ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE A REPUBLICII MOLDOVA

Catedra MANAGEMENT

Gestiunea stocurilor
Curs de prelegeri

Conf.univ., dr. Galanton Natalia

 Conținutul cursului :
Tema 1. Notiuni de baza privind gestiunea stocurilor
1.1. Rolul, functiile si natura economica a stocurilor.
1.2. Obiectivele gestiunii stocurilor
1.3. Eforturile de stocare
Tema 2. Elementele funcţionale de caracterizare a stocurilor.
2.1. Elementele gestiunii stocurilor
2.2. Costuri de gestiune a stocurilor
Tema 3. Modalitati de exprimare si factorii de influenta a stocurilor
3.1. Modalităţi de exprimare a stocurilor
3.2. Corelaţii dintre nivelul stocurilor de productie si indicatorii activitatii
intreprinderii.
3.3. Factorii de influentă a nivelului stocurilor de producţie
3.4. Indici de apreciere a furnizorilor
Tema 4. Tipologia stocurilor si modalitati de calcul a stocurilor
4.1. Tipologia stocurilor de materiale pentru producţie
4.2. Clasificarea stocurilor
4.3. Modalități de calcul a stocurilor
Tema 5. Tipuri si metode de gestiune a stocurilor
5.1. Tipuri de gestiune a stocurilor
5.2. Metode de urmărire şi control al dinamicii stocurilor
Tema 6. Metode si modele de calcul al stocurilor de productie
6.1.Metoda statistica
6.2. Metoda de calcul direct
6.3. Model de calcul al cantitatii economice de comandat
Tema 7. Organizarea depozitelor in cadrul intreprinderilor
7.1. Definirea notiunii, importanta, obiective
7.2.Clasificarea depozitelor
7.3. Calcularea suprafeţei de depozitare
7.4. Eficienţa economică a depozitării resurselor materiale
Tema 8. Utilizarea software-urilor in gestionarea stocurilor
8.1. Definirea notiunii de software. Principiul unui software de gestionare a
stocurilor
8.2. Diferitele tipuri de software: Aplicatia Expressoft, Microshop, Gestiune
Stocuri PRO
8.3. Cele mai importante considerente pentru alegerea unui program de gestiune a
stocurilor.
 Literatura recomandata:
1. Băşanu, Gh., Pricop, M., Managementul aprovizionării şi desfacerii-
vânzării. Bucureşti: Editura Economică, 2012. 544p. ISBN 978-973-709-
608-1.
2. Băşanu, Gh., Pricop, M., Gluvacov, A.-V., Managementul aprovizionării
şi desfacerii. Aplicații practice. Studii de caz. Teste grilă pentru examenul
de icență. Bucureşti: Editura Economică, 1999. 136 p. ISBN 973-590-
191-9
3. Cârstea, Gh., Asigurarea şi gestiunea resurselor materiale. Marketingul
aprovizionării. Bucureşti: Editura Economică, 2000. 432 p. ISBN 973-
590-243-5.
4. Negru, I., Managementul aprovizionării şi vânzărilor (desfacerii).
Chişinău: ASEM, 2009. 146 p. ISBN 978-9975-75-475-0.
5. Porumb, E-M., Managementul strategic al resurselor materiale.
Bucureşti: Editura Economică, 2000. 224 p. ISBN 973-590-213-3.
 TEMA 1. NOȚIUNI DE BAZA PRIVIND
GESTIUNEA STOCURILOR.

1.1. Rolul, functiile si natura economica a stocurilor.

1.2. Obiectivele gestiunii stocurilor
1.3. Eforturile de stocare
 Stocurile sunt cantităţi de resurse materiale care se
acumulează în depozitele şi magaziile unităţilor economice,
într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de
timp determinată, cu un anumit scop.

Problematica abordării stocurilor

 care este nivelul cererilor constante şi cel al cererilor variabile?

 ce influenţă prezintă cererea asupra nivelului stocurilor de materiale sau
produse?
 ce servicii trebuie asigurate pentru cumpărarea, aducerea şi stocarea
materialelor şi produselor sau pentru livrarea-revânzarea acestora din
stocuri?
 Problematica abordării stocurilor

 cât de mari trebuie să fie stocurile?

 se poate accepta fenomenul de epuizare a stocurilor în anumite secvenţe
de timp ale perioadei de gestiune?
 care este nivelul protecţiei pentru a se preveni fenomenul de lipsă de
stoc?
 ce sistem de conducere - control al stocurilor trebuie adoptat?
 este bine să se aprovizioneze materialele în loturi mici sau mari, cum
trebuie ajustate stocurile când cererile sau vânzările de produse se abat
de la previziuni?
 cum programăm fabricaţia pentru a forma stocuri care să asigure
ritmicitate livrărilor către clienţii constanţi sau vânzării la clienţii
întâmplători?
 Functia vitala a stocurilor

