Sunteți pe pagina 1din 27

Etica in afaceri.

Cuprins
Delimitările conceptuale ale eticii Conduita etică a managementului
societăţilor multinaţionale
Moralitatea, etica şi legalitatea în
afaceri Managerul moral

Perspectivele relaţiei afaceri – Etică şi responsabilitate socială


etică corporativă în afacerile internaţionale

Dileme etice in afacerile Provocările actuale ale responsabilităţii


internationale sociale corporative
„Educaţia este arta de a face omul etic.”
Friedrich Hegel, Prelegeri de estetica
Delimitările conceptuale ale eticii
Etica - provine din grecescul „ethos” – morav, obicei, caracter.

„Etica reprezintă ansamblul de reguli, valori şi norme morale care


reglementează comportamentul persoanelor în societate sau/şi determină
obligaţiile acestora, în general, sau într-un anumit domeniu de activitate, în
particular”, conform Carolina Reoyo González (editor), Diccionario
Enciclopédico Nuevo Espasa Ilustrado 2000, Editorial Espasa Calpe S.A.
Madrid, 2000, pag. 687.

Progresul economic şi extinderea tehnologiilor au condus la reafirmarea


considerentelor de ordin etic. In plus, etica în afacerile economice
internaţionale trebuie să răspundă provocării pe care i-o adresează
multiculturalismul, într-o lume cu atât mai bogată şi mai frumoasă cu cât
este mai diversă, dar care tinde continuu spre o globalizare a activităţilor în
plan economic şi spre o uniformizare a condiţiilor de viaţă.

Etica în afacerile economice internaţionale este un subiect tot mai incitant al


zilelor noastre şi suscită interesul unui număr din ce în ce mai mare de
specialisti, generând polemici susţinute la diverse niveluri.
Moralitatea, etica şi legalitatea în afaceri

Morala reprezintă, astfel, totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor,


sentimentelor, normelor, regulilor determinate istoric şi social, care
reglementează comportamentul şi raporturile indivizilor între ei, precum şi
dintre aceştia şi colectivitate (familie, grup, clasă, naţiune, societate), în
funcţie de categoriile bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate şi a căror
respectare se întemeiază pe conştiinţa şi opinia publică” Gabriela Ţigu,
Etica Afacerilor în Turism, Editura Uranus, Bucureşti, 2003, pag. 11.

În conformitate cu Dictionarul de Filozofie Cambridge (1999),


moralitatea este un sistem, public şi informal, de reguli, idealuri şi valori, ce
guvernează comportamente individuale care ar putea afecta alţi indivizi.

Hoffman şi Mills Moore privesc oamenii de afaceri ca


„agenţi morali supuşi regulilor morale”, iar apartenenţa lor la o afacere
este privită ca şi conferind acelei afaceri o dimensiune morală (/etica).
Moralitatea, etica şi legalitatea în afaceri
În timp ce „morala este considerată un fenomen real – un ansamblu de
reguli şi norme de bună purtare, cu caracter mai mult sau mai puţin
universal – ce ţine de comportamentul cotidian, de viaţa practico-spirituală
reală a indivizilor şi colectivităţilor umane, etica desemnează teoria care are
ca obiect de studiu acest fenomen real (teoria despre morală), respectiv
sistemul conceptual care se află la baza unei anumite viziuni asupra
moralităţii (prin moralitate înţelegându-se condiţia omului care aspiră să
trăiască potrivit unor idealuri şi principii cât mai înalte)”, Ioan Bâtlan,
Philosofia moralis. Prelegeri de etică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1997, pag. 9, citat în Gabriela Ţigu, pag. 11

Legalitatea - legea înseamnă luare la cunostinţă şi coerciţie, iar limitele de


aplicabilitate sunt mai clare. In plus, necesită un grup care să o producă şi să
o modifice (, o construcţie parlamentară), un grup care să o interpreteze
(instituţii juridice precum tribunale), şi un grup care să o aplice, cu forţa
atunci când este nevoie (poliţie).

