Sunteți pe pagina 1din 23

RAZBOAIELE BALCANICE

Războaiele Balcanice
• au fost două războaie în Europa de sud-est în 1912-1913 în
timpul cărora statele Ligii Balcanice (Bulgaria, Muntenegru,
Grecia, şi Serbia) întâi au cucerit teritoriile otomane Macedonia,
Albania şi majoritatea Traciei, şi apoi nu s-au înţeles asupra
împărţirii teritoriilor cucerite.
• Cadrul războaielor se află în incompleta apariţie a statelor
naţionale în rămăşiţele Imperiului Otoman în secolul al XIX-lea.
Sârbii au obţinut importante teritorii în urma războiului ruso-
turc 1877-78, iar Grecia a obţinut Tesalia în 1881 (deşi a pierdut
o mică parte în favoarea Imperiului Otoman în 1897) iar Bulgaria
(un principat autonom începând cu 1878) a incorporat fosta
provincie separată Rumelia Orientală (1885). Toate trei,
împreună cu Muntenegru, doreau teritorii adiţionale din
întinsele regiuni otomane cunoscute colectiv sub numele de
Rumelia
• Tensiunile dintre statele balcanice legate de aspiraţiile rivale în
Macedonia şi Tracia s-au potolit oarecum în urma intervenţiilor
Marilor Puteri de la jumătatea secolului al XIX-lea, care vizau
asigurarea unei mai bune protecţii pentru creştinii majoritari,
precum şi pentru păstrarea status quo. Problema viabilităţii
stăpânirii otomane a fost însă din nou pusă după Revoluţia
Junilor Turci din iulie 1908 care l-a obligat pe sultan să revină
asupra constituţiei susupendate.
• În timp ce Austro-Ungaria a profitat de nesiguranţa politică
otomană pentru a anexa oficial provincia otomană Bosnia-
Herţegovina, pe care o ocupase încă din 1878, Bulgaria şi-a
declarat independenţa completă (Octombrie 1908), iar grecii din
Creta au proclamat unificarea cu Grecia, deşi opoziţia marilor
puteri a împiedicat punerea în practică a ultimei acţiuni.
• Frustrată în nord de incorporarea Bosniei de către Austro-
Ungaria, cu cei 825 000 de sârbi ortodocşi (şi mult mai mulţi
sârbi şi simpatizanţi ai sârbilor de alte confesiuni), şi obligată
(martie 1909) să accepte anexarea şi să răstrângă
demonstraţiile anti-habsburgice printre grupurile naţionaliste
sârbe, guvernul acestei ţări a privit către fostele teritorii sârbe
din sud, în special "Vechea Serbia" (Sângeacul Novi Pazar şi
provincia Kosovo).
• Iniţial sub încurajarea agenţilor ruşi, au fost încheiate o serie de
înţelegeri: între Serbia şi Bulgaria în martie 1912 şi între Grecia
şi Bulgaria în mai 1912. În octombrie acelaşi an Muntenegru a
încheiat de asemenea înţelegeri cu Serbia şi Bulgaria. Primul
război balcanic a urmat imediat.
• Războaiele au fost un precursor important al primului război
mondial, deoarece Austro-Ungaria s-a alarmat de creşterea
teritoriului şi statutului regional al Serbiei. Această temere era
împărtăşită de Germania, care considera Serbia un satelit al
Rusiei. Creşterea puterii sârbeşti a constribuit astfel la dorinţa
celor două Puteri Centrale de a risca un război după atentatul
de la Sarajevo asupra arhiducelui Franz Ferdinant al Austriei în
iunie 1914.
• Mai apoi, armata austro-ungară a luptat timp de trei ani pentru a
reuşi anexarea Serbiei şi Muntenegrului, lucru reuşit atunci
când Bulgaria, Austro-Ungaria şi Imperiul Otoman s-au alăturat
Puterilor Centrale alături de Germania.
• Urlanis a estimat în Voini I Narodo-Nacelenie Europi (1960) că în
războaiele balcanice au fost 122 000 de morţi în luptă, 20 000
morţi în urma rănilor şi 82 000 în urma bolilor
PRIMUL RAZBOI BALCANIC
Primul razboi balcanic din 1912, marca hotararea popoarelor din
Balcani
.
(greci, bulgari, sarbi) de a imparti definitiv si ceea ce mai ramasese din
partea
europeana a Imperiului Otoman.
Doar neintelegerea statelor balcanice asupra conditiilor de impartire a
“prazii”
a inlesnit iesirea cu pierderi putine a Turciei din aceasta criza fatala, ca
si in multe
alte cazuri din trecut.
Astfel Turcia recucereste Adrianopolul si Tracia orientala.
Tot acum se formeaza si statul independent albanez.
La 13 martie 1912, se incheie Tratatul de prietenie si alianta bulgaro-
sarb la Sofia.
Acest tratat constituie nucleul Aliantei Balcanice, indreptat impotriva
Turciei.
La 29 mai 1912, se incheie la Sofia tratatul de alianta defensiva greco-
bulgar.
La 6 octombrie 1912 are loc conventia politica si militara sarbo-
muntegreana,privind actiunile comune impotriva turciei.
La 9 octombrie 1912 Muntenegru incepe operatiunile militare impotriva
Turciei.
La 17 octombrie 1912 Serbia declara razboi Turciei.
Primul razboi balcanic a avut loc intre 18 octombrie 1912 si 30 mai 1913.
La 8 octombrie 1912 incep ostilitatile in primul razboi balcanic :
Bulgaria, Serbia, Grecia si Muntenegru impotriva Turciei.
La 26 octombrie 1912 insula Creta se uneste cu Grecia.
La 8 octombrie 1912 trupele grecesti ocupa Salonicul.
Batalia decisiva intre Grecia si Turcia are loc la Tenedos (azi insula
turceasca Bozcaada) la 18 ianuarie 1913. La 26 noiembrie1912 armata
bulgara incepe ofensiva impotriva Turciei la Ceatalgea si la 26 martie 1913
Armatele bulgare cuceresc Adrianopolul.
Toate aceste lupte s-au incheiat prin tratatul de pace de la Londra
din 30mai
1913, intre Turcia si Alianta Balcanica.
In urma acestui tratat, Tracia rasariteana cu Adrianopolul se
uneste cu Bulgaria, iar Macedonia se imparte intre aliati.
Primul război balcanic

