Conceptul Vojta

A efectuat studentul : Macari Nicolae gr.213K

A controlat : Saviţchi Svetlana , lector universitar

Chişinău
2017
 Cuprins

 Descoperirea principiului Vojta

 Cui i se adreseaza conceptul Vojta

 Diagnosticul precoce la sugari

 Obiectivele conceptului Vojta

 Scopul aplicării terapeutice a locomoţiei reflexe

 Aplicarea conceptului Vojta

 Bazele terapiei Vojta

 Concluzii
 Descoperirea principiului Vojta

Prof. Vojta a dezvoltat bazele diagnosticului şi terapiei sale, principiul Vojta, între 1950 şi 1970.
Principiul Vojta se bazează
pe aşa-numita locomoţie reflexă. Prof. Vojta a observat, atunci când a căutat un tratament pentru copii
cu pareză cerebrală, la acei copii, că aceştia au răspuns la anumiţi stimuli, în anumite posturi, cu reacţii
motorii repetabile, la trunchi şi extremităţi. Efectele acestei activări au fost uimitoare: Copii cu pareză
cerebrală au putut atunci pentru prima dată să vorbească mai clar şi pentru scurt timp să se ridice în
picioare şi să meargă mai sigur.
 Cui i se adreseaza conceptul Vojta
Terapia Vojta se adreseaza prematurilor (incepand cu 28 de saptamani), nou-
nascutilor cu risc, copiilor si adolescentilor cu tulburari neurologice, de postura sau
probleme ortopedice. Aceasta este foarte utila in special pentru copiii foarte putin
activi din punct de vedere motric sau resimt o slabire a musculaturii. Acest tip de
terapie aduce un plus de valoare diagnosticului si tratamentului copilului cu
tulburari neuro-motorii si pune la dispozitie noi cai de imbunatatire a calitatii vietii.
Terapia Vojta se bazeaza pe principiul reflexogen in locomotie, ceea ce inseamna
ca terapeutul aplica presiune in anumite zone, pentru a obtine reactii
motrice (miscarea ochilor, a procesului de inghitire sau al respiratiei) din partea
organismului. Corpul raspunde prin modele de miscare innascute si astfel,
sistemului nervos central i se ofera posibilitatea de a stoca miscari specifice pe care
le va folosi in activitatile de zi cu zi.
Diagnosticul precoce la sugari
 Observaţiile şi evaluările făcute de Prof. Vojta la mişcarea spontană, precum şi la reacţiile de

postură ale unui sugar şi aprecierea dinamicii dezvoltării reflexelor primare formează o formă
unică de diagnosticare precoce al tulburărilor de mişcare şi postură la vârsta sugarului.
 Diagnosticarea precoce după Vojta este astăzi aplicată, pentru depistarea timpurie a

problemelor de dezvoltare motorii pentru ca sugarului să-i poată fi prescrisă terapia

corespunzătoare cât mai curând posibil ( în primele 6 luni de viaţă), pentru că un tratament
în timp util contracarează manifestarea „mişcărilor false“ şi asigură şanse de vindecare mai
bune.
 Obiectivele conceptului Vojta
După Marcu V., Dan M., 2007, obiectivele metodei sunt:
 Modificarea activității reflexe a copilului și dirijarea dezvoltării ei spre direcții fiziologice;

 Modificarea automatismelor spinale în cazul leziunilor medulare;

 Controlul respirației în ideia creșterii capacității vitale;

 Controlul reacțiilor vegetative;

 Prevenirea degradării ortopedice.

