– inclusiv omul, de focalitate naturală – ape stagnante, rozătoare, a căror exprimare anatomo-clinică variază în funcție de serotipul infectant, specia, vârsta și starea fiziologică a indivizilor afectați. Evoluția clinică poate fi acută ( cu sau faără icter dar cu hipertermie, anemie, hemoglobinurie) sau cronică (manifestări dominante de nefrită) Etiologie
• Genul Leptospira, familia Leptospiraceaea, ordinul Spirochetales: L.
interrogans-patogene, şi L. biflexa-saprofite • în ceea ce priveşte caracteristicile antigenice, Specia Serovaruri existămajore mai mult de 220 Serovaruri accidentale de serotipuri grupează în 23 de serogrupe Bovine L.pomona L.canicola • rolul dominant în înbolnăvirea omului îl au 13 serogrupe – L. L. grippothyphosa icterohaemorragiae, hebdomadis, grippotiphosa, pomona, tarassovi, L.Icterohaemorrhagiae L. hardjo bataviae, javanica, canicola, ballum, pyrogenes, cynopteri, L.tarassovi autumnalis, australis – aceste serogrupe identificându-se prin L.australis investigaţii de laborator de către serviciul veterinar • Suine leptospirele au lungime variabilăL.pomona (4 – 40µ) şi grosime (0.6 – 0.12µ) • nu pot fi observate la microscopul L.tarassovi obişnuit ci doar la microscopul cu câmp intunecat • traverseazăCabaline filtrele biologice cuL.pomona uşurinţă pentru că au grosime mică • pot fi evidenţiate prin coloraţia Fontana-Tribandeau(impregnatie argentică) L.tarassovi • se pot cultiva pe medii speciale de cultură care conţin ser de iepure Carnasiere sau pe mediul L.canicola Korthof ce contine peptona Witte L.icterohaemorrhagiae Proprietăți biologice • Afinitate tinctorială : Gram -, May Grunwald 1- 12 ore, Impregnație argentică:Levaditi, Manouelian • Mobile: flexie, rotație, translație • Cultivare: m. Uhlenhuth, Korthof, îmbogațite cu ser • Producție de hemolizină - termolabilă, hialuronidază, catalază, urează, toxine cu efecte dermice termostabilă. • Antigene: prcipitante, fixatoare de complement, aglutinante • Sensibilitate: uscare, variații de osmolaritate, pH acid, 12-24 ore în ape menajere; peniciline, streptomicină, macrolide. NU sulfamide Caractere epizootologice
• animalele cu receptivitate pentru leptospiroză sunt: porcul, bovinele, câinele,
oaia, capra măgarul, pisica, vulpea • parativ cu animalele în vârstă • factorii predispozanţi pot fi: efortul fizic din muncile agricole, gestaţia avansată, deficienţe alimentare, parazitozele, infecţiile bacteriene şi virotice. La canide, masculii au predispoziţie din cauza atitudinii de a mirosi organele genitale şi urina altor câini • sursa de infecţie o reprezintă animalele bolnave precum şi cele contaminate dar fără manifestare clinică • de obicei, leptospirele sunt cantonate în rinichi de unde se elimină prin urină • transmiterea leptospirelor de la animale la om are caracter accidental; se poate realiza pe diferite căi; contact cu animalele bolnave sau purtatoare de leptospire - la îngrijirea, la sacrificarea animalelor • Gazde naturale sobolanii – L.ih , șoarecii de câmp- L.gryppo-typhosa, șoarecii de casă, cîinele – L.canicola, porcul – L.pomona • Purtători ppz/ purtători facultativi Fig. 2 • de asemenea, leptospirele ajung în organism prin apa contaminată în urma eliminărilor de urină de către animalele bolnave, în timpul scăldatului – transcutanat prin microleziuni, pescuitului, folosirii apei din lacurile de suprafaţă • totodată, pe cale alimentară, prin produsele contaminate de rozătoare bolnave sau prin produsele de abator contaminate • receptivitatea este generală pentru populaţie în toate grupele de vârstă • după trecerea prin boală se formează o imunitate specifică de serotip, care nu protejează de înbolnăvirea cu alte serotipuri de leptospire • Dinamica: sezonieră, sporadică, enzootică • zoonoză: preponderent boala e întâlnită la crescătorii de animale, lucrătorii din abatoare, Fig. 3 veterinari Patogeneză
• este strâns legată de rezistenţa organismului precum şi de virulenţa şi numărul germenilor
• După pătrunderea prin microleziunile cutanate sau mucoase trec în sânge, generează septicemie ceea ce corespunde unei prime pirexii: la remiterea acesteia leptospirele sunt localizate hepatic și ulterior renal. • Remiterea termică corespunde eliminării leptospirelor din sânge consecutiv inducerii răspunsului imun umoral (începând cu a 5-a zi pi.) • leptospirele au o deosebită afinitate pentru ficat, care suferă modificări degenerative ca o cosecinţă a acţiunii mecanice directe a germenilor şi a acţiunii indirecte – toxice – asupra hepatocitului • consecinţa lezării celulei hepatice este icterul în cea mai mare măsură hepatogen şi mai puţin hemolitică; acţiunea hemolitică a unor leptospire explică producerea anemiei, a hemoglobinuriei şi parţial a icterului • Manifestările neurologice sunt consecința tulburărilor circulatorii la nivelul SNC – anemie - și degenerării celulelor nervoase.
