Sunteți pe pagina 1din 21

TEMA 5.

Tipuri si metode de gestiune a stocurilor

5.1. Tipuri de gestiune a stocurilor


5.2. Metode de urmărire şi control al dinamicii
stocurilor
5.1. TIPURI DE GESTIUNE A STOCURILOR

Gamă variată de "tipuri de gestiune" a stocurilor din


unitatile economice sunt diferenţiate în funcţie de
condiţiile în care se desfăşoară procesele de stocare,
de natura şi caracteristicile cererii pentru consum,
de natura resurselor materiale care se aprovizionează,
de caracteristicile surselor de furnizare şi a formelor de
asigurare,
de condiţiile de transport.
Pe baza analizei proceselor de stocare concrete se constată
existenţa unor trăsături generale comune care permit să se
definească următoarele ""tipuri de gestiune":
5.1. TIPURI DE GESTIUNE A STOCURILOR
1. Gestiunea cu cerere constantă la intervale egale
prevede ca reaprovizionările pentru reîntregirea stocului curent să se facă în loturi
egale din punct de vedere cantitativ. Acest tip de gestiune, are în vedere şi
posibilitatea epuizării stocului curent şi întârzierii reîntregirii lui în cadrul unor
cicluri de aprovizionare, fapt pentru care se prevede formarea şi utilizarea stocului
de siguranţă; dimensiunea acestuia va reprezenta şi nivelul de alarmă cu rolul de
declanşator al acţiunilor de urgentare a reîntregirii stocului curent.
Fiind considerat "tipul clasic de gestiune", Gestiunea cu cerere
constantă la intervale egale, este utilizabil cu eficienţă mare în
cazul întreprinderilor cu un nomenclator constant de fabricaţie şi
cu un necesar de aprovizionat eşalonat uniform în timp.

Exemplu: unităţile constructoare de maşini sau producătoare de


piese de asamblare, de scule şi unelte, unităţi cu tipul de
producţie în masă sau de serie mare.

Este tipul de gestiune "ideal", dar mai greu de aplicat datorită


situaţiilor limitate care îndeplinesc condiţiile impuse de natura
lui.
2. Gestiunea cu cerere variabilă la intervale egale
- implică reaprovizionarea cu loturi variabile ca mărime care trebuie
estimate la momentele calendaristice "ti", când se are în vedere
desfăşurarea acţiunilor de comandă-reaprovizionare; cantitatea de
materiale care a mai rămas în stoc la momentele “ti” va fi folosită
pentru acoperirea cererii de consum pe durata de reaprovizionare - T.

Deci, se cunosc cu certitudine momentele calendaristice de lansare a


comenzilor, durata de reaprovizionare fiind de fiecare dată aceeaşi.
Cantitatea cu care urmează a se face reaprovizionarea se determină
prin extrapolare, pe bază de calcul probabilistic.
D E R U L A R E A P R O C E S E L O R D E S TO C A R E I N C A Z U L
G E S T I U N I I C U C E R E R E VA R I A B I L Ă L A I N T E RVA L E E G A L E
GESTIUNEA CU CERERE VARIABIL Ă LA
INTERVALE EGALE

Este un "tip de gestiune" dificil de condus şi nu exclude posibilitatea


apariţiei fenomenului de "lipsă de stoc"; deci, presupune formarea stocului
de siguranţă şi stabilirea unui nivel de alarmă, sau de aprovizionare, de
data aceasta, în cadrul stocului curent, în scopul declanşării la momentul
atingerii, a acţiunilor care se impun: urgentarea aducerii partizii următoare,
solicitarea aprobării pentru consumul din stocul de siguranţă etc.

Acest "tip de gestiune" este specific pentru ţesătorii, unităţile de confecţii


şi tricotaje, cele producătoare de mobilă etc., care au un nomenclator relativ
constant de fabricaţie, dar care, ţinând seama de comenzile clienţilor,
trebuie să adapteze pe parcurs cererea de materiale în funcţie de culori,
contexturi, linia modei ş.a.; aceasta pentru a putea produce şi constitui loturi
asortate de produse ce urmează a fi livrate.
3. Gestiunea cu cerere variabilă la intervale neegale

-nu se cunosc momentele calendaristice (ti) de lansare a comenzilor, ele


trebuind determinate prin extrapolare; ca şi în cazul tipului de gestiune
anterior, problema estimării este dificilă, fiind în funcţie de modul în
care se manifestă cererea în cadrul duratei de aprovizionare (dar pentru
care se poate cunoaşte distribuţia statistică). Reaprovizionările se fac în
loturi constante ca nivel, stabilite la începutul perioadei de gestiune.

