OFTALMOLOGIE

CURS2
CUPRINS
 BLEFARITA
 ORJELET
 CONJUNCTIVITA
 KERATITA
1.BLEFARITA
 Prin termenul de blefarita se intelege inflamatia pleoapelor, in special a
marginilor libere palpebrale, superioare si inferioare.
Este o afectiune des intalnita in cabinetele de oftalmologie, pacientii acuzand
intepaturi, usturimi, iritatia si inrosirea peloapelor, prurit si scame ce se
formeaza la baza genelor.
Blefarita poate fi clasificata in:
-anterioara – afecteaza marginea externa a pleoapelor (locul unde sunt
implantate genele). Cel mai frecvent sunt intalnite blefaritele stafilococice sau
seborice si mai rar alergice sau mixte.
-posterioara – afecteaza fata interna a pleoapelor si este rezultatul disfunctiei
glandelor sebacee meniboneius, rezultand blefarita seboreica. Aceasta este
frecvent asociata cu acneea rozacee, dar poate fi cauzata si de dermatita din
infectia cu herpes simplu, cu virusul varicela-zosterian sau moluscum
contagiosum etc.
 Cauze de blefarita
 Blefarita are multiplii factori favorizanti:

- viciile de refractie necorectate, poluarea, infectiile, diabetul

zaharat, alergiile, insuficienta sau afectarea fluxului lacrimal,
factori hormonali, cosmeticele, acneea rozacee, dermatita
seboriera, etc.

Etiologia este diversa si incomplet elucidata.

Factorii infectiosi mai des intalniti sunt: Staphylococus aureus;

Staphylococus epidermidis, Corynebacterium sau
Propomibacterium acnes.
 Simptome blefarita
 Pacientii se prezinta cu scuame si creste la nivelul marginii libere
palpebrale, care este rosie, edematiata, uneori cu secretii moderate,
orificii glandulare afectate, etc.
Bolnavii acuza usturimi, prurit, senzatie de arsura si corp strain,
lacrimare, durere, afectiunea avand o evolutie cronica, cu pusee de
exacerbare a simptomelor, alternand cu perioade de acalmie.
 Complicatiile blefaritelor cronice sunt urmarea relatiei stranse dintre
pleoape si suprafata oculara, si anume: conjunctiva si corneea. Astfel pot fi
intalnite conjunctivite, keratite, orjelete sau salazioane, trichiazis
(implantarea anormala a genelor catre globul ocular) sau chiar pierderea
genelor.
Des este intalnita si afectarea si instabilitatea fluxului lacrimal (in 30-50%
din cazuri) blefarita fiind una ditre principalele cauze ale sindromului de
ochi uscat.
 Diagnostic
Ca analize necesare putem apela la examenul de laborator al
secretiei conjunctivale si efectuarea antibiogramei, ce poate
indica etiologia afectiunii si tratamentul cel mai eficace.
 Tratamentul pentru blefarita
 Tratamentul blefaritei cuprinde:
 - mentinerea unei igiene riguroase la nivelul pleoapelor cu ajutorul unor
comprese calde (min 4-5 de 2 ori/zi) care incalzind si lichefiind secretiile
vascoase ale glandelor sebacee de la baza genelor, favorizeaza evacuarea lor.
 - spalarea si indepartarea mecanica a scuamelor de la nivelul marginii
libere a pleoapelor. Putem folosi servetele umede speciale, sau doar apa
calda amestecata cu sapun pentru bebelusi, etc.
 Important este si masajul zilnic al pleoapelor dupa aplicarea
unguentelor cu antibiotice si antiinflamatorii steroidiene pe marginea
pleoapelor. Se pot folosi si solutii cu antibiotic si cortizon in cazul in care
blefarita este asociata si cu o conjunctivita acuta.
 In cazuri rare, ce nu raspund tratamentului clasic se poate administra si
tratament antibiotic oral, pe termen mai lung. Este utila si tratarea
disfunctiei fluxului lacrimal, cu lacrimi artificiale si chiar obstrurarea
punctelor lacrimale, in cazuri mai grave.
2.ORJELET
 Orjeletul (denumirea populara este ulcior sau urcior) este o
infectie a uneia dintre glandele sebacee de la baza unei gene,
la nivelul marginii palbebrale. Aceasta infectie se poate
dezvolta in interiorul (orjelet intern) sau in exteriorul
(orjelet extern) pleoapei, si poate aparea la orice varsta.

