata cu tromboza venoasa profunda, acesti ciorapi
compresivi sunt purtati pe picioare, de la laba piciorului pana
aproape de nivelul genunchilor. Aceasta presiune creata ajuta la
reducerea sanselor ca sangele tau sa stagneze si sa se coaguleze.
 Prevenirea trombozei printr-un stil de viata sanatos
 Cand vine vorba de preventia trombozei, trebuie sa stii ca aceasta
etapa include mai multe lucruri, cum ar fi sa fii o persoana activa
din punct de vedere fizic, sa renunti la fumat, sa slabesti (daca ai o
greutate care depaseste limitele considerate normale) si sa iti tii
sub control alte probleme de sanatate sau afectiuni de care suferi.
 Exercitii fizice benefice in tromboza
 Exista cateva masuri pe care le poti lua pentru a preveni, de
exemplu, tromboza venoasa profunda. Printre aceste masuri se
numara exercitiile fizice. Daca faci exercitii fizice in mod regulat,
acestea iti reduc riscul de formare a unor cheaguri de sange, lucru
care este indeosebi important pentru persoanele care stau foarte
mult pe scaun sau care calatoresc frevent, perioade lungi de timp.
 De exemplu, e bine sa eviti sa stai nemiscat(a) perioade lungi de
timp. Daca esti intr-un avion, stai drept si mergi (fa scurte
plimbari, ocazional). Daca nu poti face asta, pune-ti in miscare
partea de jos a picioarelor si fa cateva exercitii fizice simple.
Incearca sa iti ridici si sa iti lasi jos calcaiele, in timp ce iti tii
degetele mari de la picioare pe podea, apoi ridica-ti degetele mari
cat timp calcaiele se afla la podea.
 Alimentatia pentru prevenirea trombozei
 O modificare importanta in ceea ce priveste stilul de viata este sa scapi de
kilogramele in plus. Poti face acest lucru adoptand o dieta sanatoasa. De pilda, mai
multe studii facute la Universitatea din Wisconsin au aratat ca substantele numite
flavonoizi care se gasesc in strugurii rosii pot ajuta la prevenirea cheagurilor de
sange, prin productia de trombocite (cunoscute si denumirea de plachete sangvine).
Cercetarea sugereaza sa bem cantitati moderate de vin rosu sau de suc de struguri
rosii, asta pe langa cele 5 portii de fructe si legume pe zi, asa cum recomanda
Asociatia Americana a Inimii.
 Totodata, alimentatia ta trebuie sa includa mult usturoi, pentru ca daca mananci cu
regularitate, acesta poate ajuta la prevenirea cheagurilor de sange. In plus, e bine
daca folosesti uleiul de masline. Un studiu publicat in Jurnalul American de Nutritie
Clinica a descoperit ca fenolii care se gasesc in uleiul de masline pot ajuta la
prevenirea cheagurilor de sange. Daca iti plac fructele acrisoare, mananca un kiwi.
 Cercetatorii de la Universitatea din Oslo au scos la iveala ca si kiwi poate fi de ajutor
in preventia acestei boli. Studiul a descoperit ca oamenii care au mancat 2 sau 3 kiwi
pe zi au avut o activitate mai scazuta a plachetelor sangvine (trombocitelor) si, prin
urmare, au avut un risc mai scazut de a dezvolta cheaguri de sange.

LIMFANGITA
 Limfangita acuta este o infectie bacteriana acuta a vaselor limfatice caracterizata prin
aparitia unor dungi rosietice dureroase sub suprafata pielii. Infectia se poate raspandi in
circulatia sanguina fiind potential fatala.
 Limfangita acuta afecteaza o componenta semnificativa a sistemului imun - sistemul
limfatic. Produsele de excretie din aproape toate organele corpului se varsa in vasele
limfatice si sunt filtrate in nodulii limfatici, organe de mici dimensiuni situate pe traseul
vaselor limfatice. Corpii straini, precum bacterii sau virusi, sunt procesati in nodulii
limfatici pentru a genera un raspuns imun pentru a combate infectia.
