DIGESTIA GASTRICA

SI INTESTINALA
 Stomacul

-are o capacitate de apoximativ

1500 cm3
- are rol de a stoca, scinda si
digera partial alimentele
-are doua sfinctere-cardia si
pilorul
-regleaza viteza de umplere si
cea de golire a continutului sau
in intestin.
-peretele este tapetat cu o
mucoasa care contine milioane
de glande tubulare.
-glandele din regiunea corpului
gastric si regiunea fundica secreta
mucus, acid clorhidric si un
precursor enzimatic –pepsinogenul.
-segmentul inferior-antrul piloric,
este inconjurat de un perete
muscular gandele din aceasta zona
secreta putin acid, dar contin celule
endocrine care secreta gastrina.
-celulele parietale secreta acid
clorhidric si un factor intrinsec, iar
-celulele principale secreta
pepsinogenul.
-prezinta celule care secreta
histamina, precum si celule care
secreta un mesager peptidic –
somatostatina.
 In stomac, alimentele sufera consecinta
activitatilor motorii si secretorii ale acestuia care
produc transformarea bolului alimentar intr-o pasta
omogena , numita chim gastric.

Activitatea motorie a stomacului ( motilitatea

gastrica ) realizeaza trei functii de baza :
1. stocarea alimentelor ca urmare a relaxarii
receptive
2. amestecul alimentelor cu secretiile
gastrice
3. evacuarea continutului gastric in duoden
Motilitatea gastrica
Undele peristaltice gastrice
sunt declansate odata cu aparitia
alimentelor.
Fiecare unda incepe la nivelul
corpului stomacului, progreseaza
catre antru, asigurand astfel
amestecul alimentelor cu acidul
clorhidric si cu pepsina.
Cand unda se apropie de zona
antrului piloric, contractia devine
mai puternica inchizand sfincterul
piloric.
Muschii pilorului se contracta in
momentul aparitiei undei
peristaltice, dar prin inchiderea
pilorului doar o mica parte a
chimului va fi evacuata in duoden,
iar cea mai mare parte a
continutului gastric se va intoarce in
zona corpului gastric.
 Acidul clorhidric
Secretia de HCl Are rol in scindarea particulelor
alimentare, dar si un rol bactericid.
Stomacul secreta aproximativ 2 l de
acid clorhidric/zi.
H+/K+ - ATP-azele primare din
membrana luminala a celulelor
parietale pompeaza ioni de H+ in
lumenul gastric.
Acest transportor activ,
pompeaza si K+ din lumen catre
celula, acesta reintorcandu-se in
lumen prin canalele de K+
Varsaturile grave pot induce o
depletie de K+ , datorita intoarcerii
sale in lumen, dar si o alcaloza
metabolica datorata pierderii ionilor de
H +.
Cand ionii de H+ sunt secretati in
lumen, exista o secretie de ioni de
bicarbonat, care trec de la polul opus
al celulei catre sange, la schimb cu
ionii de Cl-.
 Patru mesageri chimici regleaza integrarea H+/K+-
ATP-azei in membrana plasmatica si deci si secretia
acida:
-Gastrina;
-Acetilcolina;
-Histamina;
-Somatostatina.
Somatostatina inhiba secretia acida, iar ceilalti trei
agenti o stimuleaza.
Histamina joaca un rol major in stimularea
secretiei acide, deoarece potenteaza raspunsul la
gastrina si acetilcolina. Medicamentele care blocheaza
receptorii de histamina din stomac, inhiba si secretia
acida ( anti H2 ).
 Acidul clorhidric din stomac este necesar
pentru :
1. digestia proteinelor
2. asigurarea unui pH optim pentru actiunea
pepsinei
3. activarea pepsinogenului
4. impiedicarea proliferarii intragastrice a unor
bacterii patogene
 DIGESTIA GASTRICA A PROTEINELOR

La nivelul cavitatii
bucale, proteinele alimentare
vor fi dilacerate prin procesul
de masticatie si imbibate cu
saliva.

Sub actiunea HCl

secretat de celulele parietale
gastrice, la un pH de 2-4,
proteinele vor fi denaturate
iar enzimele proteolitice
gastrice (pepsinogene Pg)
vor fi activate prin
transformarea in pepsine.
 Pepsina , forma activa a pepsinogenului, este o
enzima proteolitica, activa in mediu acid ( pH optim :
1,8 – 3,5 ) care incepe procesul de digestie al
proteinelor .
La valori ale pH-ului mai mari de 5 , activitatea sa
proteolitica scade , devenind in scurt timp inactiva.
Pepsinogenul este activat de contactul cu HCl sau
cu pepsina anterior formata.

