Sunteți pe pagina 1din 44

Managementul clasei de elevi

GEORGETA DIAC
Bibliografie selectivă
 A Ghergut, C Ceobanu, G Diac, V Curelaru, A Marian, R Criu, 2010,
Introducere in managementul clasei de elevi, Ed Universitatii “Al I
Cuza, Iasi;(cap 3,5,6,7)
 S Boncu& C Ceobanu , 2013, Psihosociologie scolara, Polirom;
 Th. Gordon&Noel Burch, 2011, Profesorul eficient. Programul Gordon
pentru imbunatatirea relatiei cu elevii, Ed Trei;
 Stan, Emil, 2006, Managementul clasei, Ed Aramis, Bucureşti
 Stan,Emil, 2004, Despre pedepse si recompense in educatiei, Ed Institutul
European, Iasi
Cuprins

1. Introducere- delimitari conceptuale


2. Managementul spatiului si timpului educational;
3. Managementul strategiilor si formelor de organizare a
activitatii instructiv- educative;
4. Managementul relatiilor interpersonale in grupurile
scolare;
5. Managementul comunicarii si conflictului in clasa de
elevi;
6. Managementul problemelor de disciplina scolara
Obiectul managementului
clasei de elevi
curs 1
Cuprins
I. Managementul științific – definiții

II. Managementul educaţional

III. Managementul clasei de elevi (MCE)

IV. Funcţiile (etapele) managementului educaţional

V. Dimensiuni (componente) ale MCE

VI. Cadrul didactic –managerul clasei


Managementul științific – definiții

 Origine- limba latină : manus = mână, activitate de manevrare, pilotare,


conducere, strunirea cailor;

 Vb. englezesc to manage = a conduce, a administra, a te descurca, a se


pricepe, a dirija, a izbuti;

 manager (engl.) = conducător, administrator, organizator, coordonator al


unei echipe.

 Vb. frantuzesc manager = a dresa cai, a manevra, a da lecţii de viaţă;


Evolutia conceptului
 Din antichitate până la începutul sec XX s-a
utilizat termenul de conducere;
 Paternitatea termenului de management este
atribuită lui F.Taylor (Principiile managementului
ştiinţific din 1911) si apoi lui H.Fayol
(Administraţia industrială si generală.
Prevederea,organizarea ,comanda, coordonarea,
controlul-1916) (Cf.E.Joiţa, 2000).
Sensuri

Sensul larg-
de activitate umană, complexă, de pregatire,
concepere, organizare, coordonare,
administrare a elementelor implicate în
atingerea unor obiective;
Sensul restrâns-
de conducere operativă, curentă.
Managementul este o ştiinţă sau o artă?
 Managementul este o ştiinţă, deoarece are un obiect de
studiu, legi, principii, metode.

 Însă, aplicarea în practică a acestor acumulări ştiinţifice


presupune plasticitate, creativitate, intuiţie şi aici
intervine arta managerului.

 Dacă legile şi teoriile managementului sunt generale,


aplicarea lor în diverse domenii de activitate este
specifică.

 Trebuie să facem distincție între conducerea realizată pe


baze empirice și conducerea realizată pe bază științifică.
Management ştiinţific vs. Conducere empirică
 Conducerea empirică – caracteristici
 desfăşurare pe baza imitaţiei a unor modele anterioare şi a
bunului simţ;

 rezolvarea problemelor fără analize specifice, fără


formularea de ipoteze şi soluţii variate, ci pe baza
experienţei concrete;

 lipsa unor obiective clare şi a unor instrumente adecvate;

 evaluare pe baza intuiţiei, în absenţa unor criterii clare

 prezenţa improvizaţiei în proiectare, organizare şi


coordonare;
Principii care trebuie respectate în ştiinţa
managementului (Joiţa, 2000)
 al eficienţei– scopul managementului este de a spori eficiența
sistemului;

 al utilizării întregului sistem la randamentul maxim (elemente


teoretice, procese, relaţii, resurse, efecte) ;

 al rolului central al obiectivelor – orice management eficient


presupune stabilirea și urmărirea unor obiective;

 al participării specifice şi responsabile a tuturor factorilor


organizaţiei;

 al asigurării dinamismului conducerii (promovarea conduitei


participative) – managerul trebuie să conducă prin colaborare;

 al motivării tuturor celor implicaţi.


II. Managementul educaţional- Definiţii
 Managementul educaţional – ştiinţa şi arta
proiectării, organizării, coordonării, evaluării şi
reglării tuturor elementelor implicate în
activitatea educativă.

