Sunteți pe pagina 1din 12

Învățarea la vârstele mici

Facultatea de Psihologie și Științele Educației


Master: Educație Timpurie
Joc și învățare în copilăria timpurie
Conf. dr. Laura Ciolan
Masterand: Pisică (Stăniloiu) Mădălina
Învățarea
• Învăţarea se poate defini ca schimbarea progresivă și relativ permanentă a
individului, apărută sub influenţa mediului înconjurător şi provocată de nevoile
individului care sunt într-o continuă schimbare.
• Sălvăstru, D., (2008) nota că pentru a vorbi despre învăţare, trebuie să avem în
vedere, îndeplinirea următoarelor condiţii:
– să exercite o schimbare în comportament;
– schimbarea să fie rezultat al experienţei;
– schimbarea să fie durabilă.
• Învăţarea umană presupune achiziţie, dobândire de cunoştinţe, priceperi, deprinderi,
abilităţi fizice sau intelectuale, conduite, atitudini, sentimente, acte de voinţă, în
vederea adaptării la situaţii noi de existenţă şi a construirii personalităţii.
Joc și învățare

• Învăţarea copilului se realizează în context social şi emoţional, în interacţiune directă cu adultul


(începând cu mama/tata şi apoi cu educatoarea). În afara interacţiunii cu adultul acumulările copilului
sunt nestructurate şi nu au semnificaţie pentru conţinutul socio-cultural al grupului din care el face
parte.
• Activitatea esenţială a copilului mic este jocul. Jocul este activitatea de bază prin care copilul
interacţionează cu mediul social şi fizic, experimentează şi explorează. Jocul este modalitatea de bază
prin care se desfăşoară activităţile de învăţare cu copiii mici. Prin joc copilul învaţă.
• Pentru copil nu există diferenţă între joc şi învăţare. Jocul are un rol fundamental în dezvoltarea lui
deoarece:
– îi satisface copilului nevoia de cunoaştere, prin explorarea şi manevrarea obiectelor.
– încurajează mişcarea, prin care se stimulează corpul şi organele de simţ.
– îi dă prilejul să imite tot ceea ce înregistrează şi să înţeleagă legăturile de tip cauzal.
– îl ajută să-şi exprime emoţiile şi apoi să-şi controleze emoţiile şi să se cunoască pe sine.
– dă posibilitate oricărui copil să se exprime şi să acţioneze în spaţiul în care se află şi sprijină
adultul să-i identifice potenţialitatea;
Caracteristicile şi specificul învăţării copiilor de la
naştere la 3 ani
EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
“NONO ŞI OGLINDA” – 0-18 luni
•Luaţi o oglindă de dimensiuni suficient de mari pentru a vă urmări mimica şi gesturile proprii şi pe cele ale
copilului. Aşezaţi-vă la o distanţă destul de mică de oglindă astfel încât copilul să poate atinge oglinda,
deoarece la această vârstă are nevoie în procesul de cunoaştere de experienţa tactilă. Începeţi să imitaţi
sunete din natură, onomatopee, faceţi cum face cucu, gâsca (ga, ga). Folosiţi onomatopee care să conţină
combinaţii simple şi repetitive „la la”, „nu nu”, „pa pa”. Copilul va începe prin a repeta un sunet, apoi un
gest, apoi puţin câte puţin, până la 16 luni va deveni conştient de aceste repetiţii.
•După ce v-aţi jucat 5 minute imitând sunete, puteţi trece la imitarea unor gesturi. Zâmbiţi, fiţi trişti, miraţi,
oftaţi, înspăimântaţi, apoi din nou veseli. Veţi vedea cum cel mic vă va privi din ce în ce mai atent şi va
reuşi să vă imite treptat. În altă zi veţi putea relua acest joc sau veţi putea introduce, în funcţie de vârsta
copilului, şi alte jocuri cum ar fi: imitatul spălatului pe mâni, imitarea mâncatului, imitarea dormitului, a
plimbatului, a jocului cu mingea etc.
•Poate părea caraghios să vă „maimuţăriţi” în faţa oglinzii,
dar jocul acesta vă va ajuta să vă relaxaţi muşchii feţei şi vă va oferi o dispoziţie pozitivă pentru întreaga zi,
iar copilului îi va aduce şi mai multe beneficii şi îl veţi ajuta în acest fel să se descopere pe sine şi lumea
înconjurătoare. Bebeluși – oglindă

•Activitate stimulare bebeluș


EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
Jocul “Lipiciul” – 1,6-2 ani
•Scopul: Dezvoltarea abilităţilor de relaţionare cu semenii, diminuarea tensiunii musculare şi
dezvoltarea coeziunii grupului.
•Conţinutul: Toţi copiii se mişcă, aleargă prin cameră pe un fon muzical. Doi copii, ţinându-se de
mână, încearcă să prindă colegii, concomitent rostind: “Eu sunt lipici şi vreau să te prind!”.
Fiecare copil prins “lipiciii” îl iau de mână, alăturându-l la gaşca lor. Apoi împreună îi prind pe
ceilalţi. Când toţi copiii vor deveni “lipici”, vor dansa în cerc, ținându-se de mână.