Pleoapa va fi usor dureroasa, sensibila, cu hiperemie si edem

la locul infectiei (o mica umflatura rosie) care in aproximativ
3 zile evolueaza spre o colectie purulenta ce se sparge,
dreneaza si se vindeca in medie intr-o saptamana.
 Cauze
 De obicei, etiologia este reprezentata de stafilococul auriu, care
este deseori prezent la nivelul tegumentelor. Si alti factori cum ar
fi: lipsa unei igiene corespunzatoare, transpiratia, frecarea
pleoapelor, poluarea, produsele cosmetice folosite incorect si
excesiv, vechi si contaminate cu bacterii, pot favoriza aparitia
orjeletului.
 Transmiterea se face prin contactul ochilor cu obiecte sau maini
murdare, folosirea acelorasi picaturi de ochi cu alte persoane
bolnave, inotul in piscine murdare, toate acestea pot constitui cai
de transmitere a infectiei.
 Simptome de orjelet
 La nivelul pleoapei superioare sau inferioare poate aparea o
umflatura care se transforma intr-o colectie purulenta
hiperemica cu punct galbui care poate supura.
In aproximativ 3 zile punctul (capul) cu puroi se sparge, puroiul
se elimina si ca urmare durerea si inflamatia scad. De multe ori,
pacientii au ochii lacrimosi, senzatii de presiune, durere, arsura
locala sau uneori dureri in gat, secretii nazale, stare generala
proasta, febra.
 Ulciorul extern se poate remite spontan, pe cand cel intern,
care se formeaza in interiorul pleoapei se poate resorbi sau se
poate inchista necesitand interventie chirurgicala pentru
evacuarea sa.
 Diagnostic
 Daca urciorul nu se vindeca spontan sau prin tratamentul
local uzual, se poate recolta puroi de la nivelul leziunii si se
pot face examene bacteriologice (incluziv antibiograma). In
felul acesta se pune diagnosticul exact si se poate ridica
tratamentul cel mai eficace.
 Tratamentul ulciorului
 In general, ulciorul se vindeca spontan in decurs de o saptamana sau printr-
un tratament ambulator ce consta in administrarea de unguente si picaturi
cu antibiotice (tobramicina, ciprofloxacina, gentamicina etc) si
antiinflamatorii (steroidiene sau nesteroidiene).
 Se pot folosi si comprese calde si antiseptice de 2-3 ori pe zi, 3-4 zile,
pentru a grabi evacuarea puroiului. Daca infectia nu cedeaza sau daca apar
complicatii, se recurge la tratament cu antibiotice sistemice.
 Daca un orjelet intern evolueaza (in ciuda tratamentului corect aplicat) intr-
un salazion, acesta va trebui incizat si drenat chirurgical. Dupa interventie
este necesara continuarea medicatiei locale (unguente si picaturi cu
antibiotic si antiinflamator).
 Esentiala este si igiena locala (cu apa calda amestecata cu sapun sau sampon
pentru bebelusi) sau folosirea produselor special destinate pleoapelor
(solutii sau servetele imbibate in solutii dezinfectante).
 Este bine de stiut ca orjeletul nu trebuie niciodata stors, deoarece aceasta
manevra poate duce la aparitia unei complicatii mai grave (flegmon orbitar).
 Complicatiile unui ulcior
 Urciorul devine dureros, se mareste in dimensiuni sau continua sa
dreneze puroi, fara ameliorare in 3 zile. El poate recidiva sau poate
aparea in mai multe locuri pe pleoapa.
 Asocierea cu o conjunctivita (infectia conjunctivita (infectia
conjunctivei) sau cheratita (infectia corneei). De asemenea este
importanta tratarea blefaritei asociate, care favorizeaza aparitia
orjeletului.
 Infectia se poate inchista (in special orjeletul intern) fiind necesara
evacuarea lui chirurgicala.
 Infectia se poate extinde la nivelul pleoapei, sprancenei sau la
tegumentele fetei, fiind necesar tratament antibiotic general (mai
ales la pacientii diabetici sau imunodeprimati).
 Prevenire
 Cel mai important este ca pacientul sa mentina o igiena
riguroasa a ochilor si mainilor. Pe cat posibil trebuie evitate
zonele intens poluate sau cu praf, sa se inlocuiasca periodic
cosmeticele, sa se foloseasca ochelari de soare pentru
protectie si sa se foloseasca lentilele de contac pana la
vindecarea orjeletului.
 Daca acesta recidiveaza frecvent, se poate institui un
tratament de lunga durata cu tetraciclina (doza zilnica orala
de intretinere de 250 mg) pentru a realiza profilaxia
orjeletului. Unii specialisti recomanda si vaccinarea
antistafilococica in scop profilactic.
3.CONJUNCTIVITA
 Descriere conjunctivita
 Conjunctivita reprezinta inflamatia membranei conjunctive
care captuseste globul ocular si pleoapele.
 Membrana conjunctiva este subtire, transparenta, cu rolul de
a proteja si a pastra umiditatea ochiului.