 În domeniul învăţământului, managementul


ştiinţific s-a impus datorită necesităţii creşterii
eficienţei în realizarea finalităţilor (ideal,
scopuri, obiective).
Managementul educaţional
 teoria şi practica managementului general
aplicate sistemului şi procesului de
învăţământ, organizaţiilor şcolare şi claselor de
elevi;
 se concretizeaza pe trei nivele:
1. Managementul sistemului de învăţământ şi al
procesului de învăţământ;
2. Managementul organizaţiilor scolare;
3. Managementul claselor de elevi
Managementului educaţional- tendinţe actuale

 Creşterea autonomiei unităţilor şcolare (descentralizarea)

 Lansarea unui model de autoconducere a şcolilor, care presupune


derularea tuturor funcţiilor managementului la nivelul instituţiei şcolare
(local management of schools)

 Creşterea eficacităţii instituţiei şcolare (school improvement) –


adăugarea de către şcoală a unui plus de valoare în formarea elevilor
ei în comparaţie cu alte şcoli servind aceloraşi finalităţi generale.
III.Managementul clasei de elevi
 Definiţii.
 domeniu de cercetare care studiază atât perspectivele teoretice de
abordare a clasei de elevi, cât şi structurile dimensional-practice ale
acesteia, în scopul facilitării intervenţiilor cadrelor didactice în
situaţiile educaţionale concrete (R. Iucu, 2006).

 toate acele lucruri pe care trebuie să le facă profesorul pentru a


realiza un climat favorabil învăţării şi pentru a-i determina pe elevi
să se implice, să coopereze în /la realizarea tuturor activităţilor din
clasă” (Stanford et. al., 1983, apud Diac, 2010).

 instrument pentru intensificarea autocunoaşterii, autoevaluării şi


internalizării autocontrolului la elevi.
Managementul clasei
nu poate fi separat de cel educational desi el se
raporteaza doar la resursele umane, de timp si spatiu,
materiale si financiare ale clasei de elevi;

este eficient prin:

• descentralizare reala,
• situarea elevului in centrul activitatii educationale,
• motivarea adecvata a profesorilor si elevilor,
• imbinarea rolurilor profesorului cu functiile sale manageriale;
Premise teoretice ale managementului clasei de elevi
 MCE reprezintă un efort de instituire în clasă a unui climat în care toţi elevii se
simt în siguranţă, confortabil şi în care pot să-şi dezvolte abilităţile sociale
şi academice.

 MCE este indisolubil conectat cu procesul de instruire: elevii devin treptat


responsabili faţă de propria formare dacă sunt antrenaţi activ în construirea
sensurilor, în formarea şi dezvoltarea abilităţilor cognitive.

 Acest tip de management trebuie să dezvolte la elevi sentimentul


responsabilităţii în ceea ce priveşte propria învăţare.

 Eficienţa MCE presupune din partea profesorului o atentă selecţie/reconfigurare


a valorilor şi credinţelor proprii, a abilităţilor profesionale prin prisma
trebuinţelor/nevoilor elevilor.
 (V. Jones & L. Jones, 2007)
V. Dimensiuni (componente) ale MCE

• dimensiunea temporală
(managementul timpului);
In funcţie • dimensiunea ergonomică
(managementul spațiului);
de • dimensiunea curriculară ce vizează
resursele gestionarea tuturor resurselor implicate
în derularea optimă a axei predare-
implicate învăţare-evaluare;
• dimensiunea psihosocială –care
distingem analizează şi optimizează fenomenele
următoarele specifice ce se produc în spaţiul şcolar
în diverse contexte, cu scop formativ –
dimensiuni: informativ; de la cele de comunicare
pană la cele de complianţă, competiţie,
cooperare, conflict etc
În funcţie de scopul formativ, putem structura demersul managerial în clasă
pe trei paliere (Curwin & Mendler, 1999):

Acţional (lansarea unor


Rezolutiv (orientat către
Preventiv (propunerea propuneri pentru
rezolvarea conflictelor
de măsuri pentru rezolvarea problemelor
majore apărute în acest
prevenirea problemelor); minore apărute în spaţiul
spaţiu)
complex al clasei);
IV.Funcţiile (etapele) managementului
educaţional

1 2 3 4 5
1. Planificarea – procesul de identificare şi selectare a obiectivelor ce
vor fi urmărite de-a lungul unei perioade de timp, precum şi modalităţile
prin care acestea pot fi atinse.

 stabilirea misiunii şi scopului organizaţiei/instituţiei

 stabilirea obiectivelor pe termen lung

 stabilirea obiectivele pe termen mediu şi scurt

 stabilirea activităţilor manageriale pe o perioadă bine definită (o


lună, un semestru, un an etc.).

