Sunteți pe pagina 1din 63

Hormonii hipotalamo-hipofizari

Hormonii pancreatici
Hormonii
medulosuprarenalieni
Hormonii tiroidieni
Hormonii hipotalamici

• Hormonii hipotalamici sunt peptide care cuprind


între 3 şi 44 resturi aminoacidice

• După acţiunea fiziologică se împart în două


clase :
- RH (releasing hormone), care stimulează
sinteza şi secreţia hormonilor adenohipofizari

- RIH (release inhibiting hormone), care inhibă


eliberarea tropinelor hipofizare
Hormonii adenohipofizari

• Adenohipofiza cuprinde cinci tipuri de celule


secretorii:
- Somatotrope GH (somatotropina sau
hormonul de creştere)
- Corticotrope ACTH (hormonul
adrenocorticotrop)
- Gonadotrope LH (hormonul luteinizant) şi
FSH (hormonul foliculo-stimulator)
-Tireotrope TSH (tireotropina sau
hormonul stimulator al tiroidei)
- Lactotrope PRL (prolactina sau
hormonul lactogen)
• Adenohipofiza produce tropine care reglează
dezvoltarea şi funcţiile altor glande endocrine
Hormonii adenohipofizari

• În celulele corticotrope, se sintetizează proopio-


melanocortină (POMC), un polipeptid cu ~ 250 aa, din
care sub acţiunea unor peptidaze, se formează
fragmente cu funcţii hormonale de neurotransmiţători,
neuromodulatori:
- ACTH
 -LPH (hormonul lipotrop)
- -MSH (hormonul stimulator al melanocitelor)
- endorfine
Hormoni hipotalamici Hormonul adenohipofizar Hormonul eliberat de
afectat glanda ţintă
Hormonul eliberator al TSH (tireotropina sau hormonul T3 şi T4
tireotropinei (TRH) stimulator al tiroidei)
Hormonul eliberator al ACTH (hormonul Glucocorticoizi şi
corticotropinei (CRH) adrenocorticotrop) androgeni corticali
Hormonul eliberator al LH (hormonul luteinizant) Androgeni, estrogeni,
gonadotropinelor (Gn FSH (hormonul stimulator al progestine.
RH) foliculului)

Hormonul eliberator al GH (somatotropina sau hormonul IGF-1 (somatomedine


hormonului de creştere de creştere). -factor de creştere
(GH-RH sau GRH). asemănător
insulinei).
Hormonul care inhibă GH (TSH, FSH, ACTH) IGF-1, T3 şi T4
eliberarea hormonului
de creştere (GH-RIH).

Hormonul care inhibă PRL (prolactina sau hormonul Neurohormoni


eliberarea prolactinei lactogen)
(PRIH)
Tipuri de hormoni și glandele
producătoare
• Neurohipofiza:
– Vasopresina
– Oxitocina

• Tiroida:
-T3 şi T4
- calcitonina (celulele C)

• Paratiroide:
-Parathormon

• Suprarenale:
Cortex: -Cortizol
-Aldosteronă
-Androstendionă
-Dehidroepiandrosteronă
Medulară: -Epinefrină (adrenalină)
-Norepinefrină (noradrenalină)
Tipuri de hormoni și ganda
producătoare
• Glande sexuale:
Testicule: -testosteronă
-estradiol
-androstendionă
Ovare: -progesteronă
-estradiol
-testosteronă
-androstendionă
Placentă: -progesteronă
-estrogeni
• Pancreas: -insulină
-glucagon
-somatostatină
• Inimă: -peptidul natriuretic atrial (natriopeptină)
• Rinichi: -renină
-eritropoetină
-1,25-dihidroxicolecalciferol
Tipuri de hormoni și ganda
producătoare
• Ficat şi alte organe:
-IGF (insulin-like growth factor)
• Gastrointestinali:
-gastrina
-secretina
-colecistochinina
• Plachete:
-PDGF (platelet derived growth factor-factorul de
creştere eliberat de plachete)
• Monocite, macrofage:
-interleukine
• Limfocitele T:
-interferonul 
Hormonii pancreatici
• Pancreasul format din ţesuturi:
- endocrine
- exocrine – porţiunea acinară, secretă în duoden enzime şi
ioni.

