a învăţămîntului. Fundamentarea teoretică a sistemului de învăţămînt axat pe clase şi lecţii a fost realizată de vestitul pedagog ceh I.A. Comenius la începutul sec. XVII. El a subliniat necesitatea grupării elevilor pe clase după vîrstă şi după nivelul de dezvoltare. La perfecţionarea lecţiei au contribuit mulţi pedagogi clasici: J.H. Pestalozzi, J.E. Herbart, A. Disterveg, K.D. Uşincki ş.a. Volumul lecţiei se determină prin clasificarea tipurilor de lecţii. Conţinutul acestei noţiuni include: subcompetenţele, obiectivele lecţiei, materia de studiu preconizată pentru lecţia respectivă, formele, metodele, mijloacele de învăţămînt; formele, metodele, tehnicile şi tipurile de evaluare; structura lecţiei şi secvenţele respective etc. Specificul lecţiei de chimie constă în faptul că, de regulă, scenariul acesteia, elaborat de către profesor, este în corelare cu scenariul propus de autorii manualului utilizat la clasă. În aspect structural lecţia de chimie poate include următoarele părţi componente: • Reactualizarea materiei studiate şi a modurilor însuşite de acţiune, • Studierea materiei noi şi formarea capacităţilor noi; • Formarea şi dezvoltarea capacităţilor referitoare la utilizarea, aplicarea materiei studiate; • Evaluarea. În dependenţă de structura lecţiei, unele dintre aceste componente sunt prezente, iar altele lipsesc. Însă componenta evaluarea este prezentă în cadrul oricărui tip de lecţie, în contextul realizării treadei predare-învăţare- evaluare. Fiecare tip de lecţie are o structură bine determinată. În caz general se evidenţiază următoarele secvenţe de bază ale lecţiei: Structura schematică a lecţiei • Organizarea clasei (sau momentul organizatoric). • Verificarea temei pentru acasă. • Reactualizarea cunoştinţelor şi capacităţilor. • Predarea – învăţarea temei noi. • Consolidarea materiei şi formarea capacităţilor. • Evaluarea. • Tema pentru acasă. • Bilanţul lecţiei. Structura schematică a diverselor tipuri de lecţie • Lecţie de formare a capacităţilor de dobîndire a cunoştinţelor (vizează prioritar formarea capacităţilor de dobîndire a cunoştinţelor) • Organizarea clasei (momentul organizatoric). • Verificarea temei pentru acasă; reactualizarea cunoştinţelor şi a capacităţilor. • Predarea – învăţarea temei noi. • Consolidarea materiei şi formarea capacităţilor (la nivel de reproducere). • Evaluarea (curentă, instructivă, fără aprecieri cu note). • Bilanţul lecţiei. • Anunţarea temei pentru acasă. II. Lecţie de formare a capacităţilor de înţelegere a cunoştinţelor (vizează prioritar formarea capacităţilor de înţelegere a cunoştinţelor dobîndite anterior) – Organizarea clasei (momentul organizatoric). – Verificarea temei pentru acasă; – Reactualizarea cunoştinţelor şi a capacităţilor. – Consolidarea materiei şi formarea capacităţilor (la nivel de reproducere şi la nivel productiv). – Evaluarea (curentă, instructivă, fără aprecieri cu note). – Bilanţul lecţiei. – Anunţarea temei pentru acasă. III. Lecţie de formare a capacităţilor de apreciere a cunoştinţelor (vizează prioritar formarea capacităţilor de apreciere a cunoştinţelor dobîndite şi înţelese anterior) – Organizarea clasei (momentul organizatoric). – Verificarea temei pentru acasă; – Reactualizarea cunoştinţelor şi a capacităţilor. – Consolidarea materiei şi formarea capacităţilor (la nivel productiv şi la nivel transferuri în alte domenii). – Evaluarea (formativă de tip sumativ, aprecieri cu note). – Bilanţul lecţiei. – Anunţarea temei pentru acasă. IV. Lecţie de formare a capacităţilor de analiză - sinteză a cunoştinţelor (vizează prioritar formarea capacităţilor de analiză-sinteză a cunoştinţelor dobîndite, înţelese şi aplicate anterior) – Organizarea clasei (momentul organizatoric). – Verificarea temei pentru acasă; – Analiza-sinteza materiei teoretice studiate (sistematizarea, clasificarea, generalizarea). – Analiza-sinteza metodelor de rezolvare studiate (la nivel productiv cu transferuri în alte domenii şi la nivel creativ). – Evaluarea (formativă de tip sumativ, aprecieri cu note). – Bilanţul lecţiei. – Anunţarea temei pentru acasă. V. Lecţie de formare a capacităţilor de evaluare a cunoştinţelor (vizează prioritar formarea capacităţilor de