Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• 3
după domeniul activităţilor instrucţionale:
- strategii cognitive
- strategii psihomotorii sau acţionale
- strategii afectiv-emoţionale
- strategii mixte
• 4
după logica/strategiile gândirii:
- inductive
- deductive
- analogice
- transductive
- ludice
- mixte.
• 5
după gradul de dirijare/nondirijare a învăţării
• 6
- prescrise (de dirijare riguroasă a învăţării): imitative,
explicativ-reproductive (expozitive), explicativ-intuitive
(demonstrative), algoritmice, programate, computerizate.
- neprescrise/participative (de activizare a elevilor):
a) euristice: explicativ-investigative descoperire
semidirijată), investigativ-explicative, de explorare
observativă, de explorare experimentală, de descoperire
(independentă, dirijată, semidirijată), bazate pe
conversaţia euristică, problematizante, bazate pe
elaborare de proiecte, bazate pe cercetarea în echipă s.
a.;
b) creative (bazate pe originalitatea elevilor);
c) mixte: algoritmico-euristice, euristico-algoritmice.
• 7
Componente importante ale strategiei:
Metode si procedee
Mijloacelor de învăţământ,
Formele de organizare a activităţii
• 8
Metodologia didactică sau a instruirii este
constituită din ansamblul metodelor şi
procedeelor, precum şi al principiilor şi cerinţelor
de valorificare a acestora, utilizate în activităţile de
predare – învăţare – evaluare.
Metoda (gr. metha = către, spre; gr. odos = cale,
drum) reprezintă drumul, calea de urmat de către
profesor şi elevi, în vederea atingerii obiectivelor.
Metodele reprezintă modalităţi de acţiune prin
intermediul cărora, elevii, sub tutela profesorului
sau independent, îşi pot asimila cunoştinţe, forma
şi dezvolta priceperi, deprinderi, atitudini.
• 9
Procedeul
– este un detaliu, o particularizare a metodei, o
componentă a acesteia, care ţine de execuţia acţiunii.
El se reflectă într-un sistem de operaţii
practice sau intelectuale ale profesorului şi elevilor,
operaţii care transpun în plan practic modalitatea
concretă de acţiune.
• 10
În literatura de specialitate există mai multe taxonomii
ale sistemelor metodologice, în raport cu diverse criterii:
Criterii/Clasificări
Istoric – tradiţionale, moderne
Sfera de aplicabilitate – generale, particulare
Modul de prezentare a cunoştinţelor – verbale, intuitive
Gradul de angajare a elevilor - expozitive sau pasive,
active şi interactive
Sarcina didactică - de comunicare, de consolidare, de
verificare
Administrarea experienţei de învăţare – algoritmice,
euristice
Modul de organizare a învăţării – frontale, individuale, în
grup
Clasificarea metodelor de învăţământ (apud C. Creţu, 1999, p. 107)
• 11
În literatura română de specialitate, una dintre cele mai
cunoscute clasificări ale metodelor este realizată de I. Cerghit
(1997,2006):
metode de comunicare:
• orale: -expozitive (descrierea, explicaţia, prelegerea, instructajul);
-conversative (conversaţia, discuţia, problematizarea);
• scrise (lectura, lucrul cu manualul, cartea);
• oral vizuale (instruirea cu ajutorul filmelor, prin radio, TV, tehnicile video);
• interioară (reflecţia personală);
metoda de explorare:
• directe (observaţia, lucrările experimentale, studiul de caz);
• indirecte (demonstraţia, modelarea);
metode de acţiune:
• reală (exerciţiul, lucrările practice, aplicaţiile tehnice, elaborarea de proiecte,
activităţi creative);
• simulată (jocurile de simulare-asumarea de roluri, învăţarea pe simulatoare);
metode de raţionalizare:
• metode algoritmice;
• instruirea programată;
• instruirea asistată de calculator.
• 12
Metode (inter)active
exemple
• 13
CIORCHINELE
Este o metodă de brainstorming neliniară care
stimulează găsirea conexiunilor dintre idei. Poate fi
utilizat atât în evocare, prin inventarierea
cunoştinţelor elevilor, cât şi în etapa de reflexie.
• Este bine ca tema propusă să le fie familiară
elevilor, mai ales atunci când ciorchinele se
utilizează individual.
• Poate fi folosit şi pe perechi sau pe grupe, iar
ciorchinele individual poate fi comunicat fie unui
partener, fie grupului.
În etapa finală a lecţiei, ciorchinele poate fi
reorganizat.
GÂNDIŢI / LUCRAŢI ÎN PERECHI /
COMUNICAŢI
timp de 1-4 minute, fiecare răspunde individual la
una sau la mai multe întrebări formulate în
prealabil de cadrul didactic (sunt de preferat
întrebările care suscită mai multe răspunsuri
posibile);
se formează perechile, partenerii îşi citesc
răspunsurile şi convin asupra unuia comun, care
cuprinde ideile ambilor;
cadrul didactic va cere ca 2-3 perechi să rezume
discuţiile purtate şi concluzia formulată.
ŞTIU / VREAU SĂ ŞTIU / AM ÎNVĂŢAT
3. Faza independenta:
Fiecare elev studiaza sub-tema lui, citeste textul
corespunzator. Acest studiu independent poate fi facut
în clasa sau poate constitui o tema acasa, realizata
înaintea organizarii mozaicului.