Sensul terapiei după Vojta constă, în aceea că se încearcă programarea modelelor ideale de mişcare ale vîrstei nou-născutului
şi ale sugarului cu sistem nervos central tulburat, în măsura în care acest lucru este posibil. Aceasta înseamnă că în cadrul
programării neurofiziologice se încearcă introducerea unei coordonări automate a situaţiei corpului, cu unghiuri ale
membrelor superioare şi inferioare bine definite, raportate la trunchi şi invers, precum şi a diferitelor părţi ale corpului între
ele, într-un mod regulat şi reciproc (alternativ pe ambele părţi ale corpului stîng şi drept), cu schimbarea situaţiei centrului
de greutate, cum se obişnuieşte la fiecare deplasare. (Vojta V., Peters A., 1997)
Scopul aplicării terapeutice a locomoţiei reflexe
Prin aplicarea locomoţiei reflexe se urmăreşte ca, componentele elementare ale verticalizării
umane şi deplasării, aceasta însemnând:

1. Echilibrul corpului în timpul mişcărilor („coordonare posturală“)

2. Ridicarea corpului, împotriva gravitaţiei
3. Mişcările cu scop precis, de apucare şi păşire, ale membrelor („mişcare fazică“) să devină
din nou accesibile şi utilizabile.
 Aplicarea conceptului Vojta

Terapia Vojta la copil

 Terapia Vojta poate fi aplicată în aceeaşi măsură atât la sugari, cât şi la copii. Indicaţia rezultă pe baza

diagnosticului medical şi a scopului terapeutic formulat în consecinţă.

Cele mai bune rezultate sunt obţinute atunci când la pacient nu s-au dezvoltat şi fixat deja, aşa numitele modele
motrice înlocuitoare. La pacienţii aflaţi în faza de fixare a „motricităţii înlocuitoare“, scopul terapiei este activarea
şi menţinerea modelelor de mişcare fiziologice, precum şi rechemarea şi integrarea modelelor de mişcare
anormale nefixate încă în desfăşurarea motrică normală până la stăpânirea deplină a motricităţii voluntare.

Plânsul sugarului în terapia Vojta

 Starea de activare dorită terapeutic se exprimă la sugar în timpul terapiei adesea prin plâns. Acest lucru induce

părinţilor o stare de iritare, făcându-i să presupună că îi provocăm copilului lor „durere“. Plânsul este la această
vârstă un mijloc de exprimare important şi adecvat al micilor pacienţi, care reacţionează astfel la o activare
neobişnuită. De regulă, după o scurtă perioadă de adaptare, plânsul nu mai este aşa intensiv şi în pauzele dintre
exerciţii ca şi după terapie, sugarii se liniştesc direct. La copii mai mari, care se pot exprima verbal, plânsul, de
asemenea, nu mai apare.
Despre terapia Vojta la adulţi
La adulţii cu afecţiuni dobândite, care prejudiciază coordonarea periferică şi central nervoasă a mişcării, terapia Vojta
poate fi folosită atât în faza acută a bolii, asta însemnând deci foarte devreme, ca şi în reabilitatea ulterioară.

Cu ajutorul terapiei Vojta este stimulat din nou accesul la modelele de mişcare odată sănătoase, cu scopul prevenirii
efectelor secundare ca durerea, limitarea funcţionalităţii şi forţei. Ca efecte însoţitoare dorite, în urma respectivei
terapii, pleacă impulsuri cu rol de activare a unor funcţii corticale mai înalte (motivaţie, concentrare, rezistenţă,
stimularea limbajului, diversitate, senzorialitate şi psihic).

Ţelul cel mai înalt al terapiei Vojta este reconstrucţia competenţei zilnice a pacientului. Aceasta înseamnă, că
tratamentul trebuie să-l facă pe pacient din nou capabil să participe în modul cel mai bun posibil la toate activităţile,
în familie, şcoală, profesie, timp liber şi în acelaşi fel, nevoilor sale.
 Bazele terapiei Vojta

 După Pasztai Z., 2004, terapia folosită de Vojta constă într-o stimulare a unor zone bine determinate, declanşînd răspuns motor, ca

reflex cu caracter global, înnăscut. Se cunosc circa 20 de situaţii iniţiale din DV (se va declanşa tîrîrea reflexă), DL (se va declanşa

faza 2 şi 4 a rostogolirii reflexe), DD (se va declanşa prima fază a rostogolirii reflexe); toate situaţii orizontale sau apropiate

orizontalei, deoarece ele elimină sau diminuă din start tulburările posturale modificate faţă de ideal.