☺Funcţia endocrină - insulele Langerhans (1-2 % din masa


totală) conţin:
- celule A (25% din numărul total de celule), care produc şi secretă
glucagon;
- celule B (70%) - produc şi secretă insulină;
- celule D (5%) - produc şi secretă somatostatină;
- celule F - produc şi secretă polipeptidul pancreatic care reglează
diverse funcţii ale tractului intestinal.
Insulina

• domină faza anabolică a metabolismului


• este principalul hormon cu acţiune
hipoglicemiantă, favorizând postprandial
depozitarea excesului caloric sub formă
de lipide, glucide şi proteine.
• exercită acţiuni mitogene specifice
factorilor de creştere
Structura şi biosinteza

• 2 lanţuri peptidice, unite prin punţi de sulf:


– lanţul A - 21 aa
– lanţul B - 30 aa.
• secretată de celulele B din insulele Langerhans

reticul aparat
pre - pro - insulin� pro - insulin� insulin�
endoplasmic Golgi
Reglarea secreţiei

Factorii care activează secreţia de insulină:


• creşterea glicemiei (glicemia normală este: 80-100 mg/dl
ser).

• fructoză, manoză;

• aa (Leu, Lys, Arg), acizii graşi, corpii cetonici;

• medicamente utilizate pentru tratarea diabetului (biguanide,


sulfoniluree);

• Hormoni eliberaţi de mucoasa duodenală sau jejunală la


ingestia de glucoză ; glucoza administrată oral este un
secretagog pentru insulină mai puternic decât glucoza
administrată intravenos.
Factori care inhibă secreţia de insulină

• noradrenalina prin receptori de tip 2;


• somatostatina produsă de celulele D din pancreas, prin
acţiune paracrină.
Metabolizare

• T1/2 este de 3-5 minute.


• Insulina este inactivată în ficat prin:
-desfacerea legăturilor disulfurice dintre lanţuri,
cu participarea glutationului;
-cu ajutorul proteazelor specifice.
Mecanisme de acţiune

• Toate ţesuturile cuprind receptori pentru insulină;


în ficat şi ţesutul adipos sunt 200 000-300 000
receptori/celulă
• La nivel membranar
- stimulează transportul glucozei în ţesuturile
insulino- dependente (muscular şi adipos)
prin translocarea transportorului pentru glucoză
GLUT 4 din veziculele intracelulare la nivelul
membranei (secunde)
Mecanisme de acţiune

• modifică activitatea enzimelor din multe tipuri


de celule (minute până la ore) prin modificarea
stării de fosforilare a enzimelor existente:
-proteinfosfataze
-fosfodiesteraze
-lipoprotein lipaza
-glicogen sintazkinaza, etc.
Mecanisme de acţiune

• iniţiază creşterea concentraţiei multor


enzime (ore până la zile) prin
intensificarea transcrierii genelor, sinteza
ARNm şi în final sinteza enzimelor:
-glucokinaza
-fosfofructokinaza
-piruvat kinaza
Mecanisme de acţiune

• scade conţinutul celular de AMPc prin


inhibarea adenilat ciclazei sau stimularea
unei fosfodiesteraze
• creşte conţinutul de GMPc
Rolurile fiziologice ale insulinei

• Hormon
-anabolizant
-hipoglicemiant

☺În absenţa insulinei ce ţesuturi utilizează


glucoza pentru a produce energie ?

☺Dar în prezenţa insulinei ?


• numai creierul şi eritrocitul
• toate celulele din organism comută pe utilizarea
glucozei
- intensifică transportul glucozei în celule
- intensifică glicoliza
- inhibă gluconeogeneza
- stimulează sinteza de glicogen în ficat şi muşchi
- inhibă glicogenoliza
În ficat
• favorizează indirect influxul de glucoză în
hepatocite
• activează glucokinaza
• stimulează glicoliza
• inhibă gluconeogeneza
• favorizează glicogenogeneza
• inhibă glicogenoliza
• accelerează transportul aminoacizilor şi
stimulează biosinteza proteică
În muşchii scheletici

• stimulează sinteza de glicogen


• stimulează sinteza proteică
• încetineşte degradarea proteinelor
În ţesutul adipos

• facilitează transformarea glucozei în glicerolfosfat


(folosit ulterior la sinteza trigliceridelor).
• activează lipoprotein-lipaza
• stimulează lipogeneza (sinteza de lipide) şi inhibă
lipaza hormon sensibilă
• inhibă lipoliza în adipocite la concentraţii mici ale
insulinei (5 microU/ml);
• activează lipogeneza, în aceleaşi celule, la
concentraţii ale insulinei de 10 ori mai mari.
• scade producţia de corpi cetonici (acid aceto acetic
şi acid -hidroxibutiric).
Insulina acţionează ca factor de creştere

• stimulează proliferarea unor tipuri de


celule.
• Insulina şi receptorul insulinic, prezintă
analogie structurală cu IGF-I şi IGF-II
(insuline-like growth factors) și receptorii
lor.
Diabetul insulino dependent IDDM

• distrugerea celulelor secretorii din insulele


Langerhans.