 Filosofia acestui proces: convertirea obiectivelor generale ale


organizaţiei în obiective personale (la nivelul fiecărui individ).
2. Organizarea –proces complex, dinamic şi flexibil care presupune:

 selectarea şi gruparea activităţilor pentru atingerea unor obiective


comune;

 repartizarea responsabilităţilor de conducere pe compartimente;

 investirea cu autoritate a persoanelor care au funcţii de conducere


şi stabilirea unor linii de autoritate în cadrul organizaţiei/instituţiei;

 stabilirea unor canale oficiale de comunicare prin care să se


asigure coerenţa şi eficienţa intervenţiei şi activităţilor;

 modul de antrenare a personalului în procesul decizional.


3. Conducerea (leadership-ul) – promovarea comportamentelor
favorabile atingerii obiectivelor organizaţiei, motivând persoanele prin:

 folosirea diferitelor stiluri de conducere, calitatea relaţiilor


interpersonale;

 modul în care este favorizată comunicarea şi cooperarea în cadrul


organizaţiei;

 modul de antrenare a personalului în procesul decizional.

Practica din domeniul serviciilor educaţionale a evidenţiat mai multe


categorii de tipuri/stiluri de conducere.
Stiluri de conducere
 Tipologia propusă de P. Hersey şi K. Blanchard, în funcţie de criteriul centrare pe
sarcină/centrare pe relaţii (apud Gherguț, 2010):

 stilul directiv („tell”) – managerul/liderul spune ce trebuie să facă


subordonaţii şi controlează (atât cât este posibil) fiecare acţiune, fiind centrat
pe sarcină (valabil pentru subordonaţii care nu pot şi nu vor să realizeze
activităţile propuse);

 stilul tutoral („sell”) – managerul/liderul, pentru a convinge, vinde


(transmite) sugestii, decizii, fiind centrat atât pe sarcină cât şi pe relaţii
umane (valabil pentru subordonaţii care nu pot, dar vor să realizeze
activităţile propuse);

 stilul mentoral („participate”) – managerul/liderul participă cu sugestii,


sfaturi, sprijin, ori de câte ori este solicitat, fiind centrat pe relaţii umane
(valabil pentru subordonaţii care vor, dar nu au suficientă motivaţiei pentru a
realiza activităţile propuse);

 stilul delegator („delegate”) – managerul/liderul delegă subordonaţilor


autoritatea de luare a deciziilor, nefiind centrat nici pe sarcină şi nici pe
relaţiile umane (valabil pentru subordonaţii care pot şi vor în suficientă
măsură să realizeze activităţile organizaţiei).
 R Lippit şi R.K. White (1939).
 Stilul autoritar - liderul este cel care va decide fără să-i consulte pe toţi
ceilalţi membri ai grupului care sunt obiectivele, activităţile, mijloacele,
metodele ce vor fi folosite, sarcinile de realizat de către fiecare membru
al grupului. Acest stil poate fi avantajos în situaţiile în care sunt
necesare decizii rapide.

 Stilul democratic – liderul propune grupului şi negociază cu membrii


acestuia obiectivele, activităţile, metodele, mijloacele de realizare. În
ciuda avantajelor sub aspect relaţional, socioafectiv, acest stil este unul
cronofag.

 Stilul laissez- faire – atitudine de pasivitate din partea liderului, acesta


lăsând grupul să decidă cum se vor desfăşura activităţile. Lipseşte
îndrumarea, evaluarea activităţii de grup, situaţie în care se poate instala
o stare de dezorientare, de frustrarea chiar la nivelul grupului.

 Tipuri de lideri în funcţie de tipul de personalitate
(atitudinea persoanei faţă de responsabilitate):

 tipul repulsiv: prezintă complexe de inferioritate, refuză


promovarea în funcţii de conducere, ia decizii puţin eficiente în
situaţii deosebite, evită responsabilitatea, adoptă în pripă deciziile,
fiind nesigur în situaţiile de incertitudine.

 tipul dominant: e caracteristic persoanelor dinamice, active, are un


comportament orientat spre dobândirea puterii, este eficient în
situaţiile extreme, manifestă mare încredere în sine, convingerea că
postul de conducere îi revine pe drept, tinde să-şi impună propria
părere, este ferm în situaţii de incertitudine, generează climat
tensionat, conflictual, în caz de eşec evită să-şi recunoască propria
responsabilitate, nu poate învăţa din propriile greşeli etc.

