 Unul dintre cele mai uimitoare lucruri despre

gaze este că, în ciuda diferențelor mari dintre

proprietățile lor chimice, toate gazele mai
mult sau mai puțin se supun legilor gazelor.
 Legile gazelor au de a face cu modul în care
gazele se comportă în ceea ce privește
presiunea, volumul, temperatura și
cantitatea. În urma observațiilor științifice
atente s-a stabilit că aceste variabile sunt
legate între ele, iar valorile acestor
proprietăți determină starea gazului.
1. Gazele sunt cea mai simplă formă a
materiei.
2. Gazul este format dintr-un număr foarte
mare de particule identice.
3. Moleculele gazului se află în mişcare
permanentă, total dezordonată;
4. Mişcarea fiecărei molecule se supune legilor
mecanicii clasice.
5. Moleculele sunt considerate puncte
materiale.
6. Forţele intermoleculare se neglijează –
moleculele se mişcă liber, traiectoriile lor
fiind linii drepte. Moleculele gazului
aflate în mișcare
7. Ciocnirile dintre molecule cu pereţii vasului
în care se află sunt perfect elastice.
 Robert Boyle (1627-1691) este cunoscut ca
persoana care a descoperit că volumul unui
gaz scade odată cu creșterea presiunii și
vice-versa. Legea Boyle-Mariotte sau
legea transformării izoterme, este una din
principalele legi ale gazelor și a fost
enunțată de Robert Boyle în anul 1662 și
de către Edme Mariotte în anul 1676.
 pV = C
 unde p este presiunea în scară absolută,
iar V este volumul masei de gaz.

La o temperatură constantă, pentru o masă

dată de gaz, produsul dintre presiune şi
volum este constant.
De exemplu, avem un gaz
teoretic închis într-un borcan cu
un piston poziționat în partea
de sus a acestuia. În starea
inițială gazul are un volum egal
cu 4,0 metri cubi, iar presiunea
este de 1,0 kilopascali. Ținând
temperatura și numărul de moli
constante, se adaugă la partea
superioară a pistonului greutăți
pentru a crește presiunea. Când
presiunea este 1,33 kilopascali
volumul scade la 3,0 metri
cubi. Produsul presiunii și al
volumului rămâne constant
(4 x 1 = 3 x 1,33).
https://www.grc.nasa.gov/www/k-12/airplane/boyle.html
 Relația dintre temperatură și volum, la un
număr constant de moli și presiune, se
numește Legea Charles și Gay-Lussac în
cinstea celor doi oameni de știință francezi
care au investigat mai întâi această relație.
Charles a făcut lucrarea originală în anul
1787 , care a fost verificată de Gay-Lussac în
anul 1802.
 V= constant

La volum constant, presiunea unei mase

date de gaz variază proporţional cu
temperatura(legea transformării izocore).
Să presupunem că avem un gaz
teoretic închis într-un borcan cu un
piston în partea de sus. În starea
inițială gazul are un volum de 4,0
metri cubi, iar temperatura este de
300 grade Kelvin. Cu presiunea și
numărul de moli menținute
constante, arzătorul este oprit, iar
gazul este lăsat să se răcească la
225 grade Kelvin. După cum se
răcește gazul, volumul scade la 3,0
metri cubi. Volumul împărțit la
temperatura rămâne o constantă

https://www.grc.nasa.gov/www/k-12/airplane/glussac.html
 În 1811 Lorenzo Romano
Amedeo Carlo Avogadro a emis
așa numita "ipoteză moleculară“.
Matematic, legea se exprimă
astfel:
 V/n= a
unde: V = volumul gazului; n =
numărul de moli; a este o
constantă.

Două volume egale din orice gaze, aflate la

aceeași presiune și temperatură, conțin
același număr de molecule.
 Numărul moleculelor dintr-un volum specific
de gaz este independent de mărimea
sau masa moleculelor de gaz.
 Un mol de gaz ocupă aproximativ 22,4 litri (dm3)
în condiții standard de temperatură și presiune.
Acest volum este numit volum molar al unui gaz.
 Numărul de molecule dintr-un mol de substanță
este numărul lui Avogadro: aproximativ
6,023×1023 particule/mol.
 În consecință, densitățile diferitelor gaze sunt, în
aceleași condiții de temperatură și presiune,
proporționale cu masele lor moleculare.
 Legea combinată a gazelor este obținută din combinarea Legii lui
Boyle și Legii Charles & Gay-Lussac. Aceasta arată relația dintre
presiune, volum și temperatură pentru o cantitate fixă de gaz.
pV=k5T
Aceasta poate fi scrisă și astfel:
p1V1 /T1= p2V2 /T2
Adăugând la aceasta și legea lui Avogadro, legea combinată a
gazelor se dezvoltă în Legea Gazului Ideal:
pV=nRT