Două complexe de coordonare ale locomoţiei reflexe

În aplicarea practică a locomoţiei reflexe sunt folosite două aşa numite complexe de coordonare :

 Târârea reflexă

 Rostogolirea reflexă

Amândouă complexele au fost descoperite,observate şi aplicate pe copii şi adolescenţi cu tulburări de mişcare deja fixate(ex.pareză

spastică).Prin observarea făcută la activarea sugarilor sănătoşi s-a ajuns mai târziu la ideea că aici ar fi vorba de complexe de mişcare

înnăscute,de sine stătătoare,care pot fi utilizate şi ele în terapia sugarului mic.

Un principiu – multe variante

Succesiunea mişcărilor locomoţiei reflexe este întotdeauna disponibilă.Pentru cele trei poziţii de lucru de bază-decubit

ventral,dorsal şi lateral există mai mult de 30 de variante.Prin combinarea şi variaţia zonelor de activare şi a rezistenţelor,ca

şi prin modificarea minimală a direcţiilor de apăsare şi a unghiurilor articulaţiilor în poziţia de lucru,terapia poate fi

adaptată individual pacientului în funcţie de tabloul bolii şi de scopul urmărit prin terapie.
 Complexele de coordonare
1. Târârea reflexă

Târârea reflexă este un complex de mişcare, care conţine componentele esenţiale ale deplasării:

 1. o anumită coordonare a posturii

 2. Ridicarea contra gravitaţiei, şi

 3. Mişcări precise, ţintite ale braţelor şi picioarelor.

Astfel târârea reflexă posedă modelele de bază ale deplasării. Poziţia de bază este decubitul ventral, capul este culcat pe suprafaţa de
lucru şi întors într-o parte.

Fotografia arată poziţia de lucru a târârii reflexe şi

zonele de activare corespunzătoare. Aceste „puncte
de stimulare“, în legătură cu poziţia unghiurilor
extremităţilor şi a capului, dau startul desfăşurării
motrice a procesului de târâre cu activităţile sale
musculare
La nou-născut este posibilă activarea deplină a târârii reflexe dintr-o singură zonă, pe când la copii mai mari şi adulţi
este necesară combinarea mai multor puncte de activare.

Mişcarea are loc în aşa numită schemă încrucişată, în care se mişcă în acelaşi timp piciorul drept şi braţul stâng,
precum şi invers. Un picior şi braţul de partea opusă sprijină corpul şi deplasează trunchiul înainte.
Ceea ce se întâmplă este prezentat mai jos.