 In limfangita acuta, bacteriile patrund in organism printr-o taietura, zgarietura,
muscatura de insecta, plaga chirurgicala, sau orice alt tip de rana a pielii. Odata ce
bacteriile ajung in sistemul limfatic se inmultesc rapid cauzand aparitia unor dungi
rosietice vizibile sub piele. Dezvoltarea bacteriilor se petrece asa repede incat sistemul
imun nu raspunde la timp pentru a opri infectia.
 Daca nu este tratata, infectia poate cauza necroza tisulara in zona afectata. In locul
infectat poate sa apara o umflatura dureroasa plina cu lichid, numita abces, sau se poate
dezvolta celulita - o infectie generalizata a straturilor profunde ale pielii. In plus,
bacteriile pot invada circulatia sanguina cauzand septicemie - tulburare potential fatala
 Cauze
 Limfangita acuta este cel mai adesea cauzata de bacteria
Streptococcus pyogenes, insa poata fi provocata si de stafilococi.
 Desi oricine poate fi afectat, unele persoane prezinta un risc mai
crescut la aceasta infectie. Pacientii carora li s-a efectuat o
mastectomie (operatie de indepartare a sanului si nodulilor
limfatici invecinati), li s-a inlaturat o vena de la nivelul membrului
inferior pentru operatia de bypass coronarian, sau cei care prezinta
episoade recurente de limfangita cauzata de tinea pedis (infectie
fungica a piciorului) sunt mai predispusi la limfangita acuta.

 Semne si simptome
 Simptomele caracteristice ale afectiunii sunt dungile rosii si
late care se intind de la locul infectiei la axila sau regiunea
inghinala. Zonele afectate sunt inrosite, umflate si dureroase.
De asemenea, pe piele pot sa apara basicute.
 Infectia bacteriana provoaca o febra de 38-40 grade, o stare
generala de rau, dureri musculare, cefalee, frisoane, si
scaderea poftei de mancare.

 Diagnostic
 Limfangita acuta poate fi diagnosticata de medicul de familie
sau de un specialist in boli infectioase.
 Dungile rosietice dureroase si febra crescuta sunt semne
diagnostice pentru limfangita acuta.
 De asemenea, se poate preleva o monstra de sange pentru a
determina daca bacteriile au patruns in circulatia sanguina. O
monstra de tesut infectat poate fi prelevata si examinata
pentru a identifica tipul bacteriilor care cauzeaza infectia.
 Diagnosticul este imediat deoarece se bazeaza in principal pe
observarea simptomelor prezente.
 Tratament
 Din pricina gravitatii bolii, tratamentul trebuie inceput imediat, chiar inainte de
aflarea rezultatelor de laborator.
 Singurul tratament disponibil pentru limfangita acuta este administrarea
intravenoasa de doze crescute de antibiotice, de regula penicilina.
 Streptococii sunt in general eliminati rapid si cu usurinta de catre penicilina.
Clindamicina poate fi inclusa in tratament pentru a distruge orice streptococi
care nu se inmultesc si se gasesc intr-o stare latenta.
 Alternativ poate fi folosit un antibiotic cu spectru larg care poate distruge multe
tipuri de bacterii.
 Pentru reducerea durerii si febrei se indica administrarea de aspirina si alte
medicamente. De asemenea, se pot administra medicamente antiinflamatoare
pentru a reduce inflamatia in zona infectata. In unele cazuri poate fi necesara
drenarea chirurgicala a abcesului format.
 Pacientul va fi cel mai probabil spitalizat pe perioada administrarii antibioticului
si pentru monitorizare atenta a starii sale de sanatate.
 Prognostic
 Daca tratamentul cu antibiotice este aplicat intr-un stadiu
initial al infectiei, se produce de regula o vindecare completa.
 In absenta tratamentului, limfangita acuta se raspandeste
rapid cauzand necroza tisulara pe o portiune extinsa ce
necesita chirurgie plastica. Insa, daca infectia patrunde in
circulatia sanguina rezultatele pot fi fatale.
