Micotoxine

(gr.Mykes-ciuperca, fung, lat. Toxicum-otrava)

Toxicum-otrava)

Caracteristici
 structură
structura chimică
chimica complexă
complexa
 molecule nepolare
 masă
masa moleculară
moleculara mică
mica
 rezistente la acțiunea agentilor fizici și
actiunea agenților si chimici
 nu pot fi distruse prin fierbere sau prin
metabolism
 toxicitate ridicată
ridicata
 efecte asupra sistemelor biologice
 Toxicitatea micotoxinelor

Depinde de:

 structura chimică
 timpul de ingerare
 prezența concomitentă a mai multor micotoxine
 specia și linia genetică a organismului expus
 starea de sănătate a organismului
 Efecte ale ingerării de micotoxine

 hepatice (necroze hepatice, fibroză)

 efecte nefrotoxice
 digestive
 induc imunosupresie
 efecte estrogenice și anabolizante
 inhibă replicarea AND și sinteza proteinelor
 edeme subcutanate
MICOTOXICOZE
ASPERGILLUS ASPERGILLUS ASPERGILLUS
PARASITICUS NOMIUS FLAVUS
ASPERGILLUS ŞI PENICILLUM STACHYBOTRYS
 Infecția este favorizată de :
- temperaturi ridicate
- umiditate redusă a solului
- creșterea numărului de spori în aer
Colonizarea este favorizată de:
- distrugerea barierelor fizice de către insecte
- distrugerea pericarpului bobului
- descreșterea umidității boabelor
Producerea de micotoxine este favorizată de:
- temperaturi ridicate
- temperaturi ridicate ale solului (28 - 31°C)
- precipitații reduse (seceta de peste 20 zile)
- aerare
- prezența prolinei, factor semnal de stress (porumb) induce sinteza aflatoxinelor
 GENUL
ASPERGILLUS

Scleroții – supraviețuire 3 ani

Conidii – supraviețuire 1 an în
sol și în resturi vegetale
 AFLATOXINE

• AFB1, AFB2, AFM1, AFM2, AFG1, AFG2,

• Aspergillius (flavus, parasiticus, chevalieri, nomius, wentii)
• Penicillium (puberulum, frequentas)

Distribuția aflatoxinelor
1. Alimente de origine vegetală
- cerealele: porumb, orz, grâu, orez
- semințe oleaginoase
- legume și fructe
- băuturi fermentate: cidru, bere
2. Alimente de origine animală
- carnea și preparatele din carne
- laptele și produsele lactate

Limita maximă admisă: 10 µg/kg produs(adulți), 5 µg/kg produs(copii)

OCHRATOXINE

• Aspergillius
• Penicillium

Distribuție
Produse de origine vegetală:
- cereale: porumb, secară, orz, orez
- leguminoase: soia, mazăre, fasole, arahide, cafea
Produse de origine animală
- pește sărat, rinichi de porc, ficat, mușchi
- lapte

Limita maximă admisă: 10 µg/kg produs (adulți)

5 µg/kg produs (copii)
 DEOXINIVALENOL (DON)
• Fusarium (graminearum)
Trichotecium,Trichoderma, Stachybotrys
Distribuție:
 cereale: grâu dur, secară, orz
 semințe oleaginoase
 mușchi, ficat

CITRINUL
• Aspergillius, Penicillium(citrinum), Monascus
 TRICHOTHECENE
• Fusarium sporotrichioides
Distribuție:
 cereale: grâu, orz, ovaz, porumb
 semințe oleaginoase
 produse din carne, ficat
Limita maxima admisa: 10 µg/kg produs (adulți),
5 µg/kg produs(copii)
ZEARALENONE
• Fusarium (graminearum,oxysporum, roseum), Giberella
Distributie:
 cereale: porumb, orz, grâu
 semințe oleaginoase
 legume, fructe, fructe uscate, băuturi extrase din pulpa fructelor
 cafea, cacao
 FUMOZINE
• Fusarium moniliforme

Distributie:
 cereale
 semințe oleaginoase

PATULINA
• Penicillium expansum, Aspergillius clavatus

Distribuție:
 cereale: orez, orz, grâu, malț
 produse lactate: brânza
 Metode de detecție
 Cromatografia în strat subțire (TLC)

 Gazcromatografia (GC)

 Cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC)

 Spectroscopia de masă (MS)

 Metode imunoenzimatice (ELISA)

 COMPARATIE ÎNTRE MICOTOXINE ȘI PESTICIDE

Micotoxinele sunt de 10.000 ori mai periculoase decât

reziduurile de pesticide ca urmare a faptului că:
- Pesticidele sunt monitorizate, se urmăresc efectele de
baza, efectele reziduale, efectele metaboliților lor
- Pesticidele sunt selecționate înainte de a fi lansate în
producție și urmărite pe parcurs dacă devin periculoase
- Pesticidele sunt puține numeric în comparație cu
micotoxinele existente în natură, altele foarte numeroase
fiind încă necunoscute. Sunt monitorizate accidental,
deci intră ușor în lanțul alimentar
- Micotoxinele au găsit în noile plante selecționate,
productive, un mediu extrem de favorabil de dezvoltare,
acestea devenind cu atât mai puțin rezistente la fungi cu
cât sunt mai productive.
 Metode de decontaminare
1. Utilizarea proceselor fermentative -acolo unde este cazul- precum și a
hidrolizei acide sau alcaline
2. Utilizarea de enzime multifuncționale ca agenți antifungici
3. Evidențierea unor gene responsabile cu toxigeneza întrucât nu toate
tulpinile aparținând aceleiași specii de fungi produc toxine
4. Purificarea enzimelor care se utilizează în ameliorarea calităţii
făinurilor. Activităţi enzimatice parazite ale unor enzime care nu au fost
îndepărtate catalizează sinteza unor compuşi secundari care pot fi toxici
5. Izolarea și identificarea de fungi de alterare din produsele alimentare și
determinarea puterii lor toxicogene
6. Utilizarea unor antioxidanți cum este borul
7. Realizarea cineticii apariției toxinelor pentru elaborarea sistemelor de
diagnostic
8. Modelarea dezvoltării fungilor de alterare în funcție de factorii de mediu