Metoda mozaicului (jigsaw)
Etape şi faze (4/7)
4. Constituirea grupului de experti.
Dupa ce au parcurs faza de lucru independent, expertii cu
acelasi numar se reunesc, constituind grupe de experti
pentru a dezbate problema împreuna. Astfel, elevii cu
numarul 1, parasesc echipele de învatare initiale si se aduna
la o masa pentru a aprofunda sub-tema cu numarul 1. La
fel procedeaza si ceilati elevi cu numerele 2, 3,4 sau 5. Daca
grupul de experti are mai mult de 6 membri, acesta se
divizeaza în doua grupe mai mici.
Metoda mozaicului (jigsaw)
Etape şi faze (5/7)
7. Evaluarea si demonstratia:
Grupele prezinta rezultatele întregii clase.
În acest moment elevii sunt gata sa demonstreze ce au
învatat. Profesorul poate pune întrebari, poate cere un
raport sau un eseu ori poate da spre rezolvare fiecarui
elev o fisa de evaluare.
Daca se recurge la evaluarea orala, atunci fiecarui elev i
se va adresa o întrebare la care trebuie sa raspunda fara
ajutorul echipei.
Tehnica lotus (floarea de nufăr)
Tehnica florii de nufăr presupune
deducerea de conexiuni între idei,
concepte, pornind de la o temă centrală.
Problema sau tema centrală determină cele
8 idei secundare care se construiesc în
jurul celei principale, asemeni petalelor
florii de nufăr
Tehnica lotus (floarea de nufăr) – Etape:
• 28
3. Stabilirea grupelor şi ocuparea locurilor.
Participanţii se vor constitui în două grupe eterogene şi
egale ca mărime, în mod liber, o grupă ocupând scaunele
din cercul din interior, iar cealaltă scaunele cercului
exterior.
4. Discutarea temei în cercul interior.
participanţii formează grupa de discuţie sau de
demonstraţie, având la dispoziţie opt-zece minute pentru
a discuta o problemă controversată. Deşi atmosfera este
una relaxată, bazată pe comunicarea deschisă, discuţiile
animate conduc la necesitatea stabilirii unor reguli.
Formatorul, de comun acord cu participanţii, emite
anumite reguli. De regulă, în cercul interior trebuie să fie
două - trei scaune libere pentru ca participanţii din cercul
exterior să poată veni şi să ia parte la discuţie, după care
să se întoarcă la loc.
• 29
5. Observarea interacţiunilor de către
participanţii din cercul exterior.
• 30
6. Schimbarea locurilor. Ulterior, după ce participanţii
din cercul exterior şi-au expus observaţiile, urmează
schimbarea locurilor (cei care s-au situat în cercul
exterior se poziţionează în cel interior şi invers, cei din
cercul interior se aşează în cel exterior). Se lansează o
altă idee controversată, pe care cei din cercul interior
trebuie să o discute, iar cei din cercul exterior primesc
fişele de observare, fiecare grup fiind pe rând, în ipostaza
de observator şi de observat.
• 31
Tehnicile de spargere a gheţii
• 32
Tehnicile de spargere a gheţii
de a facilita lucrul în grup, comunicarea, cooperarea şi
interdependenţa pozitivă;
de a se cunoaşte aşteptările şi temerile participanților
şi ale formatorului;
de a trezi interesul participanţilor faţă de tema cursului;
de a se stabili interacţiuni cursanţi-cursanţi şi cursanţi-
formator;
de a identifica nivelul cunoştințelor şi al deprinderilor
anterioare legate de tema cursului; identificarea
nivelului de pornire etc.;
• 33
În sinteză :
• 35
Există numeroase clasificări după criterii diverse:
După funcţia pedagogică dominantă:
• Mijloace de informare: materiale naturale, modele
obiectuale, figurative, simbolice;
• Mijloace de ilustrare şi demonstrare: materiale,
grafice, mijloace audiovizuale, aparatură de laborator;
• Mijloace de investigare experimentală: instrumente,
dispozitive, truse de laborator, instalaţii;
• Mijloace de raţionalizare a eforturilor profesorului şi
elevilor: hărţi, şabloane, ştampile didactice, maşini de
multiplicat;
• Mijloace de verificare şi evaluare a rezultatelor:
teste, maşini de examinare, calculatoare.
• 36
FORMELE DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII
• 37
Categorii de forme de organizare
Forme de organizare instituţională
• 38
Forme de organizare instituţională
De exemplu:
Pedagogia Waldorf
programul Step-by-step
Educaţia Montessori
• 39
Forme de organizare a procesului instructiv-
educativ
După ponderea activităţii:
Frontale
- Lecţii - seminare, cursuri universitare, activităţi în laboratoare, în ateliere
şcolare, pe lotul şcolar, în sala de sport, vizite didactice, excursii, vizionări
şi analize de spectacole
Grupale - Cercuri şcolare pe materii, consultaţii, meditaţii, vizite
în grupuri mici, întâlniri cu specialişti, oameni de ştiinţă, oameni de
cultură, scriitori, dezbateri, concursuri, sesiuni de comunicări ştiinţifice şi
referate, cenacluri, serate literare şi muzicale, editarea revistei Şcolare
Individuale
- Activităţi independente, studiul individual, studiul în bibliotecă,
efectuarea temelor de acasă, elaborarea de compuneri, referate şi alte
lucrări scrise, efectuarea de lucrări practic aplicative şi de lucrări
experimentale, rezolvări de exerciţii şi probleme, rezolvări de situaţii
problemă, lectura suplimentară, pregătirea pentru examene sau
concursuri, cercetarea, experimentarea.
• 40
Forme de organizare a activităţii de învăţare a
elevilor
• 41
Concluzii
• 42