Aceste enzime sunt sintetizate sub forma inactiva –

zimogene - pentru a preveni leziunile celulare.

Numai 20 – 30 % din digestia totala a proteinelor

are loc in stomac, cea mai mare parte desfasurandu-
se in portiunea proximala a intestinului subtire.
 Toti factorii care regleaza secretia acida pot modifica
motilitatea gastrica.

De exemplu gastrina, in cantitate suficienta, creste forta de

contractie a musculaturii netede a regiunii antrale.
Distensia gastrica creste forta de contractie musculara prin
reflexe scurte si lungi declansate de mecanoreceptorii din
peretele gastric.
Dupa un pranz abundent, contractiile gastrice intiale se vor
accentua, crescand volumul de evacuare a stomacului.
In schimb, golirea stomacului va inhiba contractia
musculara gastrica prin distensia duodenala si prin prezenta
grasimilor, a aciditatii mari si a solutiilor hipertonice in lumenul
duodenal.
Acesti factori vor inhiba atat secretia acida cat si pepsina
din stomac.
FAZELE SECRETIEI GASTRICE

In functie de situarea receptorilor unde se

exercita stimularea, controlul nervos si hormonal
al secretiei gastointestinale poate fi divizat in trei
faze:
Faza cefalica este initiata prin stimularea receptorilor
encefalici prin: vedere, miros, gustul alimentelor, masticatie si
stari emotionale. Caile aferente ale acestor reflexe sunt
reprezentate de fibrele parasimpatice ale nervului vag;
Faza gastrica este reprezentata de patru tipuri de stimuli care
declanseaza reflexele: distensia, aciditatea, acizii aminati si
peptidele. Raspunsurile la acesti stimuli sunt mediate prin
reflexe scurte, lungi si prin eliberare de gastrina;
Faza intestinala este declansata de stimulii interni din tractul
digestiv: distensia, aciditatea, osmolaritatea si diversii produsi
de digestie. Aceasta faza este mediata de reflexe scurte, lungi
precum si de hormoni (secretina, CCK-colecistochinina, GIP-
peptid insulinotrop glucohormonal secretat de celulele
endocrine din intestinul subtire).
Faza intestinala a controlului secretiei acide gastrice:

Stimulii din segmentul initial al intestinului subtire

vor modifica secretia acida gastrica.
O solutie foarte acida in duoden va inhiba secretia
de acid gastric, lucru util pentru ca solutiile acide pot
diminua activitatea enzimelor si sarurilor biliare din
intestinul subtire. Aceste reflex atenueaza productia
de acid, prin cresterea concentratiei H+ din duoden,
in momentul patrunderii chimului.

In intestinul subtire, aciditatea, distensia, solutiile

hipertonice, solutiile bogate in acizi aminati si in acizi
grasi vor inhiba secretia de acid gastric.
 INTESTINUL SUBTIRE

Intestinul subtire este un conduct cu o

lungime de aprox 6m, un diametru de 3-4
cm, foarte cudat, care face legatura intre
stomac si colon.

El se imparte in trei segmente:

duodenul, jejunul si ileonul.
 Peretele intestinal este
tapetat cu o mucoasa foarte
pliata care permite marirea
suprafetei de absorbtie
intestinala de 2-3 ori.

Pliurile au o inaltime de
8-10 mm, iar la nivelul
marginii interne, „in perie” a
enterocitelor actioneaza
numeroase enzime
hidrolitice.
SECRETIA INTESTINALA
Secretia ionilor de Na+ , Cl- si bicarbonat din
sange in lumen, prin epiteliul intestinal situat la
baza vilozitatilor, va atrage continutul si apa
printr-un fenomen de osmoza.
Clorul reprezinta principalul ion care
determina nivelul secretiei lichidiene.
Apa va trece din sange in intestin atunci cand
continutul acestuia este hipertonic datorita unei
concentratii mari de saruri in alimentatie sau
provenite din catabolismul moleculelor mari in
cursul digestiei.
Aceasta hipertonie antreneaza miscari
osmotice de apa din plasma izotonica catre
lumenul intestinal.
ABSORBTIA INTESTINALA

Practic toate lichidele secretate de intestin

sunt reabsorbite in sange.
In plus, exista o cantitate mare de lichid
provenita din secretiile salivare, gastrice,
hepatice si pancreatice, precum si apa ingerata,
care vor fi si ele absorbite.
Absorbtia se face prin intermediul unor
transportori ionici, in special de Na+ , apa
urmand electrolitii printr-un mecanism de
osmoza.
 DIGESTIA INTESTINALA A PROTEINELOR

In portiunea duodeno-jejunala a intestinului, proteinele

sufera un proces de digestie sub influenta endo si exo-
proteazelor pacreatice: tripsina, chimotripsina, elastaza si
carboxipeptidazele A si B.

