Europei caracterizată prin încercările de rezolvare a
problemelor diplomatice și politice generate de decăderea Imperiului Otoman. Chestiunea Orientală a apărut odată ce puterea Imperiului Otoman a intrat în declin după 1683, când forțele sale au fost înfrânte în bătălia de la Viena de către forțele aliate austriece și polono-lituaniene conduse de Ioan Sobieski. Chestiunea Orientală se referă la decăderea Imperiului Otoman (,,Omul bolnav al Europei”) şi la problema menţinerii sau împărţirii Imperiului Otoman. Cauzele decăderii Imperiului Otoman: Lupta de eliberare a popoarelor cucerite. Corupţia elitelor politice şi militare. Eşecul asediului Vienei, din 1683. Apariţia noilor puteri Rusia şi Austria, interesate de cucerirea teritoriilor stăpânite de turci. Contextul Internaţional: Deschiderea ,,Crizei Orientale” declanşată de înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei. Franţa şi Anglia doreau să menţină integritatea Imperiului Otoman împotriva politicii expansioniste a Rusiei şi Austriei pentru menţinerea echilibrului european. Principatele au devenit ,,teatrul operaţiunilor militare” în confruntările dintre cele trei imperii rivale, otoman, ţarist şi habsburgic. Principatele au suferit ocupaţii militare îndelungate şi pierderi teritoriale. Contextul Internaţional: Începutul secolului al XIX-lea – marcat de adâncirea crizei orientale, accentuarea mişcărilor de eliberare naţională, creşterea influenţei Rusiei ţariste la Dunărea de Jos . Perspectivele unei revolte antiotomane au apărut în contextul unei mişcări greceşti, cunoscută sub numele de ,,Eteria” condusă de Alexandru Ipsilanti. Scopul urmărit- declanşarea unei răscoale generale în Balcani, cu sprijin rusesc, împotriva jugului turcesc. În aceste împrejurări se declanşează mişcarea condusă de TUDOR VLADIMIRESCU. Înlăturarea regimului fanariot. Corupţia. Fiscalitateexcesivă. Dominaţia otomană. Ştirbirea autonomiei. Pierderile teritoriale. Programul mişcării este expus în mai multe documente:
Proclamaţia de la Padeş - cu scopul de a chema ,,
norodul sub arme şi să se facă folos neamului creştinesc şi patriei noastre’’. Se constituie Adunarea Norodului, organism politic şi militar, se ajunge la o înţelegere cu boierii. Cererile norodului românesc - program de reforme: numirea în funcţii după merit, libertatea comerţului, desfiinţarea vămilor interne, armată naţională, principiul suvranităţii poporului, desfinţarea privilegiilor, reforme. Înţelegerile cu eteriştii eşuează- forţele greceşti acţionează la Târgovişte, ţarul dezavuează ambele acţiuni. Martie 1821- lansează Proclamaţiile către ţară. Mai 1821- trupele otomane pătrund în Moldova şi Ţara Românească, Al. Ipsilanti pune la cale arestarea, judecarea şi executarea lui Tudor, acuzat de trădare Armata de panduri a lui Tudor s-a destrămat, iar la Drăgăşani eteriştii sunt înfrânţi de turci Consecinţele mişcării conduse de Tudor Vladimirescu: - revenirea la domniile pământene. - consolidarea curentului reformator. - internaţionalizare statutului juridic al Principatelor. 1828- 1829- război ruso- otoman, pacea de la Adrianopol. Prevederi: - autonomie administrativă pentru Principate. - restituirea raialelor TurnuGiurgiu,Brăila - graniţa cu turcii pe talvegul Dunării - numirea domnilor pe viaţă - libertatea comerţului - menţinerea suzeranităţii otomane - instaurarea protectoratului rusesc - elaboarea unor regulamente administrative (regulamentele organice). Au intrat în vigoare în 1831 în Ţara Românească şi 1832 în Moldova – administraţia lui Pavel Kiseleff. Au la bază principiul separării puterilor în stat. Puterea executivă- Domn, ales pe viaţă de o Adunare Obştească Extraordinară, avea drept de inioţiativă şi sancţiune a legilor, ajutat de un Sfat compus din şase miniştri Puterea legislativă- ADUNAREA OBŞTEASCĂ- compusă din boieri şi înalţi funcţionari, adopta legile şi prezenta domnului rapoarte despre starea ţării Puterea judecătorească- ORGANELE DE JUDECATĂ- Înaltul Divan Domnesc- instanţa supremă, organizat corpul de avocaţi şi serviciul procuraturii. MODERNIZAREA PRINCIPATELOR: Reorganizarea învăţământului, reînfiinţarea armatei naţionale, îmbunătăţirea unor servicii publice: sanitar, poştă, pompieri, înfiinţarea Arhivelor Statului. Au deschis calea unor profunde transformări, dar şi dreptul de imixtiune a Imperiului otoman şi ţarist în problemele interne ale Principatelor Române. Sub aspect economic şi politic secolul fanariot a reprezentat un regres evident, ceea ce a dus la izbucnirea mişcărilor din 1821. Revenirea la domniile pământene şi elaborarea Regulamentelor Organice constituie o nouă etapă în evoluţia Principatelor Române în secolul al XIX-lea.