Perioada:8 octombrie 1912 - 18 mai 1913


Locaţia:Peninsula Balcanică
Rezultat:victoria Ligii Balcanice, Tratatul de la Londra
CombatanţiImperiul Otoman - Liga Balcanică: Bulgaria
Grecia
Muntenegru
Serbia

Comandanţi : Nizam Paşa, Zekki Paşa, Esat Paşa, Abdulach Paşa, Ali Rizah Paşa

Constantin I al Greciei, Vladimir Vazov, Petar Bojovic, Radomir Putnik


, Pavlos Kountouriotis

Efective :350,000 oameni


Grecia 115,000 oameni, Bulgaria 300,000 oameni, Serbia 220,000 oameni,
Muntenegru 35,000
Bătăliile primului război balcanic

Bătălia de la Sarantaporo
Greci Prinţul Constantin – otomani: 9 octombrie 19121
Bătălia de la Giannitsa greciPrinţul Constantin -otomaniHasan Taşin Paşa:19 octombrie
1912
Bătălia de la Kumanovo sârbiGen. Radomir Putnik (promovat la rengul de Vojvoda
după bătălie)otomaniZekki-Paşa (Gen.) :23 octombrie 19121
Bătălia de la Kirk Kelesse bulgari –otomani:24 octombrie 19121
Bătălia de la Pente PigadiagreciLt Gen K. Sapountzakis -otomaniEsat Paşa :24-30
octombrie 1912
Bătălia de la Prilep sârbi_otomani :3 noiembrie 1912
Bătălia de la Lule-Burgas bulgari –otomani :28-31 octombrie 1912
Bătălia de la Vevigreci -otomani :2 noiembrie 1912
Bătălia de la Bitola sârbiGen. Petar Bojovic -otomaniZekki-Paşa (Gen.):16-19
noiembrie 19121
Bătălia navală de la Ellimaregrecicontraamiralul Pavlos Kountouriotis –otomani amiralul
Ramiz Bei3 decembrie 1912
Asediul Adrianopoluluibulgari şi sârbiGen. Vladimir Vazov, Gen. Stepa Stepanovic
-otomaniGen Ghazi Shulkri Paşa :17 noiembrie-3 decembrie 1912
Bătălia navală de la Lemnos maregreci contra amiralul Pavlos Kountouriotis –otomani :
5-18 ianuarie 1913
Bătălia de la Bizani greci prinţul Constantin -otomaniEsat Paşa :L20-21 februarie 1913
Graniţele balcanilor după primul şi repectiv cel de-al doilea
război balcanic (1912-1913)
AL DOILEA RAZBOI BALCANIC