Desfăşurarea târârii reflexe

În terapie, începutului rotaţiei capului pacientului,terapeutul îi
aplică o rezistenţă adecvată. Prin aceasta se amplifică activarea
întregii musculaturi a corpului realizându-se astfel condiţiile
prealabile procesului de verticalizare
Scopurile târârii reflexe sunt îndeosebi:
• Activarea mecanismelor musculare de sprijin şi verticalizare,
necesare sprijinului şi prinderii, ridicării în picioare şi
mersului, ca şi a mişcărilor fazice ale braţelor şi picioarelor
• Activarea musculaturii respiratorii,abdominale şi perineale
ca şi a musculaturii sfincteriene a vezicii urinare şi a
intestinului
• Mişcări de deglutiţie (importante în procesul de masticaţie)
• Mişcări ale globilor oculari
 2. Rostogolirea reflexă
Rostogolirea reflexă porneşte din decubit dorsal, trece prin decubit la mersul patruped. La un sugar sănătos, o parte a
acestui complex de mişcare se manifestă spontan, şi poate fi observat aproximativ în luna a 6-a de viaţă, iar o altă parte
în luna 8/9. Cu terapia Vojta poate fi declanşat deja la nou-născut. Terapeutic, rostogolirea reflexă este folosită în
diverse faze,din decubit dorsal şi lateral.
Faza 1
Faza 1 porneşte din decubit dorsal, braţele şi picioarele fiind extinse. Prin stimularea zonei pieptului în spaţiul
intercostal (între coastele 7/8) de sub mamelon, pe linia mamelonului, se obţine o rostogolire pe o parte. Rotaţia
capului este frânată de terapeutul executant.
Faza 2
Faza a 2-a a rostogolirii reflexe începe în decubit lateral.În desfăşurarea ei, conţine mişcări prezente şi la rostogolirea
spontană, la mersul patruped şi la mersul lateral. Braţul şi piciorul de jos sprijină corpul. Ele deplasează corpul
împotriva gravitaţiei înspre în sus şi înainte. Ca urmare, pe braţul de jos activitatea musculară se deplasează de pe
umăr spre cot şi în final spre mână, ajungându-se la sprijinul pe palmă. Mişcarea se consideră finalizată atunci când
procesul de rostogolire sfârşeşte în mersul patruped.
Cele mai semnificative reacţii în prima fază sunt:
 Extensia coloanei vertebrale
 Flexia picioarelor în articulaţiile şoldului,genunchiului şi gleznei
 Menţinerea picioarelor în această poziţie contra forţei gravitaţionale, în afara suprafeţei de sprijin
 Pregătirea braţelor pentru funcţia de sprijin ce va urma
 Mişcări ale globilor oculari spre lateral
 Începutul mişcării de deglutiţie
 Amplificarea mişcărilor respiratorii
 Activarea coordonată,diferenţiată a musculaturii abdominale

Reacţii semnificative în faza a doua :

 Mişcări alternative de flexie-extensie ale braţelor şi picioarelor de sus şi jos cu accentuarea funcţiei de
sprijin pe umărul de jos, cu continuare spre mână, şi pe bazinul de jos, cu continuare spre picior
 Extensia coloanei vertebrale pe parcursul întregului proces de rostogolire
 Menţinerea capului contra gravitaţiei în decubit lateral
 Concluzii
Orice modalitate de mişcare sau postură este puternic imprimată pe creier. Astfel şi o atitudine deficitară,
scoliotică poate fi considerată o „greşeală de programare” cu o exprimare vizibilă de „greşeli de postură şi
mişcare”. (Plas F., Hagron E., 2001; Th. Niculescu, 2009)

Motricitatea ideală cu toate mişcările ei fine şi reacţiile de echilibru pot fi restabilite. Locomoţia reflexă, după
Vojta, poate fi activată şi folosită pe parcursul întregii vieţi. În cazul oricărei deficienţe de postură sau de
mişcare, se poate folosi locomoţia reflexă. Cu cît terapia începe mai timpuriu, cu atît se poate acţiona mai
efectiv, şi eficient împotriva tulburărilor statice şi motorii. (Marcu V., Dan M., 2007)
Bibliografie

1. Marcu V, Dan Mirela, Kinetoterapie, Ed. Universității din Oradea, Oradea,

2007.

2. Vojta V., Peters A., Das Vojta Prinzip. Muskelspiele in Reflexfortbewegung

und Motorischer Ontogeneze, Springer – Verlag, Berlin, 1997.
3. Albu Constantin, Tiberiu-Leonard Vlad, Adriana Albu, Kinetoterapia pasivă,
Ed. Polirom, Iași, 2004.
4. Tudor Sbenghe,KINETOLOGIE,profilactică,terapeutică şi de recuperare,
EDITURA MEDICALĂ ,Bucureşti 1987

5. Constantin Florin Dragan, Liliana Padure, Metodologie Si Tehnici De

Kinetoterapie - editura Naţional, Bucureşti 2014
Referinţe Internet
1. https://
www.vojta.com/ro/principiul-vojta/principiul-vojta-
2
2. http://sr-vojta.ro/

3. https://www.youtube.com/watch?v=sTaBNaHsHM0
Vă mulţumesc pentru atenţie!!!