• în IDDM netratat domină starea catabolică


-degradarea proteinelor tisulare şi
-mobilizarea rezervelor energetice.
Diabetul insulino dependent IDDM

• lipsa de insulină
• secreţia de glucagon este crescută
• acizi graşi neesterificaţi pot ajunge la 3-4
mmol/l (normal 0,2-1,0 mmol/l).
• corpi cetonici 0,2 mmol/l cresc la 10-20
mmoli/l.
• pH-ul sanguin poate să scadă de la valoarea
normală 7,4 la aprox. 7,0, situaţie cunoscută
sub numele de ceto-acidoză diabetică.
Diabetul insulino independent NIDDM

• se caracterizează prin rezistenţă la insulină.

• rezistenţa la insulină este o caracteristică a


obezităţii.

• în NIDDM nu se dezvoltă cetoacidoza.

• apare la persoane adulte.


Glucagonul

• secretat de celulele A din insulele


Langerhans

• hormon hiperglicemiant
Structură, biosinteză
reticul aparat
pre - pro - glucagon pro - glucagon glucagon
endoplasmic Golgi
• Metabolizare:
-T1/2 -5 minute
- este degradat în ficat prin detaşarea unui dipeptid, de la
capătul N-terminal

• Reglarea secreţiei:
Factorul reglator este glucoza
– Factori care stimulează secreţia:
- aminoacizi
- agonişti -adrenergici
– Factori care inhibă secreţia:
- glucoza
- somatostatina, produsă de celulele D din pancreas
Mecanism de acţiune

• receptor membranar–proteine Gs–


mesageri secunzi (AMPc)
Rol fiziologic
• Acţiune metabolică opusă insulinei
• În ficat:
-stimulează gluconeogeneza prin activarea enzimelor cheie:
fosfoenolpiruvat carboxikinaza, fructozo-1,6-bisfosfataza,
glucozo-6-fosfataza
-inhibă glicoliza
-activează glicogenoliza şi inhibă glicogenogeneza, prin
conversia enzimelor în forme fosforilate

-stimulează -oxidarea acizilor graşi şi cetogeneza

-conversia glucozei în acizi graşi şi sinteza de trigliceride este


diminuată
• În muşchi, metabolismul glucidic nu este
influenţat de glucagon.

• În ţesutul adipos
-activează lipoliza, AG eliberaţi în sânge fiind
preluaţi de ficat şi supuşi -oxidării
mitocondriale
-inhibă lipogeneza
Hormoni produşi de glandele
suprarenale
• Glandele suprarenale (adrenale – 6-10g) sunt
alcătuite din două regiuni:
-regiunea corticală (90%) care produce
corticosteroizi şi
-regiunea medulară (10%) care elaborează
catecolamine
glomerular�
fasciculat� Cortex 80-90 %
reticular�

Medulara 10-20 %

Androgeni
Aldosteron Catecolamine
Cortizol
Hormonii medulosuprarenalieni

• Medulara de origină nervoasă (alcătuită din


celule cromafine) elaborează:
-adrenalină - 80% din secreţia totală
-noradrenalină – 20% din secreţia totală
-dopamină – se găseşte în anumite regiuni ale
SNC, având rol de neurotransmiţător la nivelul
terminaţiilor dopaminergice; este absentă în
plasmă.
Biosinteză şi structură

• Sinteză din:

-Tyr - din degradarea proteinelor endo- sau


exogene

-Tyr obţinută prin hidroxilarea Phe (aminoacid


esenţial).
HO CH2 CH COOH
NH2
Tirozin�
O2 Tetrahidrobiopterin�
Tirozin hidroxilaza
H2O Dihidrobiopterin�

HO CH2 CH COOH
NH2
HO Dopa (dihidroxifenilalanin�
)
Piridoxalfosfat
CO2
HO CH2 CH2 NH2

HO Dopamin�
O2 Ascorbat
Cu2+
H2O Dehidroascorbat

HO CH CH2 NH2
OH
HO Noradrenalin�

Feniletanolamin-N-metiltransferaz�
(PNMT)
HO CH CH2 NH
OH CH3
HO
Adrenalin�
Sinteza catecolaminelor

• Transformarea Tyr  adrenalină are loc în


patru etape:
• enzima reglatoare Tirozin hidroxilaza
• numai în celulele cromafine din medulară
are loc transformarea:
Cortizol

metil-transferaz�
Noradrenalin� Adrenalin �
Reglarea secreţiei

• Noradrenalina şi adrenalina, ATP-Mg2+, Ca2+ şi


cromogranina sunt depozitate în granule, în celulele
medulosuprarenaliene (cromafine sau feocromocite).