Sunt fericit, trist, speriat, furios – 2-3 ani


•Scopul: Copiii învață cuvinte pentru a-și exprima emoțiile. Educatorul își arată emoțiile și îi
spune copilului cuvintele care exprimă aceste emoții.
•Desfășurarea: Prezențați această activitate grupului mic de copii spunând că veți imita fețe
fericite și triste. Cereți unuia dintre copii să vă arate o față fericită. Arătați și dumneavoastră
copilului o față fericită. Repetați acest joc folosind diferite sentimente de tristețe, de teamă și de
supărare. Dacă copilul nu știe încă să imite fața pe care i-o cereți, imitați dumneavoastră fața
respectivă ca exemplu sau cereți unui alt copil să imite. Puteți spune: „Așa arăt când îmi este frică.
Poți face o față ca a mea?“ Jucați acest joc până când copiii se plictisesc de el și vă cer să faceți
altceva.
Caracteristicile şi specificul învăţării copiilor
preșcolari
Caracteristicile şi specificul învăţării copiilor
preșcolari
3-4 ani
•Creșterea intereselor, a aspirațiilor și a dorințelor implicate în satisfacerea plăcerii de explorare a mediului;
•Instabilitate psihomotorie și greutăți în exprimarea clară ori în înțelegerea celor ce i se comunică;
•Este instabil, foarte impresionabil, trăiește exploziv evenimentele ce îl impresionează;
•Caracterul egocentric îl împiedică să facă diferența dintre real și subiectiv;
•Capacitatea de retenție a memoriei este redusă, lacunară și limitată în timp;
4-5 ani
•Mișcările devin mai precise și mai rapide, iar mersul mai sigur;
•Prin manipularea obiectelor, copilul se îmbogățește perceptiv;
•Dezvoltarea autonomiei;
•Extinderea limbajului și apariția limbajului interior;
•Creșterea capacității de menținere a atenției;
•Jocul are caracter social;
5-6 ani
•Opoziție față de adult;
•Participă la activități ce îl interesează;
•Capacitatea de învățare devine activă și este dublată de interesul de cunoaștere;
•Apar forme ale gândirii logice;
EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
PE URMELE DINOZAURILOR - joc didactic 5-6 ani
•Scopul jocului:
– Fixarea și consolidarea cunoștințelor referitoare la număratul în limitele 1 -10;
•Sarcina didactică:
– Rezolvarea diverselor sarcini legate de număratul în limitele 1-10;
•Regulile jocului
– Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va primi câte un plic și va rezolva sarcina dată pentru a primi o bucată
din harta câtre fosilele dinozaurilor.
– Dacă rezolvă corect va fi aplaudat, iar echipa lui primește o parte din harta.
– Câștigă echipa care va reîntregi harta și va descoperi drumul către fosilele dinozaurilor.
•Elemente de joc: întrecerea, aplauze, sărit într-un picior, legănat din coadă, alergat, dansat;
•Desfășurarea jocului:
– Pentru a descoperi locul unde se găsesc fosilele unor dinozauri, paleontolog le propune copiilor diferite sarcini
pe care trebuie să le rezolve. Cu fiecare sarcină rezolvată copiii vor primi un plic cu indicii spre locul fosilelor,
iar la final urmărind indiciile primite vor descoperi drumul spre fosilele dinozaurilor.
– Copiii sunt împărțiți în două echipe: echipa T-REX şi echipa STEGOZAUR. Pe rând, câte un copil de la fiecare
echipă va încerca să rezolve sarcina din plic. Dacă rezolvă corect primește drept recompensă plicul cu un
indiciu spre locul fosilelor. La final copiii vor uni indiciile, pornind la finalul activităților în căutarea fosilelor
dinozaurilor.
EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

JOCUL DE PROBĂ
• “AJUTĂ DINOZAURUL SĂ-ȘI GĂSEASCĂ CUIBUL!”
– Dinozaurii și-au încurcat din greșeală cuiburile și au nevoie de ajutor să-și găsească ouăle. Câte doi
copii din fiecare echipă trebuie să așeze corect dinozaurii la locul lor, astfel încât cifra de pe dinozaur
să corespundă cu numărul de ouă din coș.

JOCUL PROPRIU-ZIS
•“CUBUL DINOZAURILOR”
– Copiii din cele două echipe vor arunca Cubul Dinozaurilor și vor rezolva sarcina. Fiecare față a
cubului va avea o sarcină diferită astfel:
– DESCRIE – VERDE (I6: Formează grupe după formă.)
– COMPARĂ – ROȘU (I7: Compară grupele prin punere în perechi și stabilește unde sunt < și >.)
– ASOCIAZĂ – ALBASTRU (I8: Așază cifrele corespunzătoare celor două mulțimi.)
– ANALIZEAZĂ – GALBEN (I9: Așază vecinii cifrelor.)
– APLICĂ – MOV (I10: Împarte ouăle dinozaurilor!)
– ARGUMENTEAZĂ – PORTOCALIU (I11: De ce au împărțit ouăle în acest fel? Descoperă altă
modalitate.)
EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

• COMPLICAREA JOCULUI VARIANTA 1


• “DIN AL CÂTELEA OU A IEȘIT DINOZAURUL?”
– Câte un copil din fiecare echipă va număra și va descoperi din al catelea ou a ieșit dinozaurul.

• OBȚINEREA PERFORMANȚEI VARIANTA 2


• “MAMA ȘI PUIUL”
– Mămicile dinozaur și-au încurcat puii. Câte un copil din fiecare echipă le va ajuta să-și găsească puii,
descoperind vecinii cifrelor de pe mama dinozaur.

• ASIGURAREA RETENȚIEI ȘI A TRANSFERULUI


• “REZOLVĂ PROBLEMA”
– Pe rând, câte un copil din fiecare echipă va veni și va rezolva problema de pe planșa expusă folosind
jetoane ajutătoare.
– I14: Pe iarbă se plimbau 6 dinozauri. Din zbor mai vin 2 dinozauri. Câți dinozauri sunt în total?
– I15: Dinozaurul are 4 ouă. Un ou s-a spart și a ieșit un pui. Câte ouă au rămas întregi?
– – tratare diferențiată (sarcină pentru copiii de vârstă mai mare)

JOC MINGEA EMOȚIILOR


Vă mulțumesc!