MEDIUL DE AFACERI ȘI RELAȚIILE

DE MUNCĂ ÎN CONTEXTUL
COMERȚULUI INTERNAȚIONAL ȘI
AL DREPTULUI AFACERILOR
CODUL MUNCII (legea nr. 53/2003, modificată prin legea 40/2011)

• Art.39 (1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru muncă depusă;
b) dreptul la repaus zilnic și săptămânal;
c) dreptul la egalitate de șanse și de tratament;
d) dreptul la demnitate în muncă;
e) dreptul la acces la formare profesională;
f) dreptul la informare și consultare;
g) dreptul la protecție în caz de concediere;
h) dreptul la negociere colectivă și individual;
i) dreptul la a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă;
j) dreptul la a constitui sau de a adera la un sindicat.
• Art.39 (1) Salariatul are următoarele obligații:
a) obligația de a realiza norma de muncă/atribuțiile de muncă;
b) obligația de a respecta disciplina muncii;
c) obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, precum și
în contractul individual de muncă;
d) obligația de a fidelitate față de angajator în exercitarea atribuțiilor de
serviciu;
e) obligația de a a respecta măsurile de securitate și sănătate în muncă;
f) obligația de a respecta secretul de serviciu.
Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații:
a) să informeze salariații asupra condițiilor de muncă;
b) să asigure permanent condiții tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea
normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariațiilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă
aplicabil și din contractele individuale de muncă;
d) să comunice periodic salariaților situația economică și financiară cu excepția informațiilor
sensibile, secrete, care , prin divulgare, sunt de natură a prejudicia activitatea unității;
e) să comunice cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților în privința deciziilor
susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora;
f) să plătească contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa;
g) să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările prevăzute
de lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
• Angajatorului are următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea și funcționarea unității;
b) să stabilească atribuții corespunzătoare fiecărui salariat;
c) să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității
lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârșirea abaterilor disciplinare și să aplice sancțiuni;
corespunzătoare , potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil și
regulamentului intern.
 Relațiile de muncă în legislația națională și comunitară

• Principii fundamentale – art. 3 Cod Muncii:

(1) Libertatea muncii este garantată prin Constituție. Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
(2) Orice persoană este liberă în alegerea locului de muncă, a profesiei.
(3) Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un loc de muncă.
(4) Orice contract de muncă încheiat cu nerespectarea (1)-(3) este nul de drept.

• Reglementări comunitare în domeniul muncii și securității sociale privind egalitatea de

gen
Principiul plății egale pentru muncă egală;
Principiul egalității de tratament între bărbați și femei;
Principiul tratamentului egal în materia securității sociale.
 Carta Comunității privind drepturile sociale
fundamentale ale lucrătorilor :
1. Dreptul la libera circulație
2. Dreptul la angajare și remunerare
3. Dreptul la ameliorarea condițiilor de viață și de muncă
4. Dreptul la protecție socială
5. Dreptul la libertatea de asociere și negociere colectivă
6. Dreptul la pregătire profesională
7. Dreptul la egalitate de tratament între bărbați și femei
8. Dreptul la informație, consultare și participare
9. Dreptul la protecția sănătății și securitatea la locul de muncă
10. Dreptul la protecția copiilor și adolescenților, vârstnicilor și persoanelor
handicapate
 Consiliul European examinează în fiecare an situația ocupării forței de muncă, pe baza concluziilor acestuia Consiliul de Miniștri, la
propunerea Comisiei, adoptă în fiecare an liniile directoare de către statele membre privind politica de ocupare a forței de muncă.
Se au în vedere următoarele principii:
-principiul subsidiarității permite Uiunii să acționeze atunci când obiectivele pot fi mai ușor realizate la nivelul său decât la
cel al statelor membre
-principiul convergenței
-managementul pe bază de obiective
-monitorizarea pe țară
-abordarea integrată
• UE susține și completează acțiunea statelor membre într-o serie de domenii:
- Îmbunătățirea mediului de lucru pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor;
- Condițiile de muncă;
- Securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor;
- Protecția lucrătorilor în cazul rezilierii contractului de muncă;
- Informarea și consultarea lucrătorilor;
- Reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și patronatului;
- Condițiile de încadrare în muncă a resortisanților țărilor terțe care își au reședința în mod
legal în cadrul Uniunii
- Integrarea persoanelor excluse de pe piața muncii;
- Egalitatea între bărbați și femei privind egalitatea de șanse și tratament la locul de muncă;
- Combaterea excluziunii sociale;
- Modernizarea sistemelor de protecție social.