Sunteți pe pagina 1din 13

LEPTOSPIROZELE

Boli infectioase intalnite la toate homeotermele


– inclusiv omul, de focalitate naturală – ape
stagnante, rozătoare, a căror exprimare
anatomo-clinică variază în funcție de serotipul
infectant, specia, vârsta și starea fiziologică a
indivizilor afectați.
Evoluția clinică poate fi acută ( cu sau faără icter
dar cu hipertermie, anemie, hemoglobinurie)
sau cronică (manifestări dominante de nefrită)
Etiologie

• Genul Leptospira, familia Leptospiraceaea, ordinul Spirochetales: L.


interrogans-patogene, şi L. biflexa-saprofite
• în ceea ce priveşte caracteristicile antigenice,
Specia Serovaruri existămajore
mai mult de 220 Serovaruri accidentale
de serotipuri grupează în 23 de serogrupe
Bovine L.pomona L.canicola
• rolul dominant în înbolnăvirea omului îl au 13 serogrupe – L.
L. grippothyphosa
icterohaemorragiae, hebdomadis, grippotiphosa, pomona, tarassovi,
L.Icterohaemorrhagiae
L. hardjo
bataviae, javanica, canicola, ballum, pyrogenes, cynopteri, L.tarassovi
autumnalis, australis – aceste serogrupe identificându-se prin L.australis
investigaţii de laborator de către serviciul veterinar
• Suine
leptospirele au lungime variabilăL.pomona
(4 – 40µ) şi grosime (0.6 – 0.12µ)
• nu pot fi observate la microscopul L.tarassovi
obişnuit ci doar la microscopul cu
câmp intunecat
• traverseazăCabaline
filtrele biologice cuL.pomona
uşurinţă pentru că au grosime mică
• pot fi evidenţiate prin coloraţia Fontana-Tribandeau(impregnatie
argentică)
L.tarassovi
• se pot cultiva pe medii speciale de cultură care conţin ser de iepure
Carnasiere
sau pe mediul L.canicola
Korthof ce contine peptona Witte
L.icterohaemorrhagiae
Proprietăți biologice
• Afinitate tinctorială : Gram -, May Grunwald 1- 12 ore,
Impregnație argentică:Levaditi, Manouelian
• Mobile: flexie, rotație, translație
• Cultivare: m. Uhlenhuth, Korthof, îmbogațite cu ser
• Producție de hemolizină - termolabilă, hialuronidază, catalază,
urează, toxine cu efecte dermice termostabilă.
• Antigene: prcipitante, fixatoare de complement, aglutinante
• Sensibilitate: uscare, variații de osmolaritate, pH acid, 12-24
ore în ape menajere; peniciline, streptomicină, macrolide. NU
sulfamide
Caractere epizootologice

• animalele cu receptivitate pentru leptospiroză sunt: porcul, bovinele, câinele,


oaia, capra măgarul, pisica, vulpea
• parativ cu animalele în vârstă
• factorii predispozanţi pot fi: efortul fizic din muncile agricole, gestaţia avansată,
deficienţe alimentare, parazitozele, infecţiile bacteriene şi virotice. La canide,
masculii au predispoziţie din cauza atitudinii de a mirosi organele genitale şi
urina altor câini
• sursa de infecţie o reprezintă animalele bolnave precum şi cele contaminate dar
fără manifestare clinică
• de obicei, leptospirele sunt cantonate în rinichi de unde se elimină prin urină
• transmiterea leptospirelor de la animale la om are caracter accidental; se poate
realiza pe diferite căi; contact cu animalele bolnave sau purtatoare de leptospire
- la îngrijirea, la sacrificarea animalelor
• Gazde naturale sobolanii – L.ih , șoarecii de câmp- L.gryppo-typhosa, șoarecii de
casă, cîinele – L.canicola, porcul – L.pomona
• Purtători ppz/ purtători facultativi Fig. 2
• de asemenea, leptospirele ajung în organism
prin apa contaminată în urma eliminărilor de
urină de către animalele bolnave, în timpul
scăldatului – transcutanat prin microleziuni,
pescuitului, folosirii apei din lacurile de
suprafaţă
• totodată, pe cale alimentară, prin produsele
contaminate de rozătoare bolnave sau prin
produsele de abator contaminate
• receptivitatea este generală pentru populaţie
în toate grupele de vârstă
• după trecerea prin boală se formează o
imunitate specifică de serotip, care nu
protejează de înbolnăvirea cu alte serotipuri
de leptospire
• Dinamica: sezonieră, sporadică, enzootică
• zoonoză: preponderent boala e întâlnită la
crescătorii de animale, lucrătorii din abatoare, Fig. 3
veterinari
Patogeneză

• este strâns legată de rezistenţa organismului precum şi de virulenţa şi numărul germenilor


• După pătrunderea prin microleziunile cutanate sau mucoase trec în sânge, generează
septicemie ceea ce corespunde unei prime pirexii: la remiterea acesteia leptospirele sunt
localizate hepatic și ulterior renal.
• Remiterea termică corespunde eliminării leptospirelor din sânge consecutiv inducerii
răspunsului imun umoral (începând cu a 5-a zi pi.)
• leptospirele au o deosebită afinitate pentru ficat, care suferă modificări degenerative ca o
cosecinţă a acţiunii mecanice directe a germenilor şi a acţiunii indirecte – toxice – asupra
hepatocitului
• consecinţa lezării celulei hepatice este icterul în cea mai mare măsură hepatogen şi mai puţin
hemolitică; acţiunea hemolitică a unor leptospire explică producerea anemiei, a
hemoglobinuriei şi parţial a icterului
• Manifestările neurologice sunt consecința tulburărilor circulatorii la nivelul SNC – anemie - și
degenerării celulelor nervoase.