”Stocurile" îndeplinesc o "funcţie vitală”, aceea de

"decuplare" şi de "armonizare" a fluxului:
 Functia vitala a stocurilor

aducerea recepţia-
cumpărarea
(transportul) depozitarea

trecerea acestora expedierea sau livrarea

prin fazele de produselor la clienţi, în
pregătirea pentru magazinele proprii sau ale
consum - utilizare prelucrare până la distribuitorilor specializaţi
a materialelor magazia de pentru desfacere- vânzare
produse finite
 Deţinerea de stocuri necesită:
spaţii special amenajate şi dotate,
cheltuieli de depozitare-păstrare,
taxe de asigurare,
dobânzi pentru credite
resurse umane, s.a.

La această situaţie se adaugă

efectele negative ale uzurii morale a

resurselor materiale sau produselor stocate
 Necesitatea detinerii de stocuri este cauzata:
 sub forma rezervei naţionale;
 periodicitatea producţiei la furnizori sau a transportului
( stocuri curente)
 eventuala apariţie a unor dereglări, perturbaţii în livrările de
la furnizori sau în transport (stocuri de siguranţă);
 întreruperea exploatării sau a transportului ca urmare a
condiţiilor naturale şi de climă sau sezonalitatea producţiei
(stocurilor sezoniere - de iarnă);
 necesitatea condiţionării materialelor înaintea trecerii lor în
consum (stocurilor de pregătire sau condiţionare - la resursele
la care proprietăţile fizice şi chimice impun acţiunea chiar
dacă aceasta s-a realizat la producător).
 în vedere minimizarea cheltuielilor de cumpărare, aducere,
depozitare şi administrare a resurselor materiale.
OBIECTIVELE IN DOMENIUL GESTIUNII STOCURILOR

 Asigurarea continuităţii procesului de producţie.

 Maximizarea vânzărilor.
 Investiţiile minime în stocuri.
 Furnizarea de informaţii de către compartimentul de
aprovizionare conducerii întreprinderii.
 Menţinerea stocurilor de producţie a întreprinderii la nivelurile
planificate.
 Satisfacerea necesităţilor de consum ale unităţii economice şi a
subdiviziunilor sale în resurse materiale necesare.
 Păstrarea caracteristicilor calitative a materiilor prime şi
materialelor pe timpul depozitării.
 Prevenirea apariţiei lipselor de stoc sau suprastocării de resurse
materiale.
Principalele "probleme”: Tip de stoc si nivel de stoc?

"ce avantaje şi ce pierderi se înregistrează dacă

se stochează mai mult sau mai puţin, pentru
perioade mai lungi sau mai scurte de timp"?

Răspunsul constă în stabilirea unui

"prag optim"
care asigură un echilibru al efectelor negative şi
pozitive specifice unei situaţii sau alteia.
 EFORTUL DE STOCARE
Es
al întreprinderii

Es = Eds + Eids

 Efortul direct (Eds) care cuprinde cheltuielile pentru deţinerea stocurilor de

materiale;
 Efortul indirect (Eids) determinat de mărimea investiţiei financiare efectuate pentru
cumpărarea şi stocarea unor cantităţi de materiale sau produse pe o anumită
perioadă de timp.
 EFORTUL DIRECT DE STOCARE
(𝐸𝑑𝑠)

 cheltuielile cu salariile muncitorilor şi ale personalului administrativ din

depozite, inclusiv cotele pentru impozitul pe salarii şi asigurările sociale
aferente (Cs);
 cheltuielile pentru energie electrică, combustibili, lubrifianţi, abur etc.,
destinate desfăşurării proceselor de manipulare, depozitare-conservare (Ct);
 cheltuielile cu amortismentele mijloacelor fixe ale depozitelor (construcţii,
utilaje, mecanisme şi alte mijloace de inventar) – (Ca);
 cheltuielile pentru întreţinerea şi repararea echipamentelor (Cr);
 cheltuielile pentru iluminat, încălzit şi pentru climatizarea unor spaţii de
depozitare (Ci);
 cheltuielile pentru materialele auxiliare, de întreţinere necesare activităţii
depozitului (Cma);
 cheltuielile determinate de pierderile prin perisabilităţile sau scăzămintele
admise (Cp).
𝑬𝒅𝒔 = 𝑪𝒔 + 𝑪𝒕 + 𝑪𝒂 + 𝑪𝒓 + 𝑪𝒊 + 𝑪𝒎𝒂 + 𝑪𝒑
Menţionăm că, în condiţiile în care activitatea de
menţinere a stocurilor într-un depozit are un
caracter de continuitate, fără mari variaţii ale
volumelor şi respectiv valorii materialelor
depozitate, se poate accepta ideea că efortul direct
de stocare este aproximativ constant pe unitatea
de valoare stocată.

