FIZIOLOGIA RINICHIULUI

ANATOMIA MACROSCOPICĂ A RINICHIULUI

-organe pereche, situate retroperitoneal, formă de “bob de fasole”

-înconjuraţi de o capsulă rezistentă la întindere
-artera renală, vena, limfaticele şi ureterul pătrund/ies din rinichi prin HIL
-bazinet / ureter / vezica urinară / uretră
ANATOMIA MACROSCOPICĂ A RINICHIULUI

CORTICALA (CORTEXUL RENAL)

Sunt localizaţi corpusculii renali
MEDULARA
Piramide renale (8-18). Apexul fiecărei piramide (papila) se deschide în pelvisul
renal (calice minore - calice majore) care se continuă cu ureterul.
ANATOMIA MICROSCOPICĂ A RINICHIULUI

NEFRONUL
-unitatea morfo- funcţională
-1.5 milioane / rinichi

STRUCTURA
1.Corpuscul / glomerul
(anse capilare
înconjurate de
capsula Bowmann)
2.tub proximal
3.ansa Henle
ascendentă
descendentă
4.tub distal
5.tub colector
CORPUSCULUL RENAL
“sistemul de filtrare al rinichiului”

Capsula Bowmann
-prima structură a nefronului
-”sac” orb căptuşit cu epiteliu simplu
scuamos; foiţa parietală şi viscerală

Glomerulul
-ghem de capilare (10-20 anse)
-la nivelul acestor capilare - proces
de filtrare a plasmei cu formarea
urinii primare

pol vascular
pol renal
ANATOMIA MICROSCOPICĂ A RINICHIULUI. ANSA HENLE

Nefroni corticali - glomeruli în 2/3 externă a corticalei; ansa Henle scurtă

Nefroni juxtamedulari - glomeruli în 1/3 internă a corticalei, ansa Henle
lungă, coboară adânc în medulară
ANATOMIA MICROSCOPICĂ A RINICHIULUI. APARATUL JUXTAGLOMERULAR

-la intersecţia dintre glomerul şi tubul distal (tubul trece printre a aferentă şi
eferentă), formă triunghiulară în secţiune.
1.celulele maculei densa (sesizează fluxul şi compoziţia lichidului tubular),
2. celule mezangiale extraglomerulare,
3. celule granulare (cel. musculare netede modificate - eliberare renină)
APARATUL JUXTAGLOMERULAR
ANATOMIA MACROSCOPICĂ A RINICHIULUI. VASCULARIZAŢIA
 VASCULARIZAŢIA NEFRONULUI

Arteriolele eferente care

drenează glomerulii formează
un sistem de capilare
secundare.

-De la nivelul nefronilor

corticali iau naştere capilare
peritubulare

-Nefronii juxtamedulari - iau

naştere capilare care coboară
adânc în medulară
(vasa recta).
FORMAREA URINII

REABSORBTIA

FILTRAREA

SECRETIA

FILTRAREA - filtrarea plasmei în glomeruli

FORMAREA URINII

REABSORBTIA

FILTRAREA

SECRETIA

REABSORBŢIA - transportul substanţelor în afara urinii tubulare

FORMAREA URINII

REABSORBTIA

FILTRAREA

SECRETIA

SECRETIA - transportul substanţelor în urina tubulară

FORMAREA URINII
 FORMAREA URINII. FILTRAREA GLOMERULARĂ

procesul prin care o parte din plasma sanguină trece din capilarul
glomerular în spaţiul tubular --- filtratul glomerular (urina primarã)

Prima etapă de formare a urinii

Traversarea unei membrane filtrante semipermeabile...
...în funcţie de dimensiunile moleculei
...pe baza gradientelor de presiune
Rezultă urina primară...
...care este o plasmă deproteinizată
MEMBRANA FILTRANTA GLOMERULARĂ

STRUCTURA

1- endoteliul capilar
(capilare fenestrate -
spaţii de 500-1000Å), permeabil
pentru apă, molecule mici: Na,
glucoză, uree

2- membrana bazală

3- podocitele foiţei viscerale a

capsulei prezintă prelungiti
(procese podocitare) care “lasă”
spaţii de aproximativ 250Å
MEMBRANA FILTRANTA GLOMERULARĂ
=controleazã cantitativ şi calitativ substanţele care trec în capsula
Bowmann