• leziunile renale frecvente în leptospiroză sunt o consecinţă a acţiunii directe a leptospirelor


• diateza hemoragică se produce în urma acţiunii toxinelor asupra endoteliului vascular cât şi a
trombopeniei cauzate de lezarea ficatului
• la suine leptospirele pot traversa placenta, invadând fetuşii, care sub acțiunea multiplicării
leptospirelor și a toxinelor acestora mor , ceea ce are drept consecinţă avortul.
Tablou clinic
• la om, boala începe brusc cu frisoane, febră, cefalee
puternică, vertijuri, adinamie,delir, dureri articulare,
insomnie şi slabiciune generală
• pot apărea la 2-3 zile de boală, semne de meningism, iar
spre sfârşitul primei săptămâni de boală simptome
meningeale – rigiditatea muşchilor occipitali – puncţia
rahidiană confirmând diagnosticul de meningită
leptospirică seroasă, evoluţia căreia fiind de obicei
benignă
• apar şi tulburări hemoragice sub formă de hemoragii
nazale, gastrointestinale
• forma icterică se manifestă prin apariţia icterului;pielea
şi mucoasele devin galbene
• icterul apare în a doua sau a treia zi de boală, apoi
dispare peste 2-3 săptămâni Fig. 5
• afectarea renală este caracteristică, manifestându-se din
primele zile de boală, prin nefropatie cu proteinurie
moderată; în urină apar hematii proaspete şi urme
eritrocitare, leucocite, precum şi cilindrii hialinici şi
celule de epiteliu renal
• semnele de afectere renală se manifestă începând cu
ziua 7-10 de boală prin oligurie care alternează cu anuria
• este posibilă instalarea insuficienţei
renale acute care duce ulterior la
uremie – cauza cea mai frecventă a
deceselor bolnavilor
• în leptospiroză pot apărea
complicaţii oculare precum
iridociclită(fig.5) sau afecţiuni
cardiace precum miocardita

Fig. 5
Diagnostic

• diagnosticul diferenţial, la om, se face faţă


de bolile: gripă, tifos exantematic, febra
hemoragică cu sindrom renal, fibra tifoidă
şi paratifoidă A şi B, febra Q, hepatitele
virale acute, meningitele seroase şi de altă
natură
• diagnosticul de laborator cel mai uşor de
executat este reacţia de microaglutinare-
liză, însă dă rezultate numai după trecerea
a 7 zile de la debutul bolii
• se poate face şi examen bacteriologic prin
inoculare pe cobai
• examenele de laborator au dezavantajul • Fig. 6
că au caracter retrospectiv
• se pot face în cadrul examenului serologic
teste ELISA care să detecteze anticorpi
umani sau animali
Tratament
• la animale rezultate s-au obţinut prin
administrarea de antibiotice precum
streptomicina şi teramicina
• se pot folosi la animale preparate
imunoprofilactice
• la taurine, ovine, caprine şi cabaline profilaxia
specifică se aplică numai de necesitate
• la porcine se vaccinează antileptospiric, cel puţin
la animalele gestante în a 55-a şi a 65-a zi de
gestaţie
• vierii se vaccinează trimestrial utilizându-se
vaccinul inactivat antileptospiric bivalent pomona
– tarassovi Fig. 7
• la om bolnavii de leptospiroză se spitalizează, cei
în cazuri severe cu icter şi anurie se supun la
terapie intensivă cu hemodializă
• terapia specifică include antibiotice precum
penicilina, ampicilină, tetraciclină, cefalosporine şi
gamaglobulina antileptospirică
Profilaxie şi control
Măsurile de profilaxie şi control se bazează pe:
• identificarea cazurilor
• sisteme de raportare eficiente
• coroborarea datelor şi corelarea lor cu prevalenţa
• datele privind ratele prevalenţei în populaţiile
animale locale(domestice şi sălbatice)
Întreruperea căilor de transmitere de la animal la om
reprezintă factorul esenţial în controlul leptospirozei
umane, omul fiind întotdeauna o gazdă accidentală
Elementele cheie în realizarea acestui obiectiv sunt
următoarele:
• identificarea surselor de infecţie
• controlul infecţiilor la speciile gazdă
• combaterea rozătoarelor purtătoare Fig. 8
• reducerea contactului cu animalele purtătoare
• excluderea mediilor contaminate cunoscute
• igiena profesională
• vaccinarea
• informare-educare
• asigurarea facilităţilor de laborator şi a personalului
calificat
Bibliografie

Bolile infecţioase ale animalelor domestice - Volintir V. , Ed. Didactică şi Pedagogică


Bucureşti, ediţia 1975
Tratat de bacteriologie medical-veterinară
şi introducere în micologie - Simona Ivana, Ed. Ştiinţelor medicale 2006

Site-uri internet : www.sanatatea.com


http://ro.wikipedia.org
http://microbwiki.kenyon.edu
http://phil.gov