Regina Victoria Prințul consort Albert

Eastwell Park
Prințul Alfred, Duce de Marea Ducesă a Rusiei Maria
Edinburg Alexandrovna Romanov

Regina Maria
 Regele Ferdinand al României

Castelul Sigmaringen, Germania

• Ceremonia civilă
• Ceremonia religioasă
catolică
• Ceremonia religioasă
protestantă
 Principesa Elisabeta, Principesa Maria,
Regină a Greciei Regina Iugoslaviei

Princepele Mircea
Carol al II-lea,
Tatăl Regelui Mihai

Prințul Nicolae, Principesa Ileana

Membru al Regenței
 Constienta de valoarea ei politica, nepoata falnicei regine Victoria a
Angliei si a tarilor autocrati ai Rusiei (tari unde monarhia nastea respect
spontan), a fost socata sa constate lipsa ei de autoritate ca printesa
mostenitoare si cat de cenzurata ii era puterea.
 Daca ne amintim insa de indelungata perioada din istoria Principatelor in
care scaunul domnesc se vindea, de catre Poarta, celui ce oferea mai
mult, intelegem de ce sacrul nu mai facea parte din conceptia despre
autoritate a poporului roman si de ce, asa cum spunea
Maria, ,,bunavointa si increderea trebuiau castigate cu straduinta si multe
renuntari”. In plus, asa cum fusese consfintita prin Constitutia din 1866,
monarhia constitutionala insemna o monarhie sub controlul tarii si implicit
al opiniei publice. Aceasta opinie publica trebuia castigata, si, pentru a
realiza acest lucru, principesa Maria s-a calauzit dupa principiul intalnit la
Curtea bunicii sale engleze: acela de a intreprinde lucruri interesante in
general, si nu neaparat acte politice. Numai ca,,lucrurile interesante” nu
erau ingaduite printesei mostenitoare, obligata sa se conformeze unui
protocol strict. Pentru a iesi din acest impas, imaginatia Mariei a reinviat si
actualizat traditii medievale de Curte, pline de farmec si spectaculozitate,
ce corespundeau ideilor nord – germanice despre regalitate, dar si
conceptiilor autohtone, din veacul al XVII-lea. Fastul si ceremonialul de
Curte dobandisera, inca din epoca lui Constantin Brancoveanu, un rol
important pentru influentarea constiintelor si sublinierea autoritatii
domnesti.
 Maria devine regină în 1914. Unită prin legături de sânge cu Anglia şi
Rusia şi convinsă că Anglia nu va fi învinsă niciodată, a susţinut
necesitatea alierii României cu Antanta, în vederea recuperării
provinciilor româneşti aflate sub stăpânire austro-ungară. Rolul său de
sfătuitor al Regelui Ferdinand a atârnat greu în decizia acestuia de a
intra în război împotriva patriei sale de origine, iar Regina a pledat
cauza României în corespondenţa cu verii ei primari, Regele George al
V-lea al Marii Britanii şi Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei.
 Primul Război Mondial o transformă în erou naţional. Participă activ pe
front, încurajează răniţii şi soldaţii din cele mai fierbinţi puncte de luptă,
nu se teme de gloanţe, nici de epidemii, de tifosul exantematic sau
gripa spaniolă, de răni sau de sărăcie. Maria sfârşeşte prin a fi
supranumită „Mama Regina“, „Mama răniţilor“ şi „Regina-soldat“ (ea a
şi fost comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori, care i-a purtat
numele şi a cărui uniformă a îmbrăcat-o, fiind şi o iscusită călăreaţă). A
înfiinţat organizaţia „Regina Maria“, care a dezvoltat o reţea de spitale
în Moldova şi serviciul de ambulanţă. Nu numai că nu s-a temut, dar a
privit apropierea de poporul său ca pe un privilegiu pe care alte capete
încoronate nu îl aveau. Nicolae Iorga scria:
 După război, Regina vizitează Franţa şi Marea Britanie, fiind trimisă de
Rege şi susţinută de clasa politică, pentru a pleda cauza ţării la
Conferinţa de Pace de la Paris. Oricărui om politic român i-ar fi fost
imposibil să egaleze bunul nume al Reginei în lume şi puterea ei de
convingere40. Iar România avea nevoie de cei mai buni emisari pe lângă