Legătura evidentă între moralitate şi legalitate în contextul afacerilor -


Orice afacere are obligaţia morală, absolută şi universală, de a respecta
legea, în condiţiile în care legea reprezintă ocazional formalizarea unor
principii/valori morale.
Afacerea este un agent moral?
Moralitatea, etica şi legalitatea în afaceri

Definiţia eticii afacerilor - conform Dictionarului de Filozofie Cambridge


(1999) etica este studiul filosofic al moralităţii, iar scopul său fiind acela de a
studia „binele” si „acţiunile corecte”.

George R. T. susţine că etica afacerilor se referă la un punct de vedere etic


asupra modului în care un individ sau o companie înţeleg să facă afaceri.
Astfel, etica afacerilor descrie modul în care indivizii implicaţi in afacere pot
fi etichetaţi din punct de vedere moral (morali, imorali, amorali), George,
R.T. Business Ethics, 3rd ed., Macmillan, New York, 1990, p. 3, apud. Dan
Crăciun.

Este de subliniat faptul că a te comporta etic nu este echivalent cu


respectarea legii. Moralitatea se întinde dincolo de ceea ce legea cere in
mod imperativ: dacă un individ este preocupat doar de legalitatea afacerii
sale, dar nu manifesta loialitate, altruism, generozitate etc., acel individ,
deşi respectă legile, nu este o persoană în totalitate morală. Vasile Morar,
Etica şi afacerile. Morală elementară şi responsabilitate socială.
Perspectivele relaţiei afaceri – etică
Rolul eticii este să ajute oamenii şi instituţiile să decidă ce este mai bine să
facă, pe ce criterii să aleagă şi care le sunt obligaţiile morale în acţiunile
lor”, Mihaela Miroiu, Gabriela Blebea Nicolae, Introducere în etica
profesională, Editura Trei, 2001, pag. 13.

Una dintre clasificările normelor morale (cu importanţă practică pentru etica
în afaceri) este următoarea, dupa Clasificarea normelor morale a fost
preluată din Ioan Bâtlan, pag. 16 şi citată în Gabriela Ţigu, pag. 18.
1. Norme generale sau universale – sunt prezente în toate tipurile de
comunităţi umane, au durabilitate mare în timp şi influenţează întreaga
gamă de relaţii şi activităţi umane (exemple: cinstea, demnitatea,
sinceritatea, curajul, loialitatea, generozitatea);
2. Norme particulare – se adresează unor comunităţi umane determinate,
cu o anumită variaţie în timp şi spaţiu, şi influenţează relaţii sau activităţi
umane particulare (exemple: normele vieţii de familie şi normele morale
specifice unor activităţi profesionale);
3. Norme speciale – se manifestă în cadrul unor grupuri restrânse şi,
uneori, la ocazii speciale (exemple: normele de protocol, regulile de etichetă
în afaceri, codul manierelor elegante).
Perspectivele relaţiei afaceri – etică
La nivel ideologic, controversele privind etica în afacerile economice
vizează, în special, două mari curente de gândire (socialism versus
capitalism):
 pe de o parte, sunt aceia care, inspiraţi de scrierile aristotelice şi
profund marcaţi de gândirea marxistă, afirmă că afacerile şi comerţul
reprezintă o activitate imorală prin însăşi natura ei (adepţii unei viziuni
de stânga);
 pe de altă parte, la polul opus, capitaliştii autentici consideră că
afacerile nu au nimic în comun cu etica, dar nu pentru că afacerile ar fi
imorale, ci pentru că singura datorie a acestora este să producă profit în
mod legal, obiectivele de ordin social rămânând, în principal, în grija
statului.

