Sunteți pe pagina 1din 9

1. CE ESTE LIMBAJUL?

2. CARACTERISTICI ALE LIMBAJULUI ECONOMIC


 „Puteţi transforma chiar şi un papagal într-un distins economist: este
suficient să-l învăţaţi două cuvinte: «ofertă» şi «cerere».” [Samuelson, P. A.
(1972), L’Economique. Introduction à l’analyse économique, 8-e tirage, Librairie
Armand Colin, Paris, p. 93.]

 „Lăsaţi trei economişti împreună şi veţi avea cel puţin patru idei diferite”! sau
„Dacă medicii nu se înţeleg, oare cum mai pot fi salvaţi bolnavii?”
 „În mod clar, discuţiile dintre economişti nu înseamnă repetarea a ceea ce
toată lumea ştie (ironie fină la celebra situaţie de economist-papagal lansată
de Samuelson n.n.), ci exprimarea unei păreri publice avizate, originale şi cât
mai personale. Economistul se mişcă însă într-o lume care îl determină să-şi
adapteze, cu mult tact şi abilitate, raţionamentele strict economice la
imperativele politice.” [Friedman, M. (1976), Inflation et systèmes monétaires
(Dollars and deficits, 1968), Calmann-Lévy, Paris, pp. 35-36.

 „E drept, prieteni filantropi, filantropia Exeter Hall este minunată; iar ştiinţa
socială – nu este o ştiinţă veselă, ci una deprimantă – care găseşte secretul
universului în «cerere şi oferta» şi reduce rolul guvernului la a lăsa oamenii în
pace, este de asemenea minunată. Nu o ştiinţă veselă aş spune, aşa cum am
auzit pe unii dintre noi; nu, este o ştiinţă deprimantă, abjectă şi chiar
pesimistă. Acestea două, filantropia Exeter Hall şi Ştiinţa pesimistă, conduse
de orice cauza sfântă, cum ar fi emanciparea negrilor, dacă s-ar îndragosti
una de alta şi s-ar căsători – ar da naştere la progenituri şi genii:
monstruozitaţi întunecate, avortoni înspăimântători, aşa cum lumea nu a mai
văzut până acum!” [Carlyle, Th. (1849), Occasional Discourse on the Negro
Question, Fraser's Magazine for Town and Country (London, Vol. XL.,
February 1849), http://cepa.newschool.edu/]
 Un limbaj este un sistem de comunicare între două
entităţi. Limbajul poate fi:
• Limbajul natural – reprezintă acel limbaj utilizat de
ființele umane pentru vorbire, scriere sau comunicare
prin semne;
• Limbaj uman – este un produs cultural și psihologic
complex, care cuprinde limbajul verbal și non-verbal
cu toți determinanții lor;
• Limbaj animal – cercetătorii au descoperit modul
propriu de comunicare al animalelor;
• Limbaj artificial – toate limbajele create cu ajutorul
semnelor convenționale;
• Limbaj de programare – este un limbaj pentru
scrierea de software de sistem, precum UNIX, C++,
Java, JavaScript, C#;
• Limbaj de marcare – cuprinde metode de formatare a
unui text de pe o pagină web, care combină textul cu
informațiile suplimentare despre acel text ( HTML,
XML, XHTML etc.).
 Potrivit
dicţionarelor limbajul are trei mari
accepţii:
 Sistem de comunicare alcătuit din sunete
specifice oamenilor, prin care aceştia îşi
exprimă gândurile, dorinţele şi sentimentele.
Din această perpectivă, limbajul economic
apare ca un limbaj specializat, ca un limbaj al
unui domeniu de cercetare;
 În sens figurativ, limbajul reprezintă mijlocul de
exprimare a ideilor şi sentimentelor prin
imagine, culoare, sunete (inclusiv sunete
muzicale), gestică, mimică;
 În accepţie tehnicistă, limbajul este definit ca
un sistem de caractere şi simboluri folosit în
programare.
 (vezi edițiile DEX)
 Din perspectiva comunicării, limbajul
economic se dovedeşte a fi nu numai
„moneda” schimbului de idei, ci şi o
bună sursă de subiecte ale
controverselor dintre
economişti.(Friedman)
 În economie, deşi se întâlnesc tipuri
diverse de limbaj vorbit, gestual,
sonor, vizual, al corpului, cel mai
important pentru aprofundarea
cunoştinţelor economice este limbajul
economic științific scris şi vorbit.
 Limbajul economic scris şi vorbit se prezintă cu o
structură complexă aflată într-o continuă schimbare
şi îmbogăţire - modificările din ordinea economiei
induc modificări ale limbajului economic.
 Oamenii schimbă idei, informaţii, opinii în mod
voluntar, la fel cum în economie schimbă bunuri;
oamenii de ştiinţă cooperează între ei, comunicându-
şi ideile; profesorii folosesc comunicarea didactică
pentru a-şi învăţa elevii alfabetul economiei.
 Limbajul economic ne apare astăzi ca un amestec
greu de separat între limbajul propriu al ştiinţei
economice şi limbajul împrumutat din alte domenii
ale cunoaşterii.
 Limbajul economic tradiţional s-a dovedit insuficient
pentru a explica situaţii economice noi. Dificultăţile
legate de limitele limbajului tradiţional de a explica
unele fenomene economice au determinat
economiştii să recurgă fie la împrumuturi lingvistice
(din fizică, medicină, psihologie, sport etc.), fie la
inventarea unui nou limbaj.
La rândul său limbajul economic poate fi abordat sub mai
multe forme:
 Limbajul academic, consacrat în manuale, dicţionare şi
lexicoane, îşi are sursele în normele Academiei Române.
Limbajul academic are o anume rigiditate, fiind practic un
limbaj închis. Din acest punct de vedere, economiştii s-ar
putea împărţi în:
1. „Purişti” (fundamentalişti, conservatori), în nonconformişti
şi în reformatori. „Puriştii” acuză autorii nonconformişti de
amestecul limbaje diferitelor (cu conotaţii ideologice adverse)
pentru a descrie sau a explica mai bine o idee sau o teorie
economică.
2. Nonconformiştii, sub impulsul inovării au creat şi cele mai
frumoase metafore aplicate economiei, dar au şi dovedit că
uzul impune limba.
Atât puriştii, cât şi nonconformiştii acuză reformatorii
limbajului de rea-credinţă prin agresivitatea practicată în
înlocuirea termenilor economici consacraţi cu alţii
convenabili ideologiei dominante. Friedrich Hayek constată,
de exemplu influenţa continuă a socialismului asupra
limbajului oamenilor de ştiinţă şi intelectualilor (reformarea
gândirii şi limbii animiste). În aceeaşi ordine de idei, se
înscrie şi utilizarea inadecvată a unor termeni referitori la
diferite tipuri de interacţiune umană, nepermiţând nici măcar
delimitarea problemelor despre care se discută (cele două
principii opuse ale ordinii de colaborare umană capitalismul
şi socialismul, ambele eronate şi subiective politic).
 Soluţia, deşi imperfectă, ar fi folosirea sintagmei economie de piaţă
în locul termenului capitalism (sau a termenului catalactica).
Obişnuinţele sunt atât de puternice, încât este greu de imaginat că
prea curând oamenii îşi vor controla modul de exprimare evitând
cuvintele care sunt pline de ambiguităţi.
 La fel şi „cuvântul societate a devenit o etichetă comodă pentru a
indica aproape orice grup de oameni, un grup despre a cărui
structură sau motiv de coerenţă nu e nevoie să se ştie nimic – o
frază improvizată la care oamenii recurg atunci când nu prea ştiu
despre ce vorbesc”. Revolta lui Hayek este pe deplin justificată; într-
adevăr când se atribuie termenul societate pentru „un popor, o
naţiune, o populaţie, o companie, o asociaţie, un grup, o hoardă, o
bandă, un trib, membrii unei rase, ai unei religii, ai unui sport, ai
unei activităţi distractive” i se diluează şi i se depreciază sensul.