puterile victorioase, spre a obţine recunoaşterea visului istoric al românilor:
România Mare. Deşi neoficiale, vizitele Reginei aduc multă simpatie
cauzei româneşti. La Paris, la 8 martie 1919, după dejunul cu Raymond
Poincaré, Preşedintele Franţei, este invitată să treacă în revistă garda de
onoare de la Palatul Elysée, o onoare ce nu i se mai făcuse niciodată
până atunci unei regine prin căsătorie. În aceeaşi zi este primită oficial ca
membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris, singura
femeie printre bărbaţii acestei instituţii. Vizita sa la Prim-ministrul francez
Clemenceau (7 martie 1919), a devenit legendară. Într-o epocă în care
implicarea femeilor în politică sau societate nu prea era preţuită, Regina
Maria a cutezat să îi ceară omului de stat francez ajutorul pentru
revenirea la România, după Primul Război Mondial, a Transilvaniei până la
Tisa şi a Banatului, în întregimea lui. Este evocat un schimb de replici, pe
care nimeni nu-l poate totuşi confirma. Clémenceau, supranumit „Tigrul“,
i-ar fi spus: „Madame, ceea ce cereţi este partea leului!“ La care Regina
Maria ar fi răspuns, fără ezitare: „Este ceea ce leoaica cere tigrului!“ Alte
personalităţi pe care Regina Maria le-a întâlnit la Paris au fost Preşedintele
Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson (10–11 aprilie 1919), Herbert
Hoover, Lloyd George (Prim-ministrul Marii Britanii), Mareşalul Foch, Aristide
Briand, Eleftherios Venizelos, Arthur Balfour, Sir Robert Cecil, Anne de
Noailles. La Londra s-a întâlnit cu vărul său, Regele George al V-lea.
 Farmecul şi distincţia înnăscute o transformă pe Regină într-o stea
mondială. Prin celebritatea ei, Regina Maria face cunoscută România în
întreaga lume. Vizita în Statele Unite ale Americii, din 18 octombrie – 24
noiembrie 1926, în compania copiilor ei, Ileana şi Nicolae, reprezintă
apogeul popularităţii sale și, de fapt, apogeul popularităţii unui
reprezentant al Statului român în lume. Peste tot în Statele Unite, Regina
şi suita au fost primite de oficialităţi, dar şi de mulţimi entuziaste. Ne e
aproape imposibil să ne imaginăm astăzi cât de iubită era Regina Maria
şi cât de mult bine făcea ea României, prin chipul strălucitor pe care i-l
oferea. Pentru mulţi americani, evenimentul vizitei Reginei României a
fost unul care i-a marcat pentru totdeauna.
 „From coast to coast and sea to sea/ Our Country welcomes Queen
Marie/ The flags of nation, city, state/ Salute the noble, true and great
(...) We give our hearts to Queen Marie“)
 În cadrul călătoriei peste Ocean, Regina a vizitat şi Canada. A trebuit
să-şi scurteze călătoria şi să se întoarcă în ţară, din cauza înrăutăţirii stării
de sănătate a Regelui Ferdinand. Vizita în America a Reginei Maria
rămâne un exemplu de diplomaţie regală şi poate sluji de încurajare
sau model ori de câte ori ne simţim marginali ori provinciali. Pentru
americanii din 1926, Regina Maria a României venea dintr-un „centru“
simbolic, din care americanii îşi doreau să facă parte.
 Daca imediat dupa venirea sa in Romania,
printesei mostenitoare i se spunea ,,La
Princesse Lointaine”, caci parea o planta inca
neaclimatizata in pamantul tarii, odata cu
scurgerea timpului, Principesa Maria a ajuns sa
cunoasca mai bine decat cei din jurul ei Tara
Romaneasca. Si nu numai in aparentele ei
fermecatoare, dar, ceea ce putini ajung sa
stie, in esenta insasi a lucrurilor si a oamenilor.
De aceea in momentele de restriste din timpul
refugiului la Iasi, cand demnitatea de Regina si
chiar viata ii erau amenintate a declarat: ,,alta
patrie decat Romania nu am. De tara asta nu
ma despart!”.
 Atunci când, înfruntând bolile și mizeria frontului sau a spațiilor destinate răniților,
a știut să aline durerile soldaților care se jertfeau pe câmpul de luptă cu visul