Aceste peptidaze sunt secretate sub forma inactiva,

activarea lor fiind facuta de catre enterochinaza.

Sub actiunea peptidazelor pancreatice, majoritatea

proteinelor sunt scindate in aminoacizi si polipeptide mici
(dipeptide, tripeptide).

Acestea vor fi scindate la randul lor, la nivelul marginii „in

perie”, in aminoacizi si apoi vor fi absorbite in enterocit.
 ABSORBTIA INTESTINALA A PROTEINELOR

Exista doua modalitati de absorbtie a peptidelor :

1.Polipeptidele pot traversa marginea „in perie” a

enterocitului utilizand un sistem de transport propriu,
fiind ulterior hidrolizate in enterocit sub actiunea
peptidazelor solubile;

2.Peptidele sunt initial hidrolizate de catre peptidazele

membranale si apoi absorbite sub forma de
aminoacizi.
 DIGESTIA LIPIDELOR

Digestia lipidelor
incepe in stomac sub
actiunea lipazei gastrice
si va continua in intestinul
subtire sub actiunea
lipazei pancreatice.
Aceasta catalizeaza
ruptura legaturilor acizilor
grasi la nivelul primului si
celui de al treilea atom de
carbon al glicerolului,
ducand la aparitia a doi
acizi grasi liberi si a unui
monoglicerid.
Trigliceridele au
molecula formata dintr-un
nucleu de glicerol si trei
acizi grasi.
 DIGESTIA SI ABSORBTIA LIPIDELOR

Digestia grasimilor se desfasoara in trei etape:

1.Emulsionarea lipidelor de catre sarurile biliare;

2.Lipoliza gastrica si pancreatica;
3.Resinteza trigliceridelor in enterocit si transferul lor in
circulatie sub forma de chilomicroni.
DIGESTIA GLUCIDELOR
Glucidele din alimentatie
sunt reprezentate in
proportie de 50-60% de
polizaharide mari (amidon) si
40-60% de dizaharide
(zaharoza si maltoza).
Amidonul, principalul
polizaharid din alimentatie
este format din : amiloza
(20%)si amilopectina (80%).
Digestia amidonului
incepe in cavitatea bucala,
unde sub actiunea unei α-
amilaze salivare este
hidrolizat pana la stadiu unui
dizaharid – maltoza.
Hidroliza finala se
produce in intestinul subtire
sub actiunea unei α-amilaze
pancreatice
 MOTILITATEA INTESTINALA

Principala miscare a intestinului subtire in timpul

digestiei este reprezentata de o contractie stationara
si o relaxare a segmentelor intestinale, miscare
directionata spre colon.
Fiecare segment care se contracta masoara doar
cativa centimetri in lungime, iar contractia nu
dureaza decat cateva secunde.
Chimul de la nivelul unui segment aflat in
contractie, sufera miscari inainte si inapoi, iar prin
aceasta miscare ciclica, ritmica de contractie si de
relaxare, numita segmentatie, continutul intestinal
este divizat si amestecat cu enzime.
Complex motor migrant (CMM)

Dupa absorbtia celei mai mari parti a unui pranz,

contractiile segmentare vor fi inlocuite printr-o activitate
peristaltica numita complex motor migrant (CMM) .
Incepand din partea inferioara a stomacului, undele
peristaltice repetate vor parcurge o distanta scurta
(60cm) de-a lungul intestinului subtire.
CMM va continua activitatea perstaltica, undele
deplasandu-se lent de-a lungul intestinului subtire,
pentru a atinge colonul in aproximativ doua ore.
Inainte ca acest complex motor migrant sa atinga
extremitatea terminala a ileonului, alte unde vor pleca
din stomac iar procesul se va repeta.
 INTESTINUL GROS
-are o lungime de aproximativ
1,5m si un diametrul de 10 cm.
-segmentul sau initial, cecul,
formeaza o punga la
extremitatea initiala de unde
pleaca apendicele, o formatiune
mica, digitiforma a carei functie
fiziologica este necunoscuta.
-are trei segmente rectilinii:
ascendent, transvers si
descendent.
-portiunea finala are forma
literei „S”- colonul sigmoid, care
se termina printr-un segment
rectiliniu numit –rect, acesta
este inchis printr-un sfincter,
numit – anus.
 -diametrul intestinului gros depaseste pe cel
al intestinului subtire, dar suprafata sa epiteliala
este de aproape doua ori mai mica decat a
intestinului subtire, fiind pliata, iar mucoasa
lipsita de vilozitati.

