Histamina şi

antihistaminicele
 Histamina
 Histamina este o amină biogenă care rezultă
prin decarboxilarea histidinei, reacţie
catabolizată de histidin-decarboxilază.
 Majoritar, histamina este formată în
mastocite şi în leucocitele bazofile, unde se
găseşte depozitată în formaţiuni granulare,
împreună cu heparina, condroitin sulfaţi şi
ATP, iar cantităţi mici se formează în
mucoasa gastrica, unii neuroni şi în
ţesuturile care se dezvolta repede.
 Histamina
 Din punct de vedere farmacologic, este importanta
eliberarea chimica (morfina şi tubocurarina) şi mecanica
de histamina. Orice agresiune chimica sau
mecanica duce la eliberarea de histamina.
 Principalele cai de metabolizare constau în

-N-metilare, urmata de dezaminarea oxidativa sub

influenta MAO, cu formare de acid imidazol acetic,
- sub influenta DAO, cu formare de acid imidazol acetic
 Histamina
Eliberarea din granule se face pe 2 căi:
 1. Imunologica - pe suprafaţa mastocitelor se
leagă Ig E sau Ig G, având drept efect
eliberarea de histamina cu consum de energie şi
Ca2. Refacerea depozitelor se face după câteva
zile sau săptămâni.
 2. Prin mecanism de feed-back negativ, prin
receptorii H2 ce se găsesc pe mastocitele din
piele şi bazofilele din sânge.
 Mecanisme de acţiune

 Mecanismul de acţiune este reprezentat de acţionarea

specifica pe receptorii situaţi pe membranele celulare.
 Receptorii histaminici sunt de 3 tipuri;
 - H1 - localizat la nivelul musculaturii netede
endoteliale, în creier (pe membrana postsinaptică). Sunt
cuplaţi cu o proteina G legata de fosfolipaza C 
acţionează prin creşterea ITP şi DAG. Un agonist parţial
selectiv este Fluorofenil histamina.
 - H2 - se găsesc în mucoasa gastrica, miocard,
mastocite (mecanism de feed-back), creier (postsinaptic).
Acest receptor este cuplat pozitiv cu adenilat cilaza (creste
AMPc). Ca agonist parţial selectiv: Dimaprid.
 - H3 - se găsesc în creier (presinaptic),
Sunt cuplaţi cu proteinele Gi  scad concentraţia de AMPc.
 Efectele histaminei

1. Pe aparatul cardiovascular:
 - hipotensiune explicata printr-o vasodilataţie
directa mediata H1 (cel mai important) şi H2 la nivelul
arteriolelor şi sfincterelor precapilare
 - tahicardie reflexa şi tahicardie prin acţiune
directa mediata H2 pe miocard. - cefalee pulsatila,
senzaţie de căldură, înroşirea tegumentelor, prin efecte
vasodilatatoare prin secreţie de EDRF.
 - creste permeabilitatea vasculara  edem.
 Efectele histaminei
2. Pe aparatul digestiv:
- stimulează puternic secreţia gastrica de HCl, pepsina
şi factor intrinsec (H1).
- contracţie a musculaturii gastrointestinale - la doze
mari se produce diaree (H1).
- stimulează secreţia intestinala şi cea a colonului.
3. Pe aparatul respirator: bronhoconstricţie - efect slab la omul
sănătos şi efect marcat la astmatici.
4. La nivelul terminaţiilor nervoase: introdusă intradermic
provoacă durere, prurit şi dezvoltă rapid o reacţie vasculară
caracteristică, asemănătoare papulei urticariene, numita
tripla reacţie: la nivelul injectării apare o pată roşie circulară
care este rapid înlocuită de o papulă, înconjurată de o
areolă roşie, neregulată.
 Efectele histaminei
5. Pe musculatura netedă a aparatului genitourinar
efectele sunt nesemnificative, dar unele femei
gravide cu reacţii anafilactice au avortat.
6. La doze mari este stimulata secreţia MSR.
 Reacţii adverse:

- hipotensiune cu caracter ortostatic

- cefalee
- căldură, înroşirea pielii
 ANTIHISTAMINICE H1
(Antagoniştii H1 selectivi )
 Din punct de vedere al cronologiei descoperii lor avem:
1. Antihistaminice de generaţia I - dau sedare
2. Antihistaminice de generaţia II - nu dau sedare pentru
ca nu străbat bariera hematoencefalică.
 Antihistaminicele se absorb rapid şi în proporţie mare
din intestin, şi se distribuie larg în organism. Sunt
metbolizate intensiv în ficat, majoritatea având efect
relativ scurt: 4-6 ore. Medizina acţionează 24 de ore,
fiind antihistaminic cu acţiune lunga.
 ANTIHISTAMINICE H1
(Antagoniştii H1 selectivi )
 Antihistaminicele sunt amine ce prezintă metaboliţi
activi.
Antihistaminicele au 2 categorii de acţiuni:
1. Acţiune care apare prin blocarea H1 - acţiune
antagonistă complet reversibilă. Au efect slab pe H3, iar
efectul pe H2 este aproape neglijabil. Antihistaminicele
H1 au efect antialergic.
2. Acţiuni care apar prin alte mecanisme - pentru ca are
structura asemănătoare cu substanţele care acţionează
pe receptorii colinergici, serotoninergici, 1 adrenergici
 ANTIHISTAMINICE H1
(Antagoniştii H1 selectivi )
 Au următoarele efecte:

- sedare de intensitate variabila în funcţie de produs (la

copii pot sa apară fenomene de excitaţie).
- antiemetic - daca sunt administrate în profilaxia răului de
mişcare
- efect anticolinergic - prin blocarea receptorilor
muscarinici. Aceste medicamente pot avea efecte favorabile
şi în unele rinite nonalergiceprin efecte parasimpatolitice.
- efect antiparkinsonian - prin efect anticolinergic.
- antagonişti pe 1 adrenergici - Fenotiazine - produc
hipotensiune arteriala ortostatica.
- pot bloca receptorii serotoninergici fără manifestări clinice
importante.
- acţiune anestezica de tip local: Difenilhidramina şi
Prometazina blochează receptorii din canalele de Na.
1. Antihistaminice din generaţia I

 a. Dimenhidrina - are efect sedativ puternic; se

foloseşte pentru profilaxia răului de mişcare.
 b. Pirilamina - are efect sedativ moderat, ajutând
la instalarea somnului (nu induce somnul).
 c. Ciclizina şi Meclizina - antihistaminice H1 cu
efect sedativ slab, cu durata lunga de acţiune, folosita şi
pentru profilaxia răului de mişcare.
 d. Clorfeniramina - este un sedativ slab, fiind un
antialergic puternic; mai este folosit în asociaţii
medicamentoase în tratamentul răcelii
1. Antihistaminice din generaţia I
 e. Prometazina - este fenotiazina cu efect sedativ
destul de puternic. Efectul antihistaminic se instalează
lent şi este durabil - circa 12 ore.
 Are efect antiemetic eficace. Are oarecare acţiune
anticolinergică şi antiserotoninergică; este anestezic
local şi analgetic.
 Se administrează oral sub forma de clorhidrat,
maleat sau teoclat de Prometazina, în doze de 25 mg
seara la culcare. În urgente se dau 50 mg i.m. sau în
perfuzie i.v.
 Este folosit şi ca medicaţie preanestezică sau ca sedativ
şi pentru combaterea insomniei, 25-50 mg seara.
 f. Ciproheptadina - are cea mai marcată acţiune
antiserotoninergică
1. Antihistaminice din generaţia I
 a. Astenizolul (Hismanal) - are structura piperidinică
şi efect de lunga durata; se administrează o data /zi şi
nu are efecte sedative sau anticolinergice.
 b. Terfenadina - are structura piperidinică şi efect
de lungă durată ce se instalează rapid.
 c. Loratadina (Claritine) - are structura
piperidinica şi efect de lunga durata.
 d. Cetirizina este un compus cu structura
piperazinică şi are aceleaşi caracteristici ca cele de mai
sus
 INDICAŢII

 1. Reacţii alergice - sunt de primă alegere pentru

profilaxia şi tratamentul reacţiilor alergice slabe şi
moderate: în rinite alergice; în astm bronşic nu se
administrează antihistaminice H1 pentru că au efect foarte
slab. În reacţiile alergice au efecte: sedativ, efecte de tip
atropinic (retenţie de urină), hipotensiune ortostatică,
aritmii.
 2. Dermatite atopice - are efect sedativ şi
antipruriginos. Nu se poate stabili care antihistaminic H1
este mai bun; de aceea se testează. În terapiile de lungă
durată, efectul poate să scadă.
 3. Rău de mişcare - pentru profilaxie, în special
Dimenhidrina şi Prometazina (cele de generaţia I de
obicei). Sunt indicate în afecţiuni vestibulare (sindrom
Meniere), greaţă matinală la gravide (nu toate
antihistaminicele se pot da la gravide: piperazinele sunt
contraindicate).