Prevede formarea şi a stocului de siguranţă al cărui nivel de formare îl


va reprezenta şi pe cel de alarmă. Acest tip de gestiune este caracteristic
întreprinderilor cu un volum mare de producţie nenominalizată sau
prestatoare de servicii, de reparaţii care produc bunuri de larg consum
la cerere etc.
G E S T I U N E A C U C E R E R E VA R I A B I L Ă L A I N T E RVA L E
NEEGALE
4. Gestiunea de tip (S,s) sau cu două depozite

se caracterizează prin următoarele:


• intervalele şi cererile sunt variabile,
• lotul de aprovizionare (S) este constant,
• lansarea comenzilor de reaprovizionare se declanşează în momentul când se atinge, în
procesul mişcării stocului curent (prin consumul său), un "nivel de aprovizionare"
(Nr=s) prin care se defineşte de fapt momentul de reaprovizionare.
Denumirea de "gestiune tip (S,s)", exprimă esenţa procesului de lucru, "s" fiind nivelul
de reaprovizionare, iar "S" cantitatea (lotul) de aprovizionat. În afară de acest nivel "s"
declanşator al reaprovizionărilor, se poate stabili şi nivelul de alarmă peste cel al stocului
de siguranţă (a cărei constituire se prevede pentru evitarea lipsei de resurse materiale
prin epuizarea eventuală a stocului curent).
Gestiunea de tip (S,s) prezintă interes fiind mai uşor de aplicat datorită asemănării în cea
mai mare măsură cu procesele de stocare reale din unităţile economice. Optimizarea unei
gestiuni de acest gen implică stabilirea celor două niveluri "s" şi "S" în aşa fel încât
procesul de formare-detinere a stocurilor să se realizeze cu cheltuieli minime.
Gestiunea de tip (S,s) sau cu două depozite
SISTEM CU DOUA DEPOZITE PETRU
REPETAREA COMENZII

presupune stocarea cantitatii din punctul de reaprovizionare plus cantitatea din


stocul de siguranta in al doilea depozit si utilizarea articolelor din primul depozit.
Cand primul depozit s-a epuizat, acesta este semnalul de comandare al urmatoarei
comenzi de reaprovizionare.

Nivel de repetare a comenzii


Articole care se consuma +
stoc de siguranta

Dep.1 Dep.2
SISTEM CU TREI DEPOZITE PETRU
REPETAREA COMENZII

Articole care se
Nivelul de repetare
consuma Stoc de siguranta
a comenzii

Dep.1 Dep.2 Dep.3


4.2. METODE DE URMĂRIRE ŞI CONTROL
AL DINAMICII STOCURILOR

Gestiunea economică a stocurilor nu se limitează numai la dimensionarea


acestora, la determinarea mărimii şi structurii lor; aceasta cuprinde şi
tehnicile şi instrumentele de conducere a proceselor de stocare, de
urmărire a dinamicii stocurilor efective, în raport cu limitele estimate,
astfel încât să se cunoască permanent situaţia reală şi să se intervină
preventiv şi operativ pentru menţinerea lor la nivelul stabilit.
De aceea, o dată stabilite tipurile şi limitele de constituire a stocurilor de
producţie, se impune în continuare cunoaşterea existenţei şi mişcării lor în
depozitele întreprinderilor deţinătoare. În acest scop, se pot folosi mai
multe metode, care au rolul de a preveni fie epuizarea stocurilor, fie
suprastocarea sau formarea stocurilor cu mişcare lentă sau fără
mişcare.
Între acestea amintim:
METODE DE URMĂRIRE ŞI CONTROL AL DINAMICII
STOCURILOR
Metoda minim-maxim
prevede ca urmărirea existenţei şi mişcării stocurilor efective în
depozitele întreprinderilor să se realizeze cu aceeaşi exigenţă pentru
toate materialele, indiferent de importanţa acestora în procesul de
producţie.
Metoda constă în desfăşurarea acţiunii de urmărire a
evoluţiei stocurilor efective pe parcursul a trei etape, respectiv:
a) Stabilirea limitelor economice maxime şi minime ale stocurilor
de producţie pe elemente componente (curent, de siguranţă)
b) Semnalizarea de către gestionar a compartimentului de
aprovizionare asupra situaţiei stocurilor la un moment dat (în
cazul când limitele de alarmă sau de aprovizionare sunt atinse sau
depăşite);
c) Stabilirea de către compartimentul de aprovizionare a
măsurilor menite să asigure prevenirea situaţiilor nefavorabile
care se întrevăd.
Metoda minim-maxim
METODA MINIM-MAXIM