• Principalul atac bulgar era îndreptat împotriva sârbilor cu


armatele I, a III-a, a IV-a şi a V-a, în timp ce armata a II-a era
însărcinată cu atacarea poziţiilor greceşti de la Gevgeli şi
Salonic.

• Bulgarii au fost copleşiţi numeric pe frontul grecesc, şi în


curând luptele uşoare s-au transformat într-o ofensivă
grecească pe întreaga linie a frontului la 19 iunie.

• Forţele bulgare s-au retras imediat de pe poziţiile lor de la nord


de Salonic (cu excepţia garnizoanei izolate din Salonic, care a
fost copleşită) pe poziţii defensive la Kilkis. Planul de a
distruge armata sârbă în Macedonia centrală printr-un atac
concentrat a eşuat.
Cel de-al doilea război balcanic a avut loc în 1913 între Bulgaria
pe de o parte şi Grecia şi Serbia pe cealaltă.
Rezultatul a făcut din aliatul Rusiei, Serbia,o putere regională
importantă, alarmând astfel Austro-Ungaria şi fiind astfel
o cauză importantă a primului război mondial
Bătălia de la Kilkis

• Armata a II-a bulgară din Macedonia centrală comandată


de generalul Ivanov ocupa o linie de la Lacul Doiran la
sud-est către lacurile Langaza (astăzi Lacul Koronia) şi
Beşik (astăzi Lacul Volvi), apoi pe la portul Kavala la
Marea Egee. Armata era de poziţii încă din mai (luptase
la asediul Adrianopolului în primul război balcanic), însă
trupele erau supraextinse şi probabil nu numărau mai
mult de 40 000 de oameni în două divizii slăbite. Grecii
au afirmat că li s-au opus cel puţin 80 000 de oameni.
• Armata greacă, comandată de regele Constantin avea
nouă divizii şi o divizie de cavalerie (120 000 de
oameni), într-un raport de doi la unu sau trei la unu faţă
de trupele bulgare.
La Kilkis bulgarii construiseră defensive puternice, care
includeau tunurile capturate de la otomani şi care dominau
câmpia de mai jos. La 3 iulie, diviziile a II-a, a IV-a şi a V-a
greceşti au atacat peste câmpie în şarje, sprijinite de artilerie.
Au suferit pierderi grele dar până în ziua următoare ocupaseră
tranşeele. Între timp, în stânga bulgarilor divizia a VII-a
grecească a ocupat Nigrita iar diviziile I şi a VI-a Lahana.
Pe flancul drept al bulgarilor Evzoni a cucerit Gevgeli ş
i înălţimile Matsikovo.
În consecinţă, calea de retragere bulgarilor prin Doiran era
ameninţată, iar armata lui Ivanov a început o retragere disperată
care în unele momente ameninţa să devină o fugă dezorganizată.
Întăririle, sub forma diviziei a XIV-a au sosit prea târziu, şi s-au
alăturat retragerii spre Strumnitza şi graniţa bulgară
Grecii au cucerit Doiranul la 5 iulie, dar nu au reuşit să taie
retragerea bulgarilor prin pasul Struma.
La 11 iulie, grecii împreună cu sârbii au avansat în amonte
pe râul Struma până ce au ajuns în Defileul Kresna la 24 iulie.
În acest punct, logistica greacă era întinsă la maxim, şi înaintarea
s-a oprit.
Bulgarii au pierdut 7 000 de oameni la Kilkis.
Alţi 6 000 au fost luaţi prizonieri cu 130 de tunuri.
Grecii au suferit şi ei pierderi grele, de 8 700 de oameni.
A fost bătălia decisivă pe acest front, şi cel mai mare succes
grecesc din ambele războaie.
Bregalnica, Kalimantsi şi Defileul Kresna

• Pe frontul din Macedonia centrală sârbii au împins forţele


bulgare către est prin bătălia de la Bregalnica (30 iunie -
9 iulie). Între timp, în nord, bulgarii au început să
avanseze către oraşul sărbesc Pirot (în apropiere de
graniţa sârbo-bulgară), obligând sârbii să trimită întăriri
armatei a II-a care apăra Pirutul şi Nišul. Acest lucru le-a
permis bulgarilor să oprească ofensiva sârbă din
Macedonia la Kalimantsi la 18 iulie.
Armata Română trecând Dunărea pe un pod de vase la Zimnicea,
în cadrul Campaniei pentru Turtucaia
Al doilea război balcanic

Parte a Războaielor balcanice


Perioada:16 iunie 1913 - 18 iulie 1913
Locaţia:Peninsula BalcanicăRezultat:înfrângerea Bulgariei, Tratatul de la
Bucureşti, 1913
CombatanţiBulgaria - Grecia
Serbia
Muntenegru
România
Imperiul Otoman
ComandanţiNikola Ivanov, Vasil Kutincev, Radko Dimitriev
Serbia: Radomir Putnik,
Grecia:Regele Constantin,
România: prinţul Ferdinand, Alexandru Averescu
Efective300 000 de oameni
Serbia 220 000
România 200 000
Grecia 150 000
Muntenegru 12 000
Grupurile etnice din Peninsula Balcanică şi Asia Mică în 1923, Historical
Atlas de William R. Shepherd, New York (harta nu reflectă rezultatele
transferului de populaţie dintre Grecia şi Turcia)
ROMANIA IN RAZBOIUL BALCANIC

• Al doilea razboi balcanic izbucneste in 1913 si atunci Romania


intervine ca un fel de a patra putere care sa restabileasca
echilibrul, alaturi de greci si sarbi impotriva bulgarilor.
Interventia Romaniei in 1913 a fost o simpla plimbare militara,
bulgarii fiind luati prin surprindere. Nu a existat nici o
rezistenta, romanii nu au avut de dat lupte impotriva bulgarilor,
iar acestia capituleaza in fata atacului tripartit al grecilor,
sarbilor si romanilor. Pacea se incheie la Bucuresti, Titu
Maiorescu fiind presedintele Consiliului de ministri. Romania
nu sa multumit numai sai impiedice pe bulgari de a obtine
hegemonia in balcani, ci a cerut si o cerut si o portiune de
teri¬toriu in Dobrogea, unde de altfel nu erau majoritari nici
bulgarii, nici romanii, ci turcii si tatarii. Pentru Romania nu era
indispensabila aceasta marire a Dobrogei, pentru Bulgaria era
vitala din punct de vedere agricol si fiindca tara era mai mica.
• Romania si-a facut in acest moment dusmani din oameni care au
fost intotdeauna alaturi de ea in cursul istoriei. Preluarea
Cadrilaterului de la bulgari in 1913 a fost o greseala politica.. Totusi
era prevazuta o contraparte. Obtinerea Cadrilaterului era legata de
ideea de a-i aduce acolo pe vorbitorii de limba romana, pe aromani
si pe megleno¬romani, cei vorbind dialecte romanesti si aflati in
Balcani. Era insa un proiect prost realizat si, dupa parerea mea,
chiar imoral, fiindca noi am fi luat niste aromani din Grecia sau din
Albania pentru a-i aseza intr-o parte a Bulgariei, sau intr-o regiune
ce s-ar fi cuvenit Bulgariei. De fapt, proiectul nu s-a putut realiza
decat la o scara foarte redusa, cateva mii de familii, iar tragedia din
1940 ne-a silit sa retrocedam Cadrilaterul si sa mutam grabnic pe
imigrati in alte zone ale tarii.Aducerea unui numar de aromani in
Cadrilater a fost un esec politic grav — nici aromanii n-au fost
multumiti, intrucat noi, in schimbul acestui „targ", am renuntat sa-i
fortam pe ceilalti semnatari ai tratatului de la Bucuresti sa accepte
un articol asigurand ocrotirea vorbitorilor de dialect romanesc acolo
unde se aflau.
DUPA RAZBOAIELE BALCANICE