Conjunctivita este o afectiune inflamatorie, natura cauzei

fiind variabila: bacteriana, virala, alergica, factori iritanti, sau
uneori la nou-nascuti datorita unui canal lacrimal incomplet
deschis.
 Cauzele conjunctivitelor
 - infectii cu virusuri (adenovirusuri, virusul rujeolic, virusuri
herpetice – virusul varicelozosterian)
 - infectii cu bacterii (gonococ, stafilococ, streptococ,
chlamydia)
 - alergenii (praf, polen, farduri sau produse cosmetice, lentile
de contact)
 - factori iritanti (clorul folosit pentru tratarea apei din bazine,
fumul de tigara sau alte noxe industriale, sampoane sau alte
produse cosmetice, spray, detergenti)
 Conjunctivita - simptome
 - senzatie de corp strain, de arsura sau prurit (mancarime), de
nisip in ochi
 - lacrimare, uneori abundenta
 - ochi inrositi
 - congestie (inrosirea mucoasei conjunctivale)
 - secretie alb-galbuie care apare in special in sacul conjunctival
si la nivelul carunculei si uneori determina lipirea genelor (in
special dimineata)
 Transmitere si factori de risc
 Conjunctivitele cauzate de virusuri si bacterii pot fi usor transmise de la
o persoana la alta, dar nu reprezinta un risc important daca sunt
diagnosticate precoce. De aceea e importanta respectarea unor reguli de
igiena stricta (atentie la folosirea prosopului sau a pernei de catre alta
persoana).
 Transmiterea materno-fetala la nastere (conjunctivita gonococica
sau cu chlamydia) poate pune in pericol vederea, daca nu este
diagnosticata si tratata rapid. O alta cale de transmitere o reprezinta
lentilele de contact dezinfectate necorespunzator.
 Factori de risc:

- piscinele si strandurile neigienizate corespunzator

- colectivitatile de copii (gradinita, scoala, tabere)
- folosirea in comun a lentilelor de contact, prosoapelor, produselor
cosmetice pentru machiaj
- expunerea la poluanti atmosferici (fum, praf, gaze industriale)
 Conjunctivita - evolutie si diagnostic
 Conjunctivita virala poate constitui una dintre manifestarile
infectiilor respiratorii sezoniere (virale) si are (de multe ori) o
evolutie autolimitata.
 Anumite conjunctivite virale se pot insoti in cursul evolutiei de
inflamatia corneei (keratita) – ex: adenovirusurile.
 Conjunctivita bacteriana trebuie tratata cu coliruri cu
antibiotic, in anumite situatii (ex: infectia gonococica) pot
constitui un pericol pentru vedere (infectia gonococica netratata
la nou nascut poate duce la ulcerarea si perforarea corneei).
 Conjunctivita alergica poate avea o evolutie sezoniera in
functie de expunerea la alergenii care provoaca boala, de aceea e
important sa se evite, daca este posibil expunerile la alergenii
respectivi cunoscuti (polen, praf, etc).
 Persoanele care au semne si simptome de conjunctivita trebuie sa se
adreseze medicilor de specialitate (din policlinici, spitale cu servicii de
urgenta) pentru diagnostic si un tratament precoce. Esentiala este
profilaxia pentru conjunctivita nou-nascutului care se face in sectia de
neonatologie.
 Diagnosticul clinic se bazeaza pe semnele si simptomele descrise
anterior. Pentru un diagnostic etiologic (al cauzei) se pot recomanda
analiza secretiei conjunctivale pentru bacterii, virusuri, identificare
fungi.
 Mai exista si alte forme particulare de conjunctivita precum
conjunctivita cu agenti iritanti, conjunctivita fungica,
conjunctivita gonococica, conjunctivita cu chlamydia, iar in
cazul acestora evolutia, diagnosticul si tratamentul prezinta anumite
particularitati.
 Tratamentul conjunctivitei
 Instituirea tratamentului trebuie facuta cat mai repede (in situatiile care
necesita examenul secretiei conjunctivale, dupa antibiograma).
 Tratamentul local consta in indepartarea mecanica a secretiilor prin spalaturi
oculare (ser fiziologic, apa fiarta si racita, solutii antiseptice), apoi instilatii cu
coliruri cu antibiotice, cu spectru larg sau conform antibiogramei.
 In cazul Keratoconjunctivitelor se asociaza coliruri cu antiinflamatoare si
lacrimi artificiale, iar in cazul conjunctivitelor alergice se asociaza coliruri
antialergice cu sau fara tratament antihistaminic general.
 IMPORTANT! Nu se aplica pansamente oculare (stagnarea
secretiei poate favoriza complicatiile corneene).
 Aceasta boala poate fi confundata cu alte afectiuni oculare ce prezinta unele
simptomele comune deci nu va diagnosticati singuri si nu incercati sa va tratati
singuri de conjunctivita, cu diverse solutii sau la sfatul farmacistului, deoarece
riscati agravarea bolii sau aparitia complicatiilor.
 Conjunctivita trebuie diagnosticata de un medic oftalmolog.
 Profilaxie
 Pentru prevenirea conjunctivitei se recomanda urmatoarele:
 - evitarea contactului zonei afectate (prin contact se poate transmite
de la un ochi la altul);
 - igiena riguroasa a mainilor si a fetei (apa si sapun, stergerea
secretiilor conjunctivale cu tifon steril si ser fiziologic);
 - igiena corespunzatoare a lucrurilor personale (fata de perna,
prosoape);
 - evitarea folosirii in comun a produselor cosmetice si de machiaj,
precum si a lacrimilor artificiale;
 - intreruperea portului de lentile de contact pe perioada
tratamentului si readaptarea lor dupa un consult de specialitate;
 - evitarea folosirii produselor cosmetice sau de machiaj pentru
persoanele cu teren alergic (in afara celor avizate de medicul
dermatolog);
 - utilizarea la nevoie a lacrimilor artificiale.
4.KERATITA
 Cheratită (keratită) – inflamație a corneei ochiului
care poate avea cauze infecțioase bacteriene, virale,
cu ciuperci fungice sau neinfecțioase, de exemplu
leziuni oculare.
 Cazurile de cheratită ușoare sau medii pot fi de obicei
tratate în mod eficient fără a implica pierderea vederii.
În cazul unei infecții grave, cheratita poate conduce la
complicații grave care să afecteze sever vederea.
Cheratită. Simptome
 roșeață oculară
 dureri oculare
 lăcrimare
 secreții oculare
 vedere încețoșată
 senzația de corp străin în ochi
 fotofobie (sensibilitate la lumină)
 vedere îngreuiată
Cheratită. Tipuri
 cheratita infecțioasă: produsă de o infecție virală, bacteriană,
fungică sau de un parazit
 cheratita noninfecțioasă: produsă de o leziune la nivelul
corneei
Cheratită. Cauze
 traumatism local
 infecție virală: herpes simplex, herpes zoster, chlamydia
 apă cu exces de clor sau alte chimicale
 apă contaminată cu bacterii, ciuperci fungice și alți
paraziți
Cheratită. Factori de risc
 lentile de contact (cresc riscul de infecții)
 sistem imunitar slăbit
 administrarea de corticosteroizi
 lezarea corneei
Tratament pentru cheratită
 Primul gest
 prezintă-te la medic pentru stabilirea diagnosticului și recomandarea tratamentului
optim
Tratament clasic pentru cheratită
 antibiotice
 antivirale
 antifungice
Tratament naturist pentru cheratită
 Ceai verde:
 pune la infuzat 2 pliculețe de ceai verde timp de 1-2 minute, scoate-le din apă, lasă-
le la răcorit și așază-le pe ochi; lasă-le pe pleoape timp de 10-15 minute
 Mușețel:
 pune la infuzat 2 pliculețe de ceai de mușețel timp de 1-2 minute, scoate-le din apă,
lasă-le la răcorit și așază-le pe ochi; lasă-le pe pleoape timp de 10-15 minute
 Miere:
 amestecă miere cu apă fiartă în proporții egale și folosește pe post de picături de
ochi sau înmoaie 2 dischete demachiante în acest lichid și aplică-le pe ochi timp de
10-15 minute
VA MULTUMESC !