• leziunile renale frecvente în leptospiroză sunt o consecinţă a acţiunii directe a leptospirelor
• diateza hemoragică se produce în urma acţiunii toxinelor asupra endoteliului vascular cât şi a trombopeniei cauzate de lezarea ficatului • la suine leptospirele pot traversa placenta, invadând fetuşii, care sub acțiunea multiplicării leptospirelor și a toxinelor acestora mor , ceea ce are drept consecinţă avortul. Tablou clinic • la om, boala începe brusc cu frisoane, febră, cefalee puternică, vertijuri, adinamie,delir, dureri articulare, insomnie şi slabiciune generală • pot apărea la 2-3 zile de boală, semne de meningism, iar spre sfârşitul primei săptămâni de boală simptome meningeale – rigiditatea muşchilor occipitali – puncţia rahidiană confirmând diagnosticul de meningită leptospirică seroasă, evoluţia căreia fiind de obicei benignă • apar şi tulburări hemoragice sub formă de hemoragii nazale, gastrointestinale • forma icterică se manifestă prin apariţia icterului;pielea şi mucoasele devin galbene • icterul apare în a doua sau a treia zi de boală, apoi dispare peste 2-3 săptămâni Fig. 5 • afectarea renală este caracteristică, manifestându-se din primele zile de boală, prin nefropatie cu proteinurie moderată; în urină apar hematii proaspete şi urme eritrocitare, leucocite, precum şi cilindrii hialinici şi celule de epiteliu renal • semnele de afectere renală se manifestă începând cu ziua 7-10 de boală prin oligurie care alternează cu anuria • este posibilă instalarea insuficienţei renale acute care duce ulterior la uremie – cauza cea mai frecventă a deceselor bolnavilor • în leptospiroză pot apărea complicaţii oculare precum iridociclită(fig.5) sau afecţiuni cardiace precum miocardita
Fig. 5 Diagnostic
• diagnosticul diferenţial, la om, se face faţă
de bolile: gripă, tifos exantematic, febra hemoragică cu sindrom renal, fibra tifoidă şi paratifoidă A şi B, febra Q, hepatitele virale acute, meningitele seroase şi de altă natură • diagnosticul de laborator cel mai uşor de executat este reacţia de microaglutinare- liză, însă dă rezultate numai după trecerea a 7 zile de la debutul bolii • se poate face şi examen bacteriologic prin inoculare pe cobai • examenele de laborator au dezavantajul • Fig. 6 că au caracter retrospectiv • se pot face în cadrul examenului serologic teste ELISA care să detecteze anticorpi umani sau animali Tratament • la animale rezultate s-au obţinut prin administrarea de antibiotice precum streptomicina şi teramicina • se pot folosi la animale preparate imunoprofilactice • la taurine, ovine, caprine şi cabaline profilaxia specifică se aplică numai de necesitate • la porcine se vaccinează antileptospiric, cel puţin la animalele gestante în a 55-a şi a 65-a zi de gestaţie • vierii se vaccinează trimestrial utilizându-se vaccinul inactivat antileptospiric bivalent pomona – tarassovi Fig. 7 • la om bolnavii de leptospiroză se spitalizează, cei în cazuri severe cu icter şi anurie se supun la terapie intensivă cu hemodializă • terapia specifică include antibiotice precum penicilina, ampicilină, tetraciclină, cefalosporine şi gamaglobulina antileptospirică Profilaxie şi control Măsurile de profilaxie şi control se bazează pe: • identificarea cazurilor • sisteme de raportare eficiente • coroborarea datelor şi corelarea lor cu prevalenţa • datele privind ratele prevalenţei în populaţiile animale locale(domestice şi sălbatice) Întreruperea căilor de transmitere de la animal la om reprezintă factorul esenţial în controlul leptospirozei umane, omul fiind întotdeauna o gazdă accidentală Elementele cheie în realizarea acestui obiectiv sunt următoarele: • identificarea surselor de infecţie • controlul infecţiilor la speciile gazdă • combaterea rozătoarelor purtătoare Fig. 8 • reducerea contactului cu animalele purtătoare • excluderea mediilor contaminate cunoscute • igiena profesională • vaccinarea • informare-educare • asigurarea facilităţilor de laborator şi a personalului calificat Bibliografie
Bolile infecţioase ale animalelor domestice - Volintir V. , Ed. Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, ediţia 1975 Tratat de bacteriologie medical-veterinară şi introducere în micologie - Simona Ivana, Ed. Ştiinţelor medicale 2006