ADENITA
 boala care consta in inflamarea ganglionilor limfatici. O adenita este cel mai
adesea de origine infectioasa: ea poate fi virala (mononucleoza infectioasa),
parazitara (toxoplasmoza), cauzata de un germene obisnuit sau piogen
(generator de puroi: adenita supurata cu aparitia de adenoflegmoane), sau de
bacilul lui Koch (adenita tuberculoasa). Localizarile obisnuite ale adenitei sunt
pe gat, subsuoara, plica inghinala, dar unele sunt mai profunde, mediastinale sau
abdominale, si pot comprima organele din vecinatate.
Simptome si evolutie - Cel mai adesea o adenita nu provoaca nici un
simptom. Uneori se manifesta prin dureri abdominale si febra. Boala cea mai
caracteristica, adenita mezenterica, frecvent de origine virala, se intalneste la
copil, care simuleaza o criza de apendicita.
Tratament - Tratamentul consta in administrarea de analgezice, pentru a calma
durerile, de antipiretice, pentru a scadea febra, si de antibiotice cand infectia
este de natura microbiana.
Sinonim: limfadenita.
ELEFANTIAZISUL
 Filarioza limfatica sau elenfantiazisul este o afectiune caracterizata prin marirea
exagerata a membrelor sau organelor genitale, fiind o forma extrema de
limfedem.
 Elefantizisul este rezultatul unei infectii parazitare specifice cauzate de 3 tipuri
de viermi paraziti.
 Parazitii blocheaza sistemul limfaic (sistem care dreneaza limfa de la tesuturi in
circulatia sanguina), cauzand acumularea limfei in tesuturi si "umflarea"
consecutiva a acestora (limfedem).
 Membrele se pot mari atat de mult incat se aseamana cu un picior de elefant ca
dimensiune, aspect si coloratie. De aceea, elefantiazisul este o afectiune
dezabilitanta si desfiguranta.
 Majoritatea cazurilor de elefantizis sunt provocate de filarii, viermi paraziti
intalniti in principal in zonele tropicale si subtropicale. Ele sunt transmise la
oameni de catre anumite tipuri de tantari.
 Filarioza limfatica este o afectiune a tarilor subdezvoltate din America de Sud,
Africa Centrala, si Asia.
 Elefantizisul este cauzat in pricipal de urmatoarele 3 tipuri de viermi paraziti: Wukhereria bancrofti, Brugia
malayi si Brugia timori. Dintre acestea trei, Wukhereria bancrofti este responsabila pentru aproximativ 90%
dintre totalul cazurilor.
 Culex, Aedes, si Anopheles sunt speciile de tantari care poarta si transmit parazitul Wukhereria bancrofti.
Speciile Anopheles si Mansonia de tantar sunt purtatoare ale parazitului Brugia malayi. In plus, specia Anopheles
poate transmite si Brugia timori.
 Femelele tantar infectate introduc larvele parazitului in organismul oamenilor in timp ce sa hranesc cu sangele
acestora.
 Larvele migreaza catre un canal limfatic, iar apoi se raspandesc in organism prin intermediul sistemului limfatic,
pozitionandu-se de obicei in interiorul sau in apropierea nodulilor limfatici.
 In cursul acestei perioade ele se matureaza, ajungand intr-un final la stadiul de vierme adult. In functie de specia
de parazit, maturarea poate dura de la cateva luni pana la mai mult de un an.
 Viermii adulti prezinta lungimi cuprinse intre 3-10 cm si o perioada de viata de 3-8 ani. Ei produc numerosi
embrioni vii, numiti microfilarii.
 Microfilariile ajung in circulatia sanguina de unde pot fi ingerate de un tantar in timp ce se hraneste, reluandu-se
ciclul. Daca nu sunt ingerate de tantari, microfilariile mor in decurs de 12 luni.
 Supravietuirea si dezvoltarea microfilariilor depinde in totalitate de specia de tantari care le ingereaza.