În consecinţă, se poate determina un coeficient

de calcul (a) care arată cât reprezintă
cheltuielile aferente efortului direct de stocare în
raport cu valoarea medie anuală a
materialelor stocate (Spv).
 EFORTUL DIRECT DE STOCARE

Coeficientul de calcul (a) care arată cât reprezintă cheltuielile

aferente efortului direct de stocare în raport cu valoarea medie
anuală a materialelor stocate (Spv).

În acest context efortul direct de stocare (Eds) se calculează :

𝑬𝒅𝒔 = 𝒂 ∗ 𝑺𝒑𝒗
 EFORTUL INDIRECT DE STOCARE
Este determinat de efectele evitării finanţării pentru achiziţionarea şi stocarea
materialelor care se pot înregistra în ipoteza nestocării şi folosirii fondurilor
financiar-valutare, astfel disponibilizate, la dezvoltarea capacităţilor de producţie,
efectuarea unor noi investiţii, crearea condiţiilor pentru dezvoltarea producţiei şi
pentru obţinerea unui spor de profit.
Efortul indirect de stocare, Eids, se poate calcula cu ajutorul relaţiei:
𝑬𝒊𝒅𝒔 = 𝒂 ∗ 𝑺𝒑𝒗 + 𝑺𝒑𝒗 ∗ 𝒆𝒊 , în care
ei – reprezintă eficiența investiției pentru dezvoltarea producției care se
calculează

𝒆𝒊=𝑷𝒓 , unde
𝑰
Pr – profitul suplimentar obţinut prin punerea în valoare a rezultatelor investiţiei
"I" finanţată prin evitarea formării stocurilor ( a x Spv + Spv ).
 Intrebari la tema:

1. Definiţi noţiunea de stoc.

2. Care sunt întrebările de mare interes al căror răspuns
este strict necesar abordării problematicii specifice
stocurilor?
3. Care este funcţia vitală a stocurilor?
4. Nominalizaţi situaţiile şi factorii care condiţionează
obiectiv formarea de stocuri.
5. Precizaţi structura, conţinutul şi nivelul de calcul al
efortului total de stocare.
 STUDII DE CAZ
De determinat efortul de stocare al unei întreprinderi, reieșind din următoarele date:
• cheltuielile cu salariile muncitorilor şi ale personalului administrativ din depozite,
Cs=120.000 lei/an;
• cheltuielile pentru energie electrică, combustibili, lubrifianţi, abur etc., destinate
desfăşurării proceselor de manipulare, depozitare-conservare Ct=10.000lei/an;
• cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe ale depozitelor (construcţii, utilaje,
mecanisme şi alte mijloace de inventar) Ca=12.000lei/an;
• cheltuielile pentru întreţinerea şi repararea echipamentelor Cr=15.000lei/an;
• cheltuielile pentru iluminat, încălzit şi pentru climatizarea unor spaţii de depozitare
Ci=8.000lei/an;
• cheltuielile pentru materialele auxiliare, de întreţinere necesare activităţii depozitului
Cma=6.000lei/an;
• cheltuielile determinate de pierderile prin perisabilităţile sau scăzămintele admise
Cp=2.000lei/an.
Valoarea medie anuală a materialelor stocate este 1.200.000 lei.
Coeficientul de calcul aferent efortului direct de stocare în raport cu valoarea medie
anuală a materialelor stocate a=1,1.
Întreprinderea planifică să obțină un profit suplimentar Pr=500.000 lei prin
punerea în valoare a rezultatelor investiţiei de I=200.000 lei finanţată prin evitarea
formării stocurilor.
 REZOLVARE:
Es=Eds+Eids
Efortul direct de stocare (Eds) se determină după relaţia:
Eds=Cs+Ct+Ca+Cr+Ci+Cma+Cp
Eds=120000+10000+12000+15000+8000+6000+2000=173000lei
Efortul indirect de stocare (Eids) se poate calcula cu ajutorul relaţiei:
Eids=(a x Spv+Spv) x ei, în care
a – coeficient de calcul care arată cât reprezintă cheltuielile aferente efortului
direct de stocare în raport cu valoarea medie anuală a materialelor stocate (Spv).
Spv - valoarea medie anuală a materialelor stocate
ei – reprezintă eficiența investiției pentru dezvoltarea producției care se
calculează Pr 500000
ei  ei   2,5
I 200000
Pr – profitul suplimentar obţinut prin punerea în valoare a rezultatelor
investiţiei "I" finanţată prin evitarea formării stocurilor ( a x Spv + Spv ).

Efortul indirect de stocare (Eids)

Eids  (1,1*1200000  1200000) * 2,5  6300000lei
RĂSPUNS: Es=173000+6300000=6473000 lei