• Exista o relatie directă şi reciprocă între profitabilitatea unei firme


şi valorile sale morale: o companie care promovează valorile morale şi
se ghidează după norme etice de comportament va fi bine percepută de
public şi va înregistra profituri substanţiale; în mod analog, o companie
solidă din punct de vedere financiar îşi permite să promoveze şi să
investească într-un comportament etic, ceea ce îi va atrage, în viitor, o
şi mai mare prosperitate.
Etica este o abordare raţională a moralei?
Dileme etice in afacerile internationale

Dilemele etice pot fi definite ca situaţii neclare, probleme care îi pun în


încurcătură pe cei care iau decizii, în dorinţa de a echilibra performanţele
economice şi cele sociale. Cele mai multe dileme etice în afaceri apar în
următoarele domenii:
• marketing: reclama, publicitatea, ambalajul produsului;
• aprovizionare: favoruri din partea furnizorilor;
• producţie: calitatea materiilor prime şi a produselor finite, costurile;
• resursele umane: angajare, salarizare, motivare, evaluare, promovare.

Cea mai dificilă situaţie pentru manageri o reprezintă existenţa dilemelor


etice. O dilemă etică se naşte când toate alternativele posibile din
cercetările efectuate au o consecinţă negativă în plan social. Bunul sau răul
nu poate fi precizat şi clar identificat. În primul rând dilemele etice sunt
generate de raportul dintre performanţele sociale şi cele economice,
realizarea echilibrului fiind deosebit de dificil, mai ales în condiţiile
inexistenţei unei informaţii complete care să poată crea o imagine globală
asupra dimensiunilor economice a angajamentelor sociale precum şi a
consecinţelor sociale generate de un comportament pur economic.
Dileme etice in afacerile internationale
Un sondaj realizat în luna iunie 2000 de către BNA Daily Labor Report în
colaborare cu Ethics Resource Center având ca scop determinarea modului
în care angajaţii percep etica la locul de muncă a relevat faptul că, valori ca
onestitatea, dreptatea, adevărul la locul de muncă, sunt esenţiale pentru o
afacere de succes.

• Exemple de principii universale:


• Onestitate – exprim adevărul în cuvintele şi în comportamentul meu,
sunt sincer; nu doar exprim adevărul, dar sunt şi corect.
• Grijă – nevoile şi sentimentele altora sunt importante pentru mine, iar
acţiunile mele reflectă acest lucru.
• Respect – ştiu că fiecare persoană este valoroasă.
• Corectitudine – cred în egalitate şi justiţie şi acţionez pentru a mă
asigura că toţi oamenii sunt trataţi cu demnitate.
• Responsabilitate – ştiu ce nu ar trebui să fac, ce am de făcut şi ce ar
trebui să fac; îmi onorez angajamentele.
• Solicitudine – încerc să îi ajut pe ceilalţi şi îmi pasă de ei.
• Excelenţă – fac tot ce pot, cât mai bine; acţionez pe măsura
potenţialului meu deplin.
Sa analizam rezolvarea/aplanarea urmatoarei situatii/dileme etice:

“Seful meu mi-a spus ca unul dintre angajatii mei se afla pe lista celor care vor fi
disponibilizati in curand, dar sa nu-i spun inca, intrucat acesta ar raspandi vestea prin toata
organizatia care ar incepe sa “fiarba”. Intre timp, am auzit ca acest angajat urmeaza sa ia un
credit bancar pentru a-si renova locuinta. Ce sa fac?”
Conduita etică a managementului societăţilor
multinaţionale

Cu cât o companie multinaţională îşi desfăşoară activitatea în mai mult ţări


ale lumii, cu atât provocarea culturală pe care o întâmpină managerii este
mai accentuată şi imposibil de ignorat.