Permeabilitatea membranei filtrante depinde de:

1. Dimensiunea moleculei
GM < 10000 - filtrate liber
GM > 10000 - trec mai greu
GM > 100000 - oprite

2. Sarcina electrică
componentele MBG conţin GP încărcate negativ; deci sunt respinse /
împiedicate să treacă - prin fenomenul de respingere electrostatică sarcinile
electrice negative albumina - sarcina negativă

3. Forma moleculei
pentru aceeaşi GM o moleculă ascuţită şi flexibilă traversează membrana mai
uşor decât una sferică şi nedeformabilă
 FORTELE CARE GUVERNEAZĂ
PROCESUL DE FILTRARE GLOMERULARĂ
Rata de filtrare glomerulară (RFG)= volumul filtrat de toţi glomerulii în unitatea de timp

Rata de filtrare glomerulară este determinată de diferenţa dintre

-presiunile hidrostatice
-presiunile osmotice

din

-capilarul glomerular
-capsula Bowmann

Forte STARLING
+ presiunea hidrostatică în capilarul glomerular PGC
presiunea hidrostatică în capsula Bowmann PBC
presiunea oncotică în capilarul glomerular p GC
0 presiunea oncotică în capsula Bowmann p BC

RFG = (PGC - PBC) - (p GC - p BC)

45 mmHg
25 mmHg
10 mmHg
Determinarea RFG in practică

Rata de filtrare glomerulară (RFG)= volumul filtrat de toţi glomerulii în

unitatea de timp

Măsurarea RFG - cu indicatori (substanţe cu proprietăţi speciale cărora

li se măsoară rata de “clarificare/eliminare din plasmă)
Indicatorul - se filtrează liber prin glomeruli
- nu se reabsoarbe
-nu se secretă
-nu se sintetizează / distruge / depozitează în organism
-se poate determian uşor în plasmă şi urină
INULINA - polizaharid cu proprietatile de mai sus

Clearance - volumul de plasmă din care toată cantitatea de substanţă a

fost epurată / eliminată în unitatea de timp
Determinarea RFG in practică

Cearance la inulina = Rata de Filtrare Glomerulară

GFR = Concentratie in urina X Volum urina

Concentratie in plasma

Clearance la inulină / RFG 110 + 15 ml/min F

125 + 15 ml/min B
13 ml/min/decada B
REGLAREA RFG
AUTOREGLAREA RFG ŞI FLUXULUI SANGUIN RENAL

Presiunea capilară, RFG şi fluxul sanguin renal sunt menţinute aproape

constante între valori ale presiunii sistemice între 90mmHg şi 200mmHg.

Poate fi explicată

-prin proprietăţile intrinsece sau miogene ale muşchiului neted vascular

-prin mecanismul de feedback glomerulotubular

 FUNCŢIA TUBULARĂ

REABSORBTIA

FILTRAREA

SECRETIA
•Realizează urina finală prin procesele de reabsorbţie şi secreţie la care e
supusă urina primară rezultată în urma filtrării glomerulare
 TUBUL PROXIMAL

Se reabsorb: 60-70% din Na filtrat

apă
uree
K
Ca
100% din glucoză, aminoacizi
 TUBUL PROXIMAL

Se secreta:

• săruri biliare, creatinină, adrenalină, noradrenalină, etc

• cAMP, prostaglandine, hipurati, oxalat, urat

• penicilină, aspirină, morfină, chinină, cimetidina, etc.

• acetazolamida, chlorothiazida, furosemid, probenecid,

hydrochlorothiazida, bumetanide, acid acetilsalicilic
(ASPIRINA)
 Transportul Na in tubii renali
Tubul proximal - reabsorbtie

-importantă deoarece -conservă Na din organism

-reabsorbţia altor substanţe (Cl, apă, aminoacizi,
glucoză) depinde de reabsorbţia Na

• Celulele tubului proximal au la nivelul polului bazal ATPaza Na/K

care scoate Na din celula tubulară în spaţiul interstiţial.

• Se menţine astfel în celulă un nivel scăzut de Na comparativ cu

lumenul tubular.