 Alte cauze mai rare ale elefantiazisului includ:
 infectii streptococice repetate
 defecte congenitale ereditare
 leishmaniaza
 excizia chirurgicala a nodulilor limfatici (efectuata, de regula, pentru a impiedica raspandirea cancerului)
 Semne si simptome
 Majoritatea simptomelor ce se dezvolta la persoanele infestate se datoreaza blocajului
sistemului limfatic de catre viermii adulti si substantelor secretate de acestia.
 Reactiile organismului la infestatie pot include episoade repetate de febra, frisoane,
tremuraturi, transpiratii, cefalee, varsaturi si durere.
 De asemenea, pot fi prezente marirea in volum a nodulilor limfatici, "umflarea zonei
afectate", ulcere cutanate, dureri osoase si articulare, si dungi rosietice de-a lungul
membrelor.
 La nivelul nodulilor limfatici sau vaselor limfatice, precum si la suprafata tegumentului,
se pot forma abcese.
 Infestatia indelungata cu acesti paraziti poate duce la dezvoltarea limfedemului, ce cu
timpul duce la marirea semnificativa a membrelor, si organelor genitale. Cel mai
frecvent, acest semn specific al elefantizisului este prezent la membrele inferioare. La
inceput apare la nivelul gleznei, si evolueaza spre picior si gamba.
 Initial, membrul afectat este moale la atingere, dar ulterior va capata o consistenta
dura. Tegumentul se inchide la culoare, si pot aparea fisuri prin care bacteriile pot
patrunde si cauza infectii ce complica boala initiala.
 Microfilariile nu cauzeaza, de obicei, leziuni, dar in unele cazuri, pot provoca
eozinofilie.
 Diagnostic
 Singura modalitate de a diagnostica cu certitudine filarioza limfatica o
reprezinta descoperirea parazitului (vierme adult sau microfilarii) in
corpul persoanelor infectate.
 Prin examinarea microscopica a unei monstre de sange prelevata de la
pacient se pot identifica microfilariile.
 Insa, in multe cazuri, persoanele care au fost infectate perioade
indelungate de timp nu prezinta microfilarii in circulatia sanguina. Astfel,
absenta microfilariilor din sange nu confirma neaparat si absenta bolii. In
aceste cazuri, este necesara o analiza a urinii sau efectuarea altor teste
clinice.
 Identificarea viermilor adulti poate fi dificila deoarece acestia se gasesc
profund in sistemul limfatic, fiind greu de prelevat. De regula, nu se
recomanda efectuarea biopsiilor deoarece nu confera suficiente
informatii.
 Tratament
 Medicamentul de electie in tratamentul filariazei limfatice este dietilcarbamazina.
Acesta distruge rapid microfilariile si raneste sau distruge viermii adulti mai lent.
 Daca viermii adulti nu sunt distrusi in totalitate, supravietuitorii continua sa produca
larve. De aceea, tratamentul se poate intinde pe o perioada mai indelungata.
 S-a demonstrat ca dietilcarbamazina reduce dimensiunile nodulilor limfatici mariti si,
daca se administreaza perioade indelungate, poate reduce si elefantiazisul.
 Efectele secundare dietilcarbamazinei sunt aproape in totalitate datorate reactiilor
alergice ale organismului la parazitii morti. Ele pot include febra, frisoane, cefalee,
ameteala, greata si varsaturi, prurit si dureri articulare.
 Efectele secundare (daca apar) se manifesta de obicei in cursul primelor zile de
tratament. De obicei, ele se reduc odata cu inaintarea tratamentului.
 Tratamentul chirurgical poate fi util in diminuarea elefantizisului si poate consta in
indepartarea tesutului gras si fibros in exces, in drenarea zonei "umflate", si in
indepartarea viermilor distrusi.
 Prognosticul este bun in cazurile usoare si moderate de filarioza limfatica aflate sub
tratament. El este sumbru la pacientii cu infestatii masive.
VA MULTUMESC!