Sunteți pe pagina 1din 8

Fracturile:

1. Descriere generală
2. Tipuri de fracturi
3. Simptome
4. Tratament
5. Profilaxie
Descriere generală:
Clasic, fractura se defineşte ca o discontinuitate a osului,
produsă în urma unui traumatism, care acţionează asupra
unui os fragilizat printr-o suferinţă anterioară (osteoporoză,
tumoare osoasă, osteita etc.), în cazul traumatismelor
produse de energie mică, sau a unui traumatism de
intensitate mare care poate produce fracturi la tineri sau
adulţi pe un os sănătos.
Deci putem vorbi de fracturi ale oaselor sănătoase şi fracturi
ale oaselor bolnave, impropriu denumite fracturi patologice.
Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu
repercusiuni locale, ci un proces de patologie complex care
antrenează întreg organismul. Fractura este o boală
generalizată cu dereglări post-traumatice generale.
Tipuri de fracturi:

În funcţie de felul în care acţionează forţa


determinantă:
1. Fractura directă se produce la nivelul la care
acţionează forţa, reprezentată prin zdrobire,
compresiune sau şoc violent. Acestea sunt fracturi
apărute la marile accidente, care se asociază cu
leziuni mai mult sau mai puţin grave ale părţilor moi.
2. Fractura indirectă se produce în alt loc decât
acolo unde a acţionat agentul traumatic. Aceste
fracturi sunt cele mai numeroase şi după modul de
aplicare a traumatismului, se pot produce diferite
tipuri anatomo-patologice de fracturi.
În funcţie de felul în care acţionează forţa determinantă:
1. Fractura directă se produce la nivelul la care acţionează
forţa, reprezentată prin zdrobire, compresiune sau şoc violent.
Acestea sunt fracturi apărute la marile accidente, care se
asociază cu leziuni mai mult sau mai puţin grave ale părţilor
moi.
2. Fractura indirectă se produce în alt loc decât acolo unde a
acţionat agentul traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai
numeroase şi după modul de aplicare a traumatismului, se pot
produce diferite tipuri anatomo-patologice de fracturi.
În funcţie de integritatea pielii, fracturile pot să fie:
1. Fracturi închise, când segmentele osoase sunt acoperite cel
puţin de piele.
2. Fracturi deschise, în care pielea a fost lezată şi osul ajunge
în contact cu exteriorul. În acest caz se poate infecta, poate
apăre un proces septic de osteită sau chiar osteomielita care
întârzie vindecarea sau poate da naştere unor complicaţii,
distrugeri osoase, calus vicios, pseudoartroze.
Simptome:
Durerea este un semn constant şi valoros. Ea poate să apară şi
după un traumatism care nu a produs fractura, se datorează
excitării proprietăţilor existenţi în focarul de fractură. La
examinarea bolnavului durerea poate localiza destul de exact
sediul fracturii. Durerea poate fi un element socogen important
care să declanşeze prin ea însăşi şocul traumatic.
Echimoza, apare la scurt timp după ce s-a produs fractura în
cazul fracturii oaselor superficiale şi mai târziu, atunci când
fractura se găseşte într-un segment de os acoperit de mase
musculare puternice (difuzarea sângelui spre suprafaţă se face
mai greu).
Hematomul este redus dacă nu s-a produs ruperea unui vas
mare. Poate fi însă extrem de voluminos declanşând un şoc
hemoragic.
Tratament:
Scopul tratamentului fracturii osoase este de a restabili
continuitatea acestuia cât mai aproape de perfecţiune şi
totodată să asigure o recuperare funcţională a membrului cât
mai aproape de normal.
Acest obiectiv se obţine prin trei acte medicale fundamentale:
reducerea dislocării fragmentelor osoase fracturate, contenţia
reducerii până la consolidarea calusului fracturar şi reeducarea
membrului pentru recâştigarea funcţionalităţii.
Modalităţile de tratament ale fracturilor se clasifică astfel:
1. tratament conservator al fracturilor prin imobilizare (gips,
orteză), tracţiune (repaus la pat) etc. Recuperarea funcţională începe
abia după abolirea imobilizării;
2. tratament chirurgical al fracturilor, cu recuperare şi integrare
socioprofesională mult mai rapidă decât cel conservator, pentru că
recuperarea funcţională începe imediat a doua zi postoperator;
Cel mai corect mod de tratament al fracturilor trebuie discutat cu
medicul curant.
Profilaxie:
Adopta o dieta bogata in vitamina D
Vitamina D contribuie la sanatatea sistemului osos si la absorbtia calciului in organism. Iti poti lua
vitamina D atat din expunerea la soare, suplimente, cat si din alimente precum somon, ton, galbenus de
ou, iaurt etc.
Redu cantitatea de cofeina
Unele studii au corelat dozele mari de cafea cu un risc mare de fracturare a soldului, mai ales in cazul
femeilor in varsta.
Yoga pentru echilibru
Pozitiile yoga ajuta corpul sa se detensioneze, crescand mobilitatea, imbunatatind echilibrul si contribuind
la mentinerea masei osoase.
Fereste-te de fracturi
E mai usor sa previi decat sa tratezi, iar in cazul oaselor, acest proverb este 100% adevarat. Pierderea
densitatii osoase predispune la fracturi, asa ca incearca sa fii mai atent ori de cate ori practici activitati ce
implica un minim astfel de risc.
Fii atent la reactiile adverse ale medicamentelor
Toate medicamentele au reactii adverse, iar unele dintre ele se refera cu precadere la sistemul osos.
Tocmai de aceea, ori de cate ori incepi un tratament nou, ar fi bine sa te consulti cu medicul tau pentru a
vedea in ce masura te supui unor riscuri suplimentare. Doctorul va sti ce sa iti prescrie pentru a atenua
sau elimina efectele acestor medicamente.
Testeaza-ti densitatea osoasa
Foarte putine persoane isi fac un asemenea test, de aceea nici nu stiu la ce riscuri se supun. Daca ai
varsta de 50-60 de ani si ai avut cel putin o fractura, fa-ti imediat acest test. Dupa 65 de ani, testarea
pentru determinarea densitatii osoase este foarte necesara.
Fa sport!
Sportivii au o densitate osoasa mai mare cu 13% decat a orice alt segment al populatiei. Antrenamentele
castigatoare in acest sens sunt exercitiile cu ridicare de greutati, fotbalul american si gimnastica.