• Deci ionii de Na trec pasiv din lumen în celula tubulară (pe baza
gradientelor de concentraţie şi electrice) şi

• vor fi pompaţi în afara celulei la schimb cu K (3 Na la schimb cu 2K)

apical bazal
ANSA HENLE
Ansa e alcătuită din mai multe regiuni cu proprietăţi structurale şi
funcţionale diferite.

• Ansa descendentă e permeabilă pentru apă.

• Ansa ascendentă subţire este relativ impermeabilă pentru apă.
• Partea ascendentă groasă e impermeabilă pentru apă dar
permeabilă pentru Na, Ca, Mg, HCO3, Cl, K
Ansa Henle - REABSORBTIA Na

•Se reabsoarbe 20% din Na filtrat

•Elementul cheie în reabsorbţia Na e pompa Na-K de la nivelul
membranei bazolaterale care menţine o concentraţie mică de Na
intracelular cu formarea unui gradient chimic pentru pătrunderea Na
din fluidul tubular în celulă.

•Na pătrunde la polul apical prin simport cu K şi Cl, raportul Na/Cl/K

fiind de 1/2/1-----posibilă inhibarea simportului cu furosemid

•K şi Cl părăsesc celula prin canale specifice.

Diuretic de ansă
 TUBUL DISTAL
Reabsorbţia a 8-10% din Na filtrat, uree, apă; secreţia H şi K.
In partea iniţială a tubului distal, Na intră în celulă prin simport Na /Cl si iese
datorită pompei Na/K de la polul bazal al celulei, iar Cl părăseşte celula
prin membrana bazolaterală. Diureticele tiazidice inhibă simportul Na/Cl
 TUBUL DISTAL SI DUCTUL COLECTOR
Partea finală a tubului distal şi ductul colector - 2 TIPURI DE CELULE:
PRINCIPALE - reabsorb activ Na (ATPaza Na/K)
şi secretă K sub controlul aldosteronului,
iar în prezenţa ADH realizează şi reabsorbţia apei
INTERCALATE - secretă H
şi reabsorb K si HCO3 (importante în menţinerea EAB)

Antialdosteronice
TRANSPORTUL APEI IN TUBII RENALI

Tubul proximal – REABSORBTIA APEI

-Mişcarea Na si a altor substante (glucoza, etc) reduce osmolaritatea

fluidului tubular şi creşte osmolaritatea în interstiţiu
-Apa se va deplasa pe baza forţelor osmotice care iau naştere
REABSORBTIA APEI in ansa Henle
Ansa e alcătuită din mai multe regiuni cu proprietăţi structurale şi
funcţionale diferite.

• Ansa descendentă e permeabilă pentru apă.

• Ansa ascendentă subţire este relativ impermeabilă pentru apă.
• Partea ascendentă groasă e impermeabilă pentru apă dar
permeabilă pentru Na, Ca, Mg, HCO3, Cl, K
• Apa se va deplasa pe baza forţelor osmotice care iau naştere
REABSORBTIA APEI
Tubul distal si colector

-Apa se va deplasa pe baza forţelor osmotice care iau naştere

-Rolul ADH: creste permeabilitatea tubilor pentru apa

Nefronii juxtamedulari: ansa lunga care coboara adinc in medulara R

REABSORBTIA APEI
Tubul colector – reabsorbtia sub controlul ADH
 Transportul GLUCOZEI in tubii renali

Tubul proximal – se reabsoarbe 100% din glucoza filtrata

• La valori normale ale glucozei plasmatice, toată glucoza filtrată este

reabsorbită în tubul proximal, prin cotransport cu Na la nivelul
polului apical al celulei tubulare.

• La nivelul polului bazal, glucoza trece în fluidul interstiţial şi apoi în

capilarele peritubulare prin difuziune.

• Reabsorbţia glucozei este limitată de o capacitate maximă de

transport - o cantitate maximă ce poate fi transportată în unitatea de
timp.

• Dacă este depăşit acest prag - glucoza nu mai este total reabsorbită
(transportorul e saturat)- deci apare în urină (glicozurie)

• Pragul renal (concentraţia plasmatică la care glucoza apare în urină)

este de 300 mg/dl (11 mmol/l)
Transportul AMINOACIZILOR in tubii renali
Tubul proximal

• Aminoacizii sunt filtraţi liber în glomerul, apoi

• Sunt reabsorbţi în tubul proximal în proporţie de 90% prin

cotransport cu Na la nivelul polului apical, folosind gradientul de Na
ca sursă de energie.

