Sunteți pe pagina 1din 10

ÎNGRIJIREA PACIENTELOR CU

OPERAȚIE CEZARIANĂ
Operația cezariană sau operația C
reprezintă nașterea chirurgicală a unui copil printr-o incizie
la nivelul abdomenului și uterului mamei.

Incizia poate fi făcută la nivelul abdomenului inferior,


deasupra zonei pubiane (transvers) sau, în anumite situații,
sub forma unei linii ce unește ombilicul cu zona pubiană
(verticală).

În majoritatea cazurilor femeia ce naște prin cezariană poate


rămâne conștientă pe parcursul nașterii și poate fi cu noul
născut imediat după operație.
O mamă ce naște prin cezariană are risc crescut de a face
complicații și are nevoie de o perioadă mai lungă pentru
recuperare comparativ cu cea care a născut prin metoda
naturală.

Complicațiile posibile sunt infecția, pierderi semnificative de


sânge, probleme cu vezica biliară, traume ale mamei și
copilului legate de actul chirurgical.

Dacă rămâne din nou însărcinată, o femeie cu cicatrice de


cezariană are șanse minime de a naște natural în condiții de
siguranță, deoarece exista riscul ca cicatricea să se rupă în
timpul travaliului
Doctorii au mai multe criterii care să-i ajute în a lua decizia
de a practica cezariana.

1. CEZARIANA NEPLANIFICATĂ
 până la 30 % din cezariene sunt practicate după un travaliu
dificil și
greoi (distocie).
 multe cezariene sunt practicate în urgență atunci
când fătul sau
mama prezintă semne de suferință sau când apar
complicații.

2. CEZARIANA PLANIFICATĂ
 când există probleme cunoscute ale sarcinii sau factori de
risc ce fac nașterea naturală nesigură.
 exemple pentru astfel de probleme cunoscute din timp
Majoritatea operațiilor cezariene sunt practicate cu anestezie
epidurală sau spinală folosite pentru anestezierea senzațiilor
în zona abdominală.

Numai în situații de urgență se va folosi anestezie generală ce


face ca pacienta să devină inconștientă în timpul nașterii
cezariene.

Înainte, în timpul și după operația cezariană pacientei îi vor fi


monitorizate strict tensiunea arterială, ritmul și frecvența
cardiacă precum și saturația oxigenului în sânge.

De asemenea, este posibil ca pacienta să


primească antibiotice pentru a preveni infecțiile ce pot apare
după naștere.
Imediat ce anestezia și-a făcut efectul, doctorul începe să
facă incizia în abdomenul inferior și uter.

Pacienta poate să simtă o senzație de presiune sau de


tracțiune în momentul în care copilul se naște.

După nașterea copilului prin incizia făcută anterior, medicul


îndepărtează placenta și închide plaga.

Imediat dupa operație, pacienta este dusă în reanimare (între


1 și 4 ore) unde asistentele o pot supraveghea și trata, iar
apoi va fi mutată în salon.

Daca medicul a indicat un tratament anume asistentele îl vor


explica pacientei și o vor ajuta în recuperare.
Operația cezariană este considerată relativ sigură.

Există însă risc crescut în apariția complicațiilor materne


comparativ cu nașterea naturală.

O pacientă cu operație cezariană necesită un timp mai mare


de recuperare față de cea care a născut natural.

Complicații ce determină reinternare:


 infecții uterine
 leziuni chirurgicale
 hemoragii, pierderi masive de sânge
 patologia vezicii biliare
 complicații genitale sau urinare
 complicații pulmonare sau cardiace
 trombi sanguini (tromboembolism)
 greață, vărsături, dureri severe de cap după naștere
(legate de anestezie și de actul chirurgical), infecția inciziei,
traume ale copilului în timpul nașterii, imaturitate pulmonară
a
noului născut, dacă data probabilă a nașterii a fost calculată
greșit, mortalitatea maternă (foarte rară).

Riscul total de deces al femeilor care au planificat operația


cezariană este foarte scăzut (mai puțin de 3 la 100 000).

Femeile ce nasc prin cezarină necesită 3 până la 5 zile de


spitalizare, comparativ cu 1 sau 2 zile pentru cele ce au
născut natural.

Recuperarea completă după nașterea prin cezariană este de 4


până la 6 săptămâni, comparativ cu 1 până la 2 săptămâni
După o operație cezariană pacienta este monitorizată atent
pentru următoarele 24 de ore în vederea prevenției
complicațiilor.

Pacienta va primi medicație antialgică (contra durerii) și va fi


încurajată să se mobilizeze pe distanțe scurte încă din primele
24 de ore postoperator.

Mersul poate ajuta la eliberarea gazelor acumulate în


abdomen.

Pacienta poate hrăni și îngriji nou-născutul imediat ce se


simte în stare.