• La stimularea nervoasă a medularei, dependentă de


influxul Ca2+, se eliberează în sânge
Metabolizarea catecolaminelor

• T1/2 este de 10-30 minute.

• Metabolizare în ţesuturi (ficat şi rinichi) la


compuşi inactivi , cu participarea
enzimelor:
– catecol-O-metil transferază (COMT)
– monoaminoxidază (MAO)
HO CH CH2 HO CH CH2

OH NH2 OH NH CH3
HO MAO HO
Noradrenalina Adrenalina

COMT COMT
COOH
HC OH HO CH CH2
HO CH CH2

OH NH2 OH NH CH3
H3CO H3CO
Metil-noradrenalina Metil-adrenalina
(normetanefrina) OH (metanefrina)
OH

COMT

COOH MAO
MAO
HC OH

OCH3
OH
Acid 3-metoxi-4-hidroxi-mandelic
acid vanil-mandelic (VMA)
• Eliminările urinare de catecolamine şi cataboliţi ai
acestora cresc în feocromocitom (tumoră benignă a
medulosuprarenalelor) şi neuroblastom (tumoră
malignă a sistemului nervos simpatic).
Mecanism de acţiune
• Acţionează prin:
• receptorii  1 distribuiţi în miocard şi ţesut adipos
• receptorii  2 distribuiţi în muşchii scheletici, intestin, rinichi,
bronhiole
cuplaţi cu adenilat ciclaza (AC) prin intermediul proteinelor
Gs, AMPc
• receptorii  1 distribuiţi în tractul genito-urinar
cuplaţi cu fosfolipaza C, proteine Gq , determină Ca2+ prin
eliberarea sa din reticulul endoplasmic, mediată de IP3.
• receptorii  2 distribuiţi în muşchi, intestin, pancreas, rinichi
cuplaţi cu AC , proteine Gi, determină AMPc.
Roluri fiziologice.

• Adaptează organismul la stress.

• Prin inhibarea secreţia de insulină reduce


consumul de glucoză sanguină de către
ţesuturile periferice, aceasta rămânând
disponibilă pentru creier
Efecte metabolice

–activarea glicogenolizei la nivel muscular

–activarea glicogenolizei şi
gluconeogenezei hepatice

–activarea lipolizei la nivelul ţesutului adipos


Efecte asupra circulaţiei mediate

• vasodilataţie (prin receptori 2 ) la nivelul


muşchilor, miocardului, creierului, bronhiilor
asigurând o bună irigare a acestor organe;
• vasoconstricţie periferică (prin receptori 1),
determinând pomparea sângelui stagnat la
periferie către miocard, creier, muşchi scheletici;
• stimulare cardiacă (prin receptori 1),
determinând creşterea vitezei şi a forţei de
contracţie a inimii.
Hormonii tiroidieni

• Hormonii tiroidieni sunt derivaţi ioduraţi ai compusului


ipotetic, tironină, derivat de la tirozină.

3` 2` 3 2 I I
4` 1` 4 1
HO O CH2 CH COOH HO O CH2 CH COOH
5` 6` 5 6 NH2 NH2
I I
Tironina
3, 5, 3`, 5` - Tetraiodotironin �(Tiroxin �
) T4
I I I I

HO O CH2 CH COOH HO O CH2 CH COOH


NH2 NH2
I I
3, 5, 3` - Triiodotironin �(T3) 3, 3`, 5` - Triiodotironina (revers T 3) (rT3)
Biosinteza

• în celulele tiroidiene şi la interfaţa dintre celulele


tiroidiene şi coloid (un miez gelatinos, omogen format
dintr-o soluţie de tireoglobulină)
• cuprinde etapele:
1. Captarea iodului din plasmă, (I-)
-exogen, din apa potabilă, alimente, sare iodată;
-endogen, rezultat din catabolismul hormonilor tiroidieni
Captarea iodului în tiroidă
-prin difuzie simplă
-prin transport activ, dependent de ATP (pompa de iod)
2. Oxidarea anionului I- la I+ (agent electrofil).