Prin urmare, limbajul în general, cel economic, în special, se


confruntă cu ambiguităţi induse de influenţa politicului în
ştiinţă.

 Limbajul ştiinţific se formează şi se dezvoltă pe fondul limbajului


academic sub forma definiţiilor termenilor economici, definirii
conceptelor de bază, dar şi a regulilor şi principiilor funcţionării
economiei. Limbajul economic descrie sau explică părţi ale
economiei sau economia în ansamblul său cu ajutorul
vocabularului consacrat, dar recurgând şi la formalizarea
elementelor economice.
 Limba de lemn
 Jargonul şi argoul „colorează” discursul economic,
dar din raţiuni diferite: jargonul din motive de
diferenţiere de restul lumii, iar argoul din motive de
prudenţă, în raport cu restul lumii.
 Diversitatea specializărilor ecomomiştilor a creat şi
jargonul aferent, adică un limbaj specific fiecărei
îndeletniciri economice. De pildă, jargonul:
corporatist, UE, bursier (al brokerilor şi dealerilor),
tehnocraţilor, bancherilor, managerilor etc.
 Argoul, prin farmecul indus de inventivitatea
vorbitorilor, este extrem de popular şi în discursul
economiştilor consacraţi, dar şi în media.
+
 METAFORE, EPONIME, PAMFLETE, SOFISME etc.