-datorita structurii sale musculare, colonul

are un aspect boselat.

La nivelul intestinului gros are loc reabsorbtia

apei si electrolitilor.
 Secretiile intestinului gros sunt reduse, neavand
enzime digestive, ci doar mucus si un lichid ce contine
ioni de bicarbonat si K+.
Principalul mecanism de absorbtie in intestinul
gros il constituie transportul activ de Na + din lumen
catre sange cu absorbtia osmotica concomitenta a apei.
 Cand materiile fecale raman mai multa
vreme in intestinul gros, practic toata apa va fi
absorbita, iar scaunele vor fi foarte dure.

Intestinul gros va absorbi si unii produsi

sintetizati de bacteriile care colonizeaza aceasta
regiune.
Aceste bacterii sintetizeaza de asemenea
mici cantitati de vitamine, in special vitamina K,
care poate trece astfel in sange.
 Substantele produse de bacterii sunt: gazele
(flatulenta) constituite dintr-un amestec de azot,
dioxid de carbon, hidrogen, sulfura de hidrogen si
metan.
Aceste gaze sunt produse in colon prin
fermentatia bacteriana a polizaharidelor nedigerate
(cu exceptia azotului ce provine din aerul ingerat),
intr-o cantitate de 400-700 ml/zi.
Unele alimente contin mari cantitati de hidrati de
carbon, care nu pot fi digerati de enzimele
intestinale, dar care sunt rapid metabolizate de
bacterii colice, cu formarea unei mari cantitati de
gaz.
 Adultul consuma aproximativ 800g de
alimente si 1200ml de apa /zi, la care se adauga
7000 ml de lichid provenit din secretiile glandelor
digestive.
Din cei aproximativ 8000ml lichide, 99% sunt
resorbite la nivelul tubului digestiv si doar 100
ml vor fi eliminate prin scaun.
Aceasta reprezinta doar 4% din lichidele
eliminate zilnic, restul parasind organismul prin
plamani si rinichi.
MOTILITATEA SI DEFECATIA
Contractiile musculaturii netede circulare a intestinului gros
antreneaza o miscare de segmentatie la un ritm foarte lent (o
ora si treizeci de minute).

Progresiunea continutului colic este lenta, iar materiile

persista in colon apoximativ 18-24 de ore. Bacteriile dispun
deci de timpul necesar pentru a se multiplica. De 3-4 ori/zi, de
obicei dupa mese, o unda de contractie intensa, numita miscare
de masa, se va deplasa rapid de la segmentul transvers al
colonului catre rect.

Tonusul parasimpatic creste contractiile segmentare, in

timp ce influxurile simpatice diminueaza contractiile colice.
 Anusul, segmentul terminal al rectului, este
inchis printr-un sfincter anal intern, constituit din
muschi neted si un sfincter anal extern.
Distensia peretelui rectal, indusa de miscarea
de masa a materiilor fecale, initiaza reflexul de
defecatie, care este mediat nervos.
 Nevoia constienta de
defecatie, mediata de
mecanoreceptori este indusa
de distensia rectala.
Raspunsul reflex consta
intr-o contractie a rectului
( 1 ), o relaxare a sfincterului
anal intern, dar si o contractie
a sfincterului anal extern,
precum si o crestere a
activitatii peristaltice a
colonului sigmoid ( 2 ).
In final, presiunea
intrarectala atinge un nivel care
va induce o relaxare a
sfincterului anal extern
permitand expulzia scaunelor
(3)
Defecatia
Este asistata printr-o inspiratie profunda urmata de
inchiderea glotei si de o contractie a musculaturii
toracice si abdominale care creste presiunea
intraabdominala. Aceasta crestere de presiune este
transmisa continutului colonului si rectului.
Manevra este numita manevra Valsalva si consta
in cresterea presiunii toracice, avand ca efect cresterea
tranzitorie a presiunii arteriale si scaderea returului
venos cardiac.
Modificarile cardiovasculare secundare contractiilor
excesive din cursul defecatiei pot declansa un accident
vascular cerebral sau un infarct miocardic in special la
persoanele varstnice, constipate, suferind de o boala
cardiovasculara.