Catalizată de tireoperoxidaza localizată pe suprafaţa


apicală a celulelor tiroidiene, de către H 2O2 formată intracelular sub
acţiunea unei oxidaze NADPH dependente:
+
tireoperoxidaz�
NADPH + H + O2 NADP + + H2O2
2 I- + H2O2 + 2 H+ 2 I+ + 2 H2O

3. Iodurarea tireoglobulinei.
Tireoglobulina este o glicoproteină
Conţine 8-10 % glucide şi peste 100 resturi tirozil pe
moleculă.
Tireoglobulina este iodurată sub acţiunea tireoperoxidazei cu
formarea resturilor de monoiodotirozină (MIT) şi diiodotirozină (DIT).
NH NH I

CH H2C OH CH H2C OH

CO CO (MIT)
+ n I+

NH NH I

CH H2C OH CH H2C OH

CO CO (DIT)
I
Tireoglobulin� Tireoglobulin�iodurat�
4. Cuplarea - MIT cu DIT;

- DIT cu DIT

cu formarea de T3 şi T4 ca părţi componente ale tireoglobulinei

5. Endocitoza tireoglobulinei din coloid în celule, eliberarea de T3 şi T4 prin


hidroliza tireoglobulinei şi secreţia acestora în sânge.

•Eliberare: T3 ,T4 , MIT, DIT şi diverşi aminoacizi care intră în fondul metabolic
celular.

•Tiroida secretă în principal T4 şi mai puţin T3.

•T3 din sânge provine şi din deiodurarea periferică a T 4.

•T3 este de câteva ori mai activ biologic decât T4.


NH I NH

CH H2C OH CH H3C

CO (MIT) CO

I NH I I
NH
CH H2C OH CH H2C O OH

CO CO
I (DIT) I T3

NH I NH

CH H2C OH CH H3C

CO CO
(MIT)

I NH I I
NH
CH H2C OH CH H2C O OH

CO CO
I (DIT) I I
T4
• Transportul HT,(insolubili în apă):

-TBG (thyroxine binding globulin) cu afinitate mai mare pentru


T4. Sinteza acestei proteine este stimulată de estrogeni şi
micşorată de androgeni şi glucocorticoizi.

-TBPA (thyroxine-binding prealbumin), leagă numai T4

-Serumalbumina
Metabolismul hormonilor tiroidieni.
• Timpul de înjumătăţire pentru T4 este de 6-7 zile şi de 1,5 zile
pentru T3.
• Deiodurarea se produce la nivelul ţesuturilor periferice: ficat,
rinichi, muşchi.
Prin monodeiodurare:
-30-40% din T4 se transformă în T3 sub acţiunea 5-deiodurazei,
-40% din T4 se transformă sub acţiunea 5`-deiodurazei, în forma
biologic inactivă, rT3.
-T3 şi rT3 sunt deioduraţi la diiodotirozine şi monoiodotirozine
inactive.
• Conjugarea cu acidul glucuronic sau sulfuric şi eliminarea
prin bilă a produşilor de conjugare.
• Transaminare şi decarboxilare oxidativă a lui T4 şi T3 cu
formarea cataboliţilor solubili, excretabili prin urină.
Roluri fiziologice.
• La concentraţii normale sau mici manifestă
efecte anabolizante.
– stimulează sinteza hormonului de creştere
– controlează metabolismul oxidativ
– stimulează oxigenarea ţesuturilor
– creşte sinteza Na+/K + -ATP azei (pompă
consumatoare de ATP), prin acţiune la nivel
nuclear
– Au roluri esenţiale în dezvoltarea fetală şi
postnatală
• La concentraţii mari manifestă efecte
catabolizante.
-creşte viteza metabolismului bazal
-micşorează rezervele energetice
glucidice şi lipidice
-intensifică catabolismul proteic
-nivelul colesterolului scade în
hipertiroidism
Reglarea secreţiei
• Inhibiţia prin feed-back a eliberării hormonilor tiroidieni

La aceste mecanisme reglatorii participă numai T3, prezent ca atare


în sânge sau care se formează prin deiodurarea T4.

• Somatostatina (“antihormonul“ de creştere) inhibă secreţia de


TSH. Secreţia de somatostatină este stimulată de concentraţiile
mari de T3.

• Reglarea nivelului hormonilor tiroidieni circulanţi se face şi prin


transformarea T4 în T3 activ biologic şi rT3 inactiv biologic.
Conversia T4 —> rT3 este favorizată în inaniţie pentru a diminua
arderile şi consumul de materiale energogene.
Stress si alte semnale

Sistemul nervos central

Hipotalamus
Hormon de eliberare

Hipofiza anterioar�

Tropine hipofizare

Glanda hormonal�tint �

Hormoni