este utilă însă greu de aplicat la unităţile economice cu o


nomenclatură largă de materiale, în special datorită volumului
mare de muncă şi implicit al operativităţii relativ reduse în
activitatea de urmărire a stocurilor; ea poate fi folosită însă prin
introducerea şi aplicarea sistemelor informatice, care utilizează
mijloace moderne de calcul electronic cu ajutorul cărora se poate
cunoaşte operativ evoluţia stocurilor pe tot parcursul perioadei
(oricât de largă este nomenclatura materială care trebuie
aprovizionată-depozitată).
METODA ABC

Pentru activitatea de urmărire şi control se aplică principiul "tratării


diferenţiate” care stă şi la baza dimensionării stocurilor.
Stocurile din zona de importanţă A vor fi urmărite zilnic, la câteva
zile (de exemplu, săptămânal sau de mai multe ori pe săptămână, lună)
manifestându-se maximă exigenţă în aprecierea stadiului în care se află
procesul de stocare, nivelul stocului, tendinţele care se întrevăd pentru
consum în raport cu ritmul şi volumul intrărilor de materiale.
Pentru stocurile de materiale care sunt cuprinse în a doua grupă de
importanţă (zona B), procesul de urmărire şi control urmează a se
desfăşura la intervale mai mari de timp (de două-trei ori pe lună sau o
dată pe lună).
Stocurile materiale repartizate în grupa a treia de importanţă
(zona C) pot fi controlate la intervale mai mari de timp, respectiv
trimestrial sau cu prilejul efectuării operaţiilor de intrare sau ieşire
(eliberare a unor cantităţi de materiale pentru consum).
Sfera de cuprindere, din punct de vedere al ponderii
numerice şi valorice a stocurilor de materiale

Grupa (Zona) de Ponderea numerică în totalul


importanţă sortimentelor de materiale utilizate Ponderea valorică în totalul
(%) nomenclatorului de aprovizionat (%)
A 10 70

B 20 20

C 70 10
G RU PA RE A MATERI A LELO R, Î N F U N CŢI E D E
C R I T E RI IL E A RĂ TAT E , S E P O AT E P R E Z E N TA Ş I S U B
F O RMA G RA F I CU L UI D E E V O L U Ţ I E A
CU RBEI VAL O RI L O R CU MU L AT E
M E TO D A A BC

Desi consumul anual si valoare sunt cele doua criterii folosite cel mai des in
sistemele de clasificare a articolelor de inventar, pot fi luate in considerare si altele,
pentru a se face clasificari mai amanunte:

 Consecintele epuizarii stocului la un anumit articol - se acorda prioritate acelor


articole care, daca ar lipsi, ar perturba serios operatiunile sau i-ar nemultumi serios
pe clienti.
 Incertitudinea aprovizionarii cu un anumit articol –unele articole pot primi
mai multa atentie, chear daca au valoare scazuta, daca aprovizionarea cu ele este
nesigura sau dificila.
 Risc mare de perimare sau deteriorare – articole care isi pot pierde valoarea
prin perimare sau deteriorare necesita atentie de monitorizare speciala.

Unele sisteme mai complexe pot folosi aceste criterii intr-o clasificare tip ABC.
Exemplu: un aprticol poate fi clasificat ca A/B/C, insemnand ca face parte din
categoria A ca valoare, B –in privinta consecintelor lipsei din stoc a articolului si din
clasa C ca risc de perimare.