Raportul dintre produsul de presiune-volum și

temperatura unui sistem rămâne constantă.
 Pentru uşurarea studiului substanţelor în stare gazoasă s-au
făcut unele consideraţii care conduc la un model relativ
simplu de studiu. Este vorba de aşa numitul gaz ideal, în
care moleculele se consideră puncte materiale, iar forţele de
interacţie dintre molecule sunt nule.
 Gazul ideal este un model teoretic de gaz, caracterizat
printr-o ecuație de stare simplă din punct de vedere
matematic.
 Este un model folosit în studiul gazului real, neglijând unele
proprietăți ale acestuia și descriind cu o bună aproximație
comportarea acestuia în anumite condiții;
 Gazul ideal este orice gaz care se supune riguros legilor
Boyle – Mariotte, Gay – Lussac şi Charles în orice condiţii de
temperatură şi presiune.
 Gazul ideal, aflat într-un vas, este un sistem
termodinamic caracterizat de un ansamblu de
mărimi fizice, care îi determină complet starea,
având denumirea de parametri de stare.
 Pentru gazul ideal parametrii de stare utilizați
sunt:
 presiunea p;
 volumul V;
 temperatura T si
 numărul de moli ν.
 Relatia dintre parametrii de stare este numita
ecuatie de stare f(p,V,T,ν)=0.
 Gazul ideal este un gaz, considerat ca fiind format din
particule individuale aflate în mișcare aleatorie, care
satisface exact următoarele două cerințe:

1. ecuația termică de stare

pV=nRT
Unde p este presiunea în sistem; V este volumul sistemului;
n este numărul de moli (cantitatea de substanță) din
sistem; R este constanta universală a gazelor (R =
8314,472 m3 Pa K-1 kmol-1); T este temperatura absolută a
sistemului.
2. ecuația calorică de stare

CpM – CVM = R
CpM capacitățile termice molare la presiune constantă,
respectiv la volum constant CVM
 Relația lui Mayer este valabilă indiferent de faptul că
moleculele ar avea sau nu mișcare de rotație sau vibrație. De
asemenea, toate relațiile care descriu procesele
termodinamice prin care poate trece o cantitate de gaz ideal
sunt valabile indiferent dacă capacitățile termice
molare CpM și CVM sunt constante sau nu în funcție de
parametrii sistemului termodinamic.
 Gazul ideal are coeficientul de dilatare egal cu cel de
compresibilitate.
3. ecuația transformării adiabatice
 În termodinamică, un proces adiabatic este o transformare care se petrece
într-un sistem ce nu efectuează schimb de căldură cu exteriorul.
 În general, un proces care se petrece destul de repede față de viteza cu care
are loc schimbul de căldură, poate fi considerat adiabatic, chiar dacă izolarea
termică de mediul exterior nu este perfectă (de exemplu:
propagarea sunetelor prin gaze)
 Transformarea adiabatică a gazului ideal poate fi descrisă de ecuația:

PVg = constant , unde P este presiunea, V este volumul unui mol (volumul
molar), iar
g = Cp/Cv = i+2/i
Cp fiind căldura specifică la presiune constantă, Cv fiind căldura specifică la
volum constant, iar g este așa-numitul indice adiabatic.
 i reprezintă numărul gradelor de libertate ale gazului. i poate fi 3 pentru
gazele monoatomice, 5 pentru cele biatomice si 6 pentru celelalte gaze.
 Curba ce reprezintă variația presiunii în funcție de volum pentru
transformarea adiabatică se numește adiabată.
 V
pQvp
nTDt

Tipul procesului Definiţie Legea procesului

Izoterm n = const pV = constant

( politropa cu n = 1) T = const

= const , V = V0 (1+ at)

Izobar n = const V0 : volumul gazului la temperatura t0 = 00C
( politropa cu n = 0) p = const a : coeficient de dilatare izobară (1/273,15 grad-1)
t : temperatura măsurată în grade Celsius

= const , p = p0 (1+bt)
Izocor n = const p0 : presiunea gazului la pemperatura t0 = 00C
( politropa cu n -> ∞) V = const b : coeficientul termic al presiunii (1/273,15 grad-1)

pVg = const, TV(g-1) = const, p(1-g)Tg = const

adiabatic proces în care sistemul g : exponent adiabatic
( politropa cu n = g) nu schimbă căldură cu ( g = Cp/Cv, Cp, Cv : coeficienţi calorici ( căldura molară izobară/
exteriorul izocoră)
Q=0 Cp = , Cv =
Qp, QV :cădura schimbată de cantitatea de gaz (n) ,izobar/ izocor,
pentru a produce o variaţie a temperaturii cu DT.
1. http://www.engineersedge.com/thermodynamics/ideal_gas_law.htm
2. Ideal gas, thefreedictionary.com, accesat 2010-07-04
3. Ideal Gas Law - Thermodynamics, engineersedge.com, accesat 2010-07-04
4. Equation of State (Ideal Gas), grc.nasa.gov, accesat 2010-07-04
5. de Günter Cerbe - Grundlagen der Gastechnik, München, Wien: Carl Hansen
Springer, 1988, p. 30
6. Fundamental Physical Constants - Complete Listing, nist.gov, accesat 2010-07-02
7. Michael Fowler Ideal Gas Thermodynamics, virginia.edu, accesat 2010-07-04
8. Kuzman Ražnjević - Tabele și diagrame termodinamice, București: Editura Tehnică,
1978
9. https://www.grc.nasa.gov/www/k-12/airplane/boyle.html
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_lui_Avogadro
11. http://www.scoala9.ro/lectii-fizica/termodinamica/gazul-ideal-teoria-cinetico-
moleculara
12. http://www.chm.davidson.edu/vce/GasLaws/BoylesLaw.html
13. http://www.wisegeek.org/what-is-boyles-law.htm
!