evaluare critică a cunoştinţelor dobîndite, înţelese, aplicate şi interpretate analitico-sintetic anterior) – Organizarea clasei (momentul organizatoric). – instrucţiuni privind realizarea lucrării de evaluare; – realizarea lucrării de evaluare (testul, lucrarea practică, lucrarea de laborator, proiectul, autoevaluarea etc.). – Bilanţul lecţiei. – Anunţarea temei pentru acasă. VI. Lecţie combinată (mixtă) (vizează prioritar realizarea interdependenţei obiective – conţinuturi – metodologie - evaluare şi a corelaţiilor pedagogice profesor-elev, elev- elev, elev-profesor) – Organizarea clasei (momentul organizatoric). – Verificarea temei pentru acasă. Reactualizarea cunoştinţelor şi a capacităţilor; – predarea – învăţarea materiei noi. – consolidarea materiei şi formarea capacităţilor (la nivel de reproducere la nivel productiv, cu unele transferuri în alte domenii). – Evaluarea: a) curentă, fără aprecieri cu note pentru materia nouă; b) sumativă, aprecieri cu note pentru materia studiată anterior. – Bilanţul lecţiei. – Anunţarea temei pentru acasă. Clasificarea tipurilor de lecţii după modul (forma) de organizare • Lecţie prelegere • Lecţie de rezolvare de probleme simple • Lecţie - consultaţie • Lecţie - practicum • Lecţie - seminar • Lecţie - evaluare Observaţie: • Lecţia – practicum (rezolvări de probleme mai complicate, lucrări de laborator, lucrări practice, excursii didactice, lecţii integrative, de ex. Lecţie mixtă de chimie şi matematică, chimie şi biologie, chimie şi fizică, chimie şi informatică etc.) • Lecţia-evaluare (testare, colocviu, proba de evaluare, susţinerea proiectelor etc.) Cerinţele pentru o lecţie modernă de chimie • Indiferent de tip, lecţia de chimie, pentru a fi o lecţie modernă şi adecvată învăţămîntului formativ, trebuie să corespundă următoarelor caracteristici: – să fie axată pe obiective; – să fie centrată pe elevi: activitatea profesorului în cadrul lecţiei constituie, de regulă, 30% , iar activitatea elevilor – 70% din timpul ei; – să reflecte o materie de studiu raţional selectată de către profesor; – să fie axată pe metode optime de predare – învăţare – evaluare, corelate cu mijloace eficiente de învăţămînt; – să fie axate pe colaborări de tipul profesor - elev, elev- elev, elev – profesor; – să fie fundamentată pe realizarea corelaţiilor: • cunoştinţe – capacităţi – atitudini (gimnaziu); • cunoaştere – aplicare – integrare (liceu); • predare – învăţare – evaluare; – să fie bazată pe diversitatea formelor, metodelor şi tehnicilor de evaluare aplicate în cadrul lecţiei. Lecţia asistată (realizată) poate fi analizată şi evaluată (autoevaluată) după următoarea schemă: I. Determinarea aspectelor fundamentale ale lecţiei: 1.1 Locul lecţiei asistate (realizate) în sistemul de lecţii la tema (modulul) respectivă (respectiv); 1.2 Obiectivele lecţiei. 1.3 Tipul şi structura lecţiei. II. Analiza structurală a fiecărei secvenţe (etape ) ale lecţiei :
2.1 Determinarea problemei didactice
care se rezolvă la etapa respectivă a lecţiei; 2.2 Determinarea obiectivelor lecţiei asupra cărora se lucrează la etapa respectivă; 2.3 Selectarea materiei de studiu şi repartizarea ei pe etape; 2.4 Evidenţierea formelor, metodelor şi procedeelor aplicate de către profesor la fiecare etapă: a) formele de organizare a activităţilor elevilor (frontal, pe grupuri, individual); b) metodele şi procedeele de predare – învăţare; c) tipul, formele şi metodele de evaluare a rezultatelor şcolare ale elevilor; 2.5 realizarea feedback-ului (evaluarea de proces) la fiecare secvenţă a lecţiei. Analiza particularităţilor didactice şi psihologice ale lecţiei (evaluarea activităţii cadrului didactic); 3.1 Sunt oare determinate şi formulate corect obiectivele lecţiei? 3.2 Corespunde oare tipul lecţiei obiectivelor preconizate? 3.3 Sunt oare corect determinate problemele didactice, care se rezolvă la etapele respective ale lecţiei? 3.4 Este oare argumentată selectarea materiei de studiu (conţinutul ştiinţific) pentru această lecţie (corespunde oare conţinutul lecţiei obiectivelor ei; este oare suficient volumul materiei de studiu pentru lecţie)? 3.5 Sunt oare admise greşeli ştiinţifice în procesul lecţiei? 