INMULTIREA PLANTELOR

In regnul vegetal sunt cunoscute 3 forme

de înmulţire:

-înmulţirea vegetativă
- înmulţirea asexuată
- înmulţirea sexuată
 ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ
Noile organisme iau naştere din părţi ale plantei
nespecializate pentru înmulţire

Diviziunea sau sciziparitatea

Este o modalitate de înmulţire a:
bacteriilor
Cianobacteriilor (alge albastre-verzi)
Ciuperci unicelulare
Diviziunea se realizează prin amitoză (fără formarea
fusului de diviziune), prin simpla gâtuire a nucleului
Conduce la o repartizare inegală a materialului genetic
între cele 2 celule fiice şi determină o degenerescenţă a
acestora
 ÎNMUGURIREA
Se întâlneşte la celulele
de drojdii
(Saccharomyces)
Peretele scheletic emite o
evaginaţie în care
pătrunde citoplasma şi un
nucleu rezultat în urma
unei diviziuni după care
se separă complet de
celula mamă
 Fragmentarea talului
Constă în desprinderea unor părţi din corpul
vegetativ care vor da naştere la indivizi noi
La algele albastre-verzi (Nostoc, Oscillatoria) şi
la algele verzi pluricelulare filamentoase
(Spirogyra) există fragmente de colonie care se
desprind numite hormogoane
La cleiul pământului fragmentarea are loc la
nivelul unor celule speciale numite heterociste
La licheni aceste fragmente poartă denumirea
de soredii ce reprezintă câteva celule de algă
încorporate în hife miceliene ca apar la
suprafaţa talului şi care se desprind uşor
 Formaţiuni vegetative
specializate
Reprezintă forme de rezistenţă ce asigură înmulţirea
speciei
Ex: scleroţii de la cornul secării (Claviceps purpurea);
o împletire compactă de hife ale ciupercii parazite
(pseudoparenchim) de culoare neagră violet la exterior şi
alb-roz la interior; pe acest sclerot care asigură
rezistenţa ciupercii peste iarnă, se formează primăvara
sterigmele ce adăpostesc ascele cu ascosporii ce vor
realiza înmulţirea speciei;scleroţii ce se dezvoltă în locul
ovarului florii de secară reprezintă produse vegetale
medicinale (Secale cornutum) ce conţin importanţi
alcaloizi (ergotoxina, ergometrina) cu proprietăţi
antihemoragice uterine
 Formaţiuni vegetative
specializate
La plantele superioare înmulţirea vegetativă se poate realiza pe cale naturală prin:
organe vegetative:
- rădăcini tuberizate (ex: dalia)
- tulpini subterane:
- rizomi (ex: Convallaria majalis, Polygonatum)
- bulbi (ex: crin, zambilă, lalea)
- bulbili (Allium sativum)
- tuberculi (Solanum tuberosum)
- stoloni aerieni: ex fragi (Fragaria), suliman (Ajuga reptans); coada racului
(Potentilla anserina); sunt tulpini plagiotrope ce emit la noduri rădăcini adventive la
partea inferioară şi muguri vegetativi la partea superioară
- muguri specializaţi în înmulţire vegetativă : bulbili la Dentaria bulbifera şi
tuberului la Ranunculus ficaria
- muguri adventivi ce se formează pe rădăcini care vor da naştere la noi
tulpini aeriene (ex: zmeur, susai , pălămidă, soc, boz)
- muguri adventivi ce se formează pe frunze (ex. Bryophyllum)
- muguri adventivi ce se formează în inflorescenţe (ex: varietăţi de Allium
sativum; Polygonum viviparum)
Dahlia sp. – dalia
 Narcissus

Lilium candidum - crin

Tulipa - lalea
Înmulţirea pe cale artificială prin
organe vegetative
Se practică mai ales la plantele de cultură la care
înmulţirea sexuată şi producerea de seminţe este mai
dificilă
Separarea tufelor(ex: bujor – paeonia, roiniţă – Melissa,
calapăr – Chrysanthemum balsamita, tarhon – Artemisia
dracunculus)
Prin butaşi, fragmente de tulpini, menţinute în condiţii
favorabile înrădăcinării sau prin tratarea lor cu
biostimulatori sau substanţe rizogene; acest procedeu
este răspândit în horticultură la înmulţirea viţei – de –
vie, coacăze negre, muşcate sau chiar butaşi de frunze
ca la Begonia, Ficus
Prin marcotaj care se practică la plantele cu tulpini flexibile, care se
acoperă parţial cu pământ până la formarea unor rădăcini adventive
, după care se separă de planta mamă; se practică la viţa de vie,
coacăze negre, gutui, mur
Prin altoire care constă în grefarea unui mugure vegetativ sau
ramuri numite altoi pe o plantă cu rădăcini numite portaltoi; acest
mod de înmulţire vegetativă se aplică în cazul unor soiuri valoroase
pe care dorim să le multiplicăm ; există mai multe procedee de
altoire: prin alipire, prin ochi, prin despicare practicate în horticultură
la viţa de vie, pomi fructiferi; dintre plantele medicinale s+a aplicat la
specii şi hibrizi de Mentha; în urma altoirii ţesuturile celor 2 parteneri
se sudează în calus; altoiul primeşte seva brută de la portaltoi dar
substabţele organice sunt sintetizate de altoi; compatibilitatea
altoiului este mai frecventă în cazul speciilor apropiate filigenetic
Propagarea in vitro: se realizează prin
biotehnologii ce se aplică şi la speciile
medicinalecare nu se pot înmulţi prin
seminţe