Etica în managementul internaţional trebuie să ţină cont atât de valorile


universale, general valabile pe plan mondial, cât şi de cele specifice unei
anumite culturi sau părţi a lumii în care compania respectivă îşi desfăşoară
activitatea de afaceri

Conform lui Philip Holden, Ethics for Managers, Editorial Gower, 2000, pag.
125. , exista 5 dimensiuni interdependente care se influenţează reciproc, iar
practica a demonstrat că respectarea unor principii morale în interiorul
firmei se prelungeşte şi în relaţiile acesteia cu mediul extern (ex.: angajaţi
satisfăcuţi consumatori mulţumiţi profituri maxime pentru firmă).
La ce principii morale este o
afacere obligată să se supună?
Conduita etică a managementului societăţilor
multinaţionale

Stadiul de dezvoltare morală al unei firme internaţionale, la un moment dat


şi într-un anumit context, poate fi reflectat şi de modul în care managerii
abordează problemele etice în procesul decizional, de felul cum aceştia
tratează „dilemele etice” care apar la orice nivel al managementului.

Factorii care influenţează comportamentul managerial etic sunt: managerul


ca persoană (influenţele familiei, valorile etice şi religioase, nevoile şi
standardele personale), organizaţia de afaceri (cultura organizaţională,
politicile şi codurile de conduită, comportamentul superiorilor şi al colegilor)
şi mediul extern (reglementările guvernului, normele şi valorile societăţii,
climatul etic din respectiva industrie. Radu Emilian, Managementul
serviciilor: motivaţii, principii, metode, organizare, Editura Expert, 2000
(Capitolul 10, Etică şi Management, autor: Gabriela Ţigu, pag. 253).

Calitatea etică a companiei şi a personalului său depinde, în mare măsură,


de calităţile, activităţile, politicile, deciziile şi capacitatea de conducere a
managerilor săi. Orice manager are o responsabilitate morală deosebită: el
trebuie să dea dovadă de un înalt profesionalism, să conducă oamenii spre
atingerea corectă a obiectivelor firmei (are rol de leader), să fie un exemplu
de conduită pentru colaboratorii săi; mai mult, el trebuie să contribuie la
instituţionalizarea eticii în cadrul organizaţiei.
Conduita etică a managementului societăţilor
multinaţionale

Mai multe studii realizate în SUA la sfârşitul deceniului trecut au evidenţiat


următoarele percepţii ale managerilor cu privire la etica afacerilor:

1. Pentru majoritatea managerilor, cele mai importante valori sunt


responsabilitatea, cinstea, respectul (inclusiv respectul de sine), securitatea
familia
2. Managerii mai în vârstă sau cei cu vechime mai mare tind să se
comporte mai moral decât ceilalţi;
3. Managementul de vârf stabileşte climatul etic în firmă prin exemplul
personal şi prin constrângeri;
4. Concepţiile privind natura etică a unor acţiuni umane variază de la un
manager la altul;
5. Răspunsul la o dilemă etică diferă în funcţie de tipul problemei etice cu
care se confruntă decidentul;
6. Un cod de etică relevant, implementat adecvat în organizaţie, va afecta
pozitiv comportamentul etic al decidenţilor;
7. Managerii americani consideră că ei sunt mai morali decât subordonaţii lor;
8. Managerii americani cred că sunt mai morali sau cel puţin la fel de morali ca lă,
libertatea;
Ar trebui sa renuntam la utilizarea limbajului
“politically correct”?
Conduita etică a managementului societăţilor
multinaţionale

Continuare 6-11:
6. Un cod de etică relevant, implementat adecvat în organizaţie, va afecta
pozitiv comportamentul etic al decidenţilor;
7. Managerii americani consideră că ei sunt mai morali decât subordonaţii lor;
8. Managerii americani cred că sunt mai morali sau cel puţin la fel de morali
ca şi superiorii lor;
9. Reputaţia şi moralitatea se numără tot mai des printre obiectivele de bază
ale organizaţiei;
10. Unul dintre cele mai importante aspecte etice se referă la „balanţa” dintre
nevoile organizaţiei şi cele ale clienţilor săi;
11. Managerii pot identifica în mod real comportamentul neetic, pe care îl
consideră reprobabil.
Conduita etică a managementului societăţilor
multinaţionale