 tipul indiferent: lipsă de interes faţă de propria evoluţie în ierarhie,


ca şef menţine echilibrul între trăsăturile sale pozitive şi negative,
consideră pe ceilalţi pe poziţii de egalitate, realist, conştiincios etc.
4. Asumarea (luarea) deciziei – unul din cei mai
importanţi paşi în managementul serviciilor
educaţionale şi presupune:

 inventarierea soluţiilor posibile de rezolvare a


unor situaţii sau probleme, pe baza unor
informaţii culese în prealabil

 Informaţiile culese trebuie să aibă un grad cât


mai mare de certitudine.

 alegerea unui mod operaţional de rezolvare a


unei situaţii sau probleme din mai multe
alternative existente
Etapele procesului decizional
 identificarea problemei - problemele trebuie să fie definite
precis, fără asocierea lor cu anumite soluţii;

 generarea de soluţii alternative - în această fază a


procesului decizional este esenţială creativitatea;

 evaluarea soluţiilor alternative (consecinţe pozitive şi


negative ale fiecăreia);

 selectarea alternativei optime;

 implementarea soluţiei alese;

 monitorizarea şi evaluarea – compararea rezultatelor


reale cu cele prevăzute pentru a vedea dacă problemele au
fost rezolvate cu adevărat.
5. Controlul–evaluarea–monitorizarea:
 fază finală în procesul managerial, constând în
compararea stadiului la care s-a ajuns la un
moment dat cu obiectivele planificate anterior.

 Între funcţia de planificare şi cea de control


există o legătură directă – prin intermediul
feedback-ului, planificarea va propune obiective
în conformitate cu rezultatele şi concluziile
controlului.

 Controlul este necesar pentru a preveni


eventuale situaţii de criză şi disfuncţionalităţi,
„Regula celor 4C” în conduita şi practica fiecărui
manager.

Un manager este eficient dacă reunește următoarele caracteristici:

Coerenţa

• coerenta între vorbe si fapte;


• coerenta între decizii;
• coerenta între obiectivele propuse si mijloacele alocate

Curajul (voinţa, tenacitatea, luarea deciziilor)

Claritatea
• clarificarea misiunii organizaţiei si a "regulilor jocului"
• precizarea opţiunilor strategice şi a obiectivelor
• comunicarea periodică (a rezultatelor obţinute, dificultăţilor întâlnite etc.)

Consideraţia – presupune acordarea de atenţie personalului din subordine,


ascultare şi respect
VI.Cadrul didactic – manager
al clasei
Competenta cadrului didactic=
cunostinte+aptitudini/abilitati+atitudini
Competenţa

o sumă de “cunoştinţe, calităţi şi


aptitudini-abilităţi ce sunt implicate în
îndeplinirea sarcinilor specifice unei
activităţi care pot fi educabile,
măsurabile, evaluabile şi care pot fi
numite standarde de performanţă “ (R
Niculescu, 2001, p.358
Tipuri de competente:

pedagogice (psihopedagogice),

psihosociale,

stiinţifice,

manageriale
Competenţe ale profesorului eficient

 -stabileşte cu claritate obiectivele educative;


 -identifică şi concepe activităţile de învăţare care sunt relevante
pentru viaţa cotidiană;
 -manifestă preocuparea de a se adapta diversităţii elevilor;
 -creează şi menţine în sala de clasă un climat de lucru favorabil
învăţării;
 -încurajează interacţiunea socială în clasă;
 -facilitează prelucrarea/procesarea informaţiilor de către elevi prin
folosirea diverselor metode, strategii didactice;
 -stimulează dezvoltarea intelectuală a elevilor prin structurarea
sarcinilor de învăţare, prin antrenarea lor în diverse situaţii de lucru
cu informaţiile;
 -realizează o permanentă monitorizare a progresului elevilor în
îndeplinirea obiectivelor propuse.
Functii manageriale ale cadrului didactic
 Funcţii cu acţiune secvenţială pe parcursul unui
ciclu managerial, în categoria cărora intră:

 Funcţii centrate pe dimensiunea sarcină:


- analiza-diagnoza
- organizarea (realizată la începutul ciclului managerial dar
cu acţiune pe întreg parcursul acestuia)
- proiectarea (cu subfuncţiile de planificare şi programare)
- implementarea programelor
- evaluarea finală

 Funcţii centrate pe dimensiunea umană:


- organizarea grupurilor (realizată la începutul ciclului
managerial dar cu acţiune pe întreg parcursul acestuia)
- formarea echipelor
 Funcţii cu acţiune constantă pe întreg parcursul
ciclului managerial:

Funcţii centrate pe dimensiunea sarcină:


- decizia
- circulaţia informaţiei (necesară construcţiei
alternativelor implicate în luarea deciziilor)

Funcţii centrate pe dimensiunea umană:


- motivarea oamenilor
- participare, dezvoltare personală a fiecărui individ
- negociere
- prevenirea şi rezolvarea conflictelor
Roluri manageriale ale profesorului
 roluri interpersonale
 rolul de reprezentare (promoţionale) – figură reprezentativă a școlii sau
clasei
 rolul de conducere – organizare, coordonare a grupurilor de elevi
 rolul de legătură cu diferite structuri sau departamente ale organizaţiei sau
între organizaţie şi comunitatea externă acesteia

 roluri informaţionale
 rolul de monitor – receptează informaţiile relevante din mediul intern şi
extern al organizaţiei şi încearcă să fie în permanenţă la curent cu ce se
întâmplă în cadrul structurilor organizaţiei;
 rolul de diseminator - transmite informaţii către clasă;
 rolul de „purtător de cuvânt” al clasei

 roluri decizionale
 rolul de întreprinzător/administrator/antreprenor – gestionează
problemele clasei şi propune strategii şi mijloace de rezolvare a acestora;
 rolul de moderator – factor stabilizator/de soluţionare a perturbărilor
 rolul de distribuitor sau de alocare a resurselor în cadrul organizaţiei
 rolul de negociator.
Stilul managerial

Proces(=suita de actiuni) prin care


profesorul identifica, organizeaza,
activeaza, influenteaza resursele umane
si tehnice ale clasei de elevi in scopul
realizarii obiectivelor propuse.
Tipuri de stiluri manageriale(Fiedler,1967)

centrat pe sarcină (=pe obtinerea de


performanţe scolare şi pe dezvoltarea
competenţele elevilor);
 centrat pe relaţiile umane (pe
accentuarea rolului şi importanţei
motivaţiei, implicării şi angajării în activitati
a elevilor).
Didactogenia
 =comportamente inadecvate si involuntare ale
dascalului care determina consecinte negative
asupra elevului, in plan psihic, pedagogic sau
medical;

 =metode inadecvate de disciplinare bazate pe


agresivitate si ironie, relatii subiective de
genul favoritismelor, prejudecati, nesocotirea
si aplicarea rigida a regulamentului
clasei/scolii, folosirea unor metode de
predare inadecvate etc
Ce ar trebui sa stie profesorii:
 Aproximativ 85 % din impresia ulterioara este
direct influentata de prima impresie;
 Nu trebuie sa detina doar cunostinte de
specialitate ci in egala masura si cunostinte
psihopedagogice ;
 Sa se automotiveze zilnic;
 Trebuie sa-si intemeieze relatia cu elevii sai pe
putere, autoritate si legitimitate;
 Motivarea elevilor poate sa apara si din oferirea
libertatii de a alege; interzicerea unui
comportament poate sa duca la aparitia
fenomenului de reactanta psihologica;
Ce ar trebui sa stie profesorii:
 Sa-i ajute pe elevii lor sa devina persoane autonome si
independente din punct de vedere psihic, socio-moral, cognitiv…;
 Sa se asigure ca ambianta fizica si psihosociala in care se petrece
procesul de invatamant este un factor catalizator;
 Sa cunoasca si sa intelega in mod autentic problemele elevilor;
 Folosirea prenumelor elevilor, atunci cand li se va adreseaza
acestora, poate fi calea spre un mod eficient de comunicare ;
 Sa devina tot mai empatici cu elevii adica sa reactioneze la
sentimentele lor si nu la cuvintele lor;
 Sa ofere un feed back suportiv;
 Sa fie flexibili- daca o metoda nu a mers de prima oara, sa mai
incerce o data;
 Sa fie sinceri si sa investeasca incredere in elevii lor;
 Sa analizeze dialogul pe care-l au cu elevii lor si sa
echilibreze limbajul directiv cu cel nondirectiv, pentru a se asigura
ca promoveaza o comunicare eficienta;
Ce ar trebui sa stie profesorii:
 Sa ofere un feed back pozitiv si sa se asigure ca a fost corect inteles
de elev;
 Sa practice ascultarea activa;
 Sa puna in practica principiile participarii active a elevilor, lucrului in
echipa, interactivitatii, atractivitatii informatiei, creativitatii;
 Modul in care adreseaza si raspunde la intrebari in clasa poate sa
fie motivator sau nu; astfel, nu formulati mai multe intrebari odata,
distribuiti-le in mod echitabil, reformulati-le daca ele au fost sau nu
intelese, gradati-le de la cele de tip factual, empiric pana la cele de
tip evaluativ;