întregirii României în suflet. Și punându-și, în repetate rânduri, viața în pericol.
 În 1916 a plecat în refugiu la Iași știind să dea sens existenței sale și țării, crezând
cu putere în victorie. Și-a criticat în termeni aspri primul născut, principele Carol
(viitorul rege Carol al II-lea), atunci când acesta refuza să se alăture, pe front,
militarilor pe care îi comanda, ducând o viață de huzur.
 Firește, nimeni nu i-ar fi cerut lui Carol să se așeze în fruntea soldaţilor și ofiţerilor
regimentului său, expunându-se gloanţelor inamicului, primejduindu-și viaţa și
punând în pericol succesiunea la tronul României.
 Dar regina îi scrie: „De ce nu te duci din sector în sector, din regiment în
regiment ca să-i încurajezi, să le mărturisești simpatie, interes, încredere în vitejia
și-n dârzenia lor? (…) Cum poţi sta liniștit când patria ţi-e cotropită, când fiecare
zi aduce vești și mai disperate?”
 În memoriile sale, Constantin Argetoianu amintește, ironic, că „lumea ar fi
preferat să știe pe prinţul Carol (…) în mijlocul soldaţilor în tranșee, iar nu vânător
de muște printre fustele cucoanelor, la partea sedentară”.
 „Pentru ultima oară, în numele a tot ce ţi-a fost mai sfânt, te întreb dacă e
posibil să lași regimentul să se ducă să se bată pe front și să nu pleci cu el. (…) E
posibil ca să fi pierdut în așa hal sensul onoarei și al datoriei ca să nu pleci acolo
unde ţara te cheamă!
 Nu este mai bine să mori, un glonţ în cap [ea, mamă!, n. F.Ș.], să fii îngropat în
bunul pământ românesc decât să-ţi trădezi ţara? (…) Mai fă o sforţare, devino
din nou un bărbat, pleacă cu regimentul, luptă ca un soldat, răscumpără-ţi
onoarea și arată lumii că ești un om așa cum am crezut că ești”.
 A fost ironizată îndestul de contemporani
pentru sentimentele sale (prea) puternice
față de tânărul locotenent Gheorghe (Zizi)
Cantacuzino, față de colonelul canadian
Joe Boyle sau prințul Barbu Știrbei – acuzații-
pamflet selectiv preluate apoi de
propaganda comunistă care se axau pe
închipuita imoralitate sexuală a reginei,
niciodată numită! – Maria a contribuit
esențial la regândirea statutului femeii în
România, a inspirat și convins, prin exemplul
său regal, pe contemporanii săi.
 Iubitoare de frumos, Maria avea si o alta modalitate de afirmare
a personalitatii – cea artistica. Creatia ei literara cuprinde
povestiri, evocari, romane, volume memorialistice.
 “Tara mea”
 “Visatorul de vise”
 “O legenda de la muntele Athos”
 “Povestea unei domnite neascultatoare”
 “Ganduri si icoane din vremea razboiului”
 “Dor nestins”, “Povestea unei inimi”
 “Regine incoronate”
 “Pasari fantastice pe albastrul cerului”
 “Glasul de pe munte”
 “Masti”
 “Povestea vietii mele”
 Lucrarile literare au fost scrise in limba engleza si traduse in
romana, cateva dintre traduceri apartinandu-i lui Nicolae Iorga.
 „Oricâte greșeli va fi comis regina Maria, înainte și după
război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se
poate făli, pagină care se va așeza în istorie la loc de
cinste. O găsim în tranșee printre combatanți în rândurile
înaintate, o găsim în spitale și în toate posturile sanitare
printre răniți și bolnavi. O găsim de față la toate adunările
care încercau să facă puțin bine. Nu a cunoscut frica de
gloanțe și de bombe, cum nu a cunoscut teama și scârba
de molimă sau nerăbdarea față de eforturile așa de des
inutile, provocate de dorința ei de mai bine. Regina Maria
și-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităților sale,
dar mai presus de toate pe acela al încurajării și ridicării
moralului acelora care o înconjurau și care au trebuit să
decidă, în cele mai tragice momente, soarta țării și a
poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei
noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspirațiile cele
mai înalte ale conștiinței românești.”
Ghilasi Emanuela