Conform I. Popa, R. Filip, pag. 268-270, obligaţiile etice ale managerilor


pot fi grupate în mai multe categorii, după cum ele exprimă:

• Responsabilităţi faţă de acţionari (gestiune corectă, loialitate,


confidenţialitate, informare, transparenţă);
• Responsabilităţi faţă de angajaţi (remunerare echitabilă, dezvoltare
profesională, respectul vieţii personale, respectul dreptului de petiţie);
• Responsabilităţi faţă de clienţi (produse şi servicii originale şi de calitate,
garantarea siguranţei în utilizare, informare, publicitate corectă); şi
• Responsabilităţi faţă de comunitate (protejarea mediului înconjurător,
contribuţii la soluţionarea problemelor sociale, respectarea diversităţii
culturale)
Care sunt responsabilităţi etice faţă
de managerul tau direct?
Etică şi responsabilitate socială corporativă în afacerile
internaţionale

• Forumul European pe Probleme de Responsabilitate Socială


Corporativă în Europa (EMS Forum on CSR), înfiinţat la iniţiativa
Comisiei Europene, defineşte RSC drept „un concept prin care
companiile integrează, în mod voluntar, aspectele de ordin social şi
ecologic în operaţiunile lor de afaceri şi în interacţiunile cu stakeholderii
lor.

• Responsabilitatea socială corporativă este percepută ca o nouă formă


de cooperare între guverne, afaceri şi societatea civilă, iar promovarea
obiectivelor sociale de către companii are implicaţii în plan economic
(pentru afaceri, care îşi sporesc puterea în cadrul comunităţii), politic
(pentru guverne, care îşi intensifică controlul asupra companiilor, deşi
nu întotdeauna în mod direct) şi social (pentru diversele grupuri de
stakeholderi, care nu au doar de câştigat din reglementarea privată a
companiilor, comparativ cu cea publică a guvernelor).
BCR a anuntat recent a treia editie a unei competitii de fundraising
pentru proiecte ONG, derulata prin intermediul platformei sale de
donatii online Bursa Binelui. Aceasta din urma este singura
platforma de acest tip unde donatiile sunt necomisionate.

Fundatia Vodafone Romania deruleaza in aceasta perioada cea


de-a treia editie a programului de finantare "Fondul pentru fapte
bune", cu un buget total de 350.000 de Euro.

Unilever a lansat recent o platforma de crowdfunding pentru


idei de sustenabilitate. Se numeste Foundry Ideas si contine
un mecanism inedit, prin care oamenii de rand pot propune solutii
pentru rezolvarea unor probleme grave ale societatii, pot obtine
feedback de la alti utilizatori, mentorat de la specialistii Unilever
si, in final, chiar finantare pentru proiectele lor.

Maratonistul intrat in Cartea Recordurilor, care se foloseste de


pasiunea sa pentru sport ca sa-i ajute pe cei din jur, ne
impartaseste cateva dintre secretele care i-au asigurat succesul
ca fundraiser voluntar.
Brancusi e al meu.
www.mmuncii.ro/j33/images/intranet/Rapoarte/2015_Codul_etic_conduita.pdf
Bibliografie:

Barry, N. – Business Etics, UK, MacMillan, 1998


Cahn, S., M., Markie P. – Ethics. History, and Contemporary Issues,
Oxford University, 1998
Cocris, V., Isan V., - Economia afacerilor, Editura Grafix, Iasi, 1995
Colectia Business Ethics – A european review 2000 – 2010
Dan Craciun – Etica in afaceri, Editura ASE, Buucresti, 2005
Letitia Baldrige – Codul manierelor in afaceri, Americart, 1997
Mihaela Frunza – Expertiza etica si actiunea sociala, Editura Tritonic,
2012
Sandu Frunza – Cominicare etica si responsabilitate sociala, Editura
Tritonic, 2011.