• Sisteme de transport distincte pentru

AmAc dibazici (Arg, Lis,...)
AmAc dicarboxilici (Glu, Asp,..)
Imino AmAc (Pro, Pro-OH)
Aminoacizi neutri ??
REABSORBTIA POTASIULUI

• -principalul ion intracelular

• -c% K extracelular e dependentă de cantitatea totală de K in organism şi

de distribuţia K între compart intra şi extracelular

• -funcţia renală = mecanismul major de menţinere a balanţei K

• -in condiţii normale aproape 90% din K filtrat e reabsorbit în tubul

proximal şi partea ascendentă a ansei Henle

• -apoi,
• dacă organismul încearcă să “conserve” K, majoritatea K rămas e
reabsorbit în nefronul distal şi ductul colector medular
• dacă organismul încearcă să elimine k, o cantitate crescută e
secretată în nefronul distal
transportul POTASIULUI in tubii renali

TUBUL PROXIMAL – reabsorbtia K

• 70% in tubul proximal, mecanism incomplet cunoscut, posibil reabsorbţie

pasivă (transport paracelular) în celulele tubului proximal
• Reabsorbtie si prin procesul de “dragare” a solventilor, impreuna cu apa
K+ - in ansa ascendenta se reabsoarbe 10% din cantitatea filtrata.
Reabsorbtie pe cale paracelulara (pasiva, determinata de permeabilitatea
crescuta pentru K si de voltajul pozitiv din lumen).
Reabsorbtia transcelulara e realizata prin cotransporterul Na-K-Cl, generat
de functionarea pompei Na-K in partea bazolaterala a celulei tubulare.
 Cel. principale secretă K+
Secretia necesita schimb Na K bazolateral care lasă K să intre în
celula tubulară şi canale de K la polul apical care să permită
intrarea în lumenul tubular pe baza gradientului de concentraţie.

Reabsorptia K+ Secreţia K+

Cel. intercalate reabsorb K+

Reabsorbtia necesită o pompă apicală de K+ care introduce K in
celula tubulară şi canale de K la polul bazal al celulei care permit
K să părăsească celula pe baza gradientului de concentraţie.
Aldosteronul creşte secreţia de K prin creşterea cantităţii
de Na-K ATPaza in celulele principale.

bazal
TRANSPORTUL CALCIULUI
TUBUL PROXIMAL

în plasmă 10 mg/dl; 50% e legat de

proteine, deci nu se filtrează

• restul e Ca ionizat care se filtrează

liber

• doar 2% din Ca filtrat e excretat

• tubul proximal – reabsorbtie – 80% –

proces nesupus controlului hormonal

• Ca intră pasiv în celulele tubulare (pe

baza gradientelor de concentraţie sau
electrice) şi părăseşte celula printr-o
ATPază de Ca

• Reabsorbtie si prin procesul de

dragare al solventilor
 ANSA HENLE
Ansa e alcătuită din mai multe regiuni cu proprietăţi structurale şi
funcţionale diferite.

• Ansa descendentă e permeabilă pentru apă.

• Ansa ascendentă subţire este relativ impermeabilă pentru apă.
• Partea ascendentă groasă e impermeabilă pentru apă dar
permeabilă pentru Na, Ca, Mg, HCO3, Cl, K
TRANSPORTUL Ca
Ansa Henle

•In partea ascendentă a ansei - intrarea Ca în celulă se face prin

mecanism pasiv, iar ieşirea la polul bazal al celulei printr-o ATPază de
Ca.

•Nu se mai reabsoarbe Ca prin mecanism de dragare al solventilor

(segment impermeabil pentru apa)
TRANSPORTUL Ca
Tubul distal

•Se reabsoarbe 8% din Ca filtrat

•In acest segment – reglarea eliminării renale a Ca: PTH (parathormon)

controleaza reabsorbtia Ca in TUBUL DISTAL si balanta Ca in organism)

•PTH stimuleaza reabsorbtia Ca (reducind excretia acestuia)

•PTH stimulează deschiderea canalelor de Ca de la polul