3.6 Corespund oare formele de organizare a activităţilor elevilor, metodele şi procedeele de predare – învăţare obiectivelor şi conţinutului lecţiei? Originalitatea formelor, metodelor şi procedeelor aplicate în cadrul lecţiei? 3.7 Cum este realizată predarea – învăţarea materiei noi (noţiunile, regulile, legităţile, formulele noi) (în czul cînd aceasta este prezentă în cadrul lecţiei)? 3.8 Ce particularităţi specifice a corelaţiilor profesor – elev, elev – elev, elev – profesor au fost evidenţiate în cadrul lecţiei (adaptarea profesorului la particularităţile de vîrstă ale elevilor; abateri de la subiectul lecţiei; emoţiile pozitive şi negative ale elevilor; captarea atenţiei elevilor pe parcursul lecţiei; limbajul utilizat de către cadrul didactic; stimularea activităţilor de învăţare a elevilor; folosirea ideilor şi propunerilor elevilor privind conţinutul şi desfăşurarea lecţiei; motivaţia învăţării; menţinerea interesului elevilor pentru lecţie)? 3.9 Mijloacele de învăţământ (manualul, materialele şi mijloacele didactice) au fost utilizate oportun şi în corelaţie cu obiectivele lecţiei? 3.10 Care a fost ritmul lecţiei (sunt oare reţineri nejustificate în timpul lecţiei)? 3.11 Volumul temei pentru acasă, concretizarea şi diferenţierea ei. 3.12 În ce mod s-a realizat bilanţul lecţiei (cantitativ şi calitativ)? IV. Concluzii generale cu privire la lecţie:
4.1 Concluzii privind organizarea şi
desfăşurarea lecţiei. 4.2 Concluzii privind realizarea obiectivelor lecţiei. V. Propuneri privind înlăturarea lacunelor observate şi perfecţionarea activităţii educaţionale a cadrului didactic VI. Aprecierea lecţiei şi a activităţii cadrului didactic Aprecierea lecţiei şi a activităţii profesorului se va efectua în funcţie de numărul de puncte acumulate la realizarea secvenţei a III-a a acestei scheme. Pentru fiecare din poziţiile 3.1 – 3.12 scorul maxim este de 10 puncte, iar cel minim – 1 punct. Sumînd punctele acordate, se determină calitatea lecţiei şi se apreciază activitatea profesorului astfel: 120 -105 puncte – lecţie excelentă – nota 10, 104 – 85 de puncte – lecţie foarte bună – nota 9, 84 – 65 de puncte – lecţie bună – nota 7 sau 8, 64 – 45 de puncte – lecţie satisfăcătoare – nota 5 sau 6, 44 – 1 puncte – lecţie nesatisfăcătoare – nota 4 Pentru o evaluare obiectivă a lecţiei asistate (inclusiv în procesul atestării cadrului didactic) se recomandă ca ea să fie apreciată de cel puţin trei asistenţi – specialişti (cadre didactice, inspectori, metodişti, manageri) în domeniul respectiv. Aprecierea finalăse va efectua reieşind din suma mediilor aritmetice a punctelor acordate de către fiecare asistent pentru fiecare dintre poziţiile 3.1 – 3.12 ale prezentei scheme şi în conformitate cu grila de evaluare, indicată mai sus. Elaborarea proiectului didactic se fundamentează pe următoarea structură (algoritm): • Prosefor --------------------------------------------------------------- • Disciplina de învăţămînt --------------------------------------------- • Clasa ------------------------------------------------------------------ • Data ------------------------------------------------------------------- • Numărul lecţiei în sistemul de lecţii (conform proiectării de lungă durată) ----------------------------------------------------------------- • Numărul lşecţiei conform orarului ------------------------------------ • Durata lecţiei ------------------------------------------------------------ • Capitolul (Modulul) ------------------------------------------------------ • Subiectul lecţiei ---------------------------------------------------------- • Subcompetenţele lecţiei: • S1 .......................................................................................................... • S2 ......................................................................................................................... ............................................ • S3 ......................................................................................................................... ............................................ • S4 ......................................................................................................................... ............................................ • S5 ......................................................................................................................... ............................................ • Obiectivele operaţionale: La finele lecţiei elevii vor fi capabili: • O1 ------------------------------------------------------------------------- • O2 ------------------------------------------------------------------------- • O3 -------------------------------------------------------------------------- • O4 -------------------------------------------------------------------------- • O5 -------------------------------------------------------------------------- • O 6 --------------------------------------------------------------------------- • Etc. • Tipul lecţiei ------------------------------------------ • Tehnologii didactice: a) Forme ------------------------------------------------ b) Metode ---------------------------------------------- c) Mijloace de învăţămînt ---------------------------- - • Evaluarea: • a) Tipul evaluării ----------------------------------- • b) Forme, metode, tehnici de evaluare ----------- Scenariul lecţiei
• Observaţie: scenariul lecţiei poate fi
prezentat atât în formă tabelară, cât şi cea textuală. • Tabelul poate fi structurat în diversuri moduri. a) Nr. Secve Sub Obiecti Activitatea Activitatea Evaluarea Crt. nţele compe vele (de proces) profesorului elevului lecţiei tenţele lecţiei b) Nr. Secve Sub Obiec Strategia Metode, Evaluarea Crt. nţele compet tivele (de proces) didactică procedee lecţie enţele lecţie i i În czul prezentării textuale, scenariul se prezintă în formă de text evidenţiind secvenţele structurale ale lecţiei şi activităţile în cadrul acestor secvenţe. Scenariul lecţiei poate fi axat şi pe următoarea structură: I.Evocare: - Salutul. Momentul organizatoric. Captarea iniţială a atenţiei elevilor. - Formularea obiectivelor (în corelare cu tipul lecţiei), - Verificarea temei pentru acasă, - Reactualizarea cunoştinţelor şi a capacităţilor. II. Realizarea sensului: - Predarea –învăţarea materiei noi (în cazul studierii materiei noi), - Consolidarea materiei şi formarea capacităţilor III.Reflecţie: - Aplicaţii. - Evaluarea atingerii obiectivelor preconizate. - Bilanţul lecţiei. Concluzii. - Prezentarea temei pentru acasă. Cadrul de învăţare şi gîndire Evocare/Realizare a sensului/ Reflecţie/Extindere • La etapa de Evocare elevii prin realizarea diverselor sarcini de motivare şi implicare în procesul de studiu obţin următoarele rezultate: conştientizează nivelul său de dezvoltare, informare în raport cu sarcina propusă; identifică experienţa proprie; exteriorizează cunoştinţe, abilităţi, atitudini la subiect. • Toate astea reprezintă schema cognitivă iniţială, un anumit nivel de dezvoltare a competenţei/subcompetenţei vizate. La a doua etapă a cadrului Realizare a sensului • se propun sarcini de informare şi procesare a informaţiei noi în urma cărora se produc următoarele rezultate: Se completează, se modifică schema cognitivă a elevului. Se asigură prelucrarea şi înţelegerea ei de către elev. Se menţine implicarea prin sarcini care facilitează contactul cu informaţia nouă şi procesarea ei. În a treia etapă de realizare a demersului didactic Reflecţia • elevilor li se propune să comunice şi să decidă în grup/cu colegii asupra anumitor probleme şi să realizeze aprecieri asupra experienţei acumulate în cadrul lecţiei. În urma acestui proces se obţin următoarele rezultate: Menţinerea implicării prin schimb sănătos de idei. Formarea şi exprimarea atitudinilor. Restructurarea durabilă a schemelor cognitive iniţiale. Condiţionează schimbări comportamentale La etapa finală de Extindere în dezvoltarea/formarea subcompetenţelor • elevilor li se propune să aplice în experienţa cotidiană noile achiziţii intelectuale. Avantajul etapei constă în faptul că elevii obţin ca rezultat: Realizează un transfer de cunoaştere în autentic Aplica cele însuşite la ore în situaţii de integrare simulate Aplică cele însuşite în situaţii de integrare autentică Îşi dezvoltă competenţe, care devin pe parcurs modele comportamentale obişnuite, fireşti. “ Numai faptele fac să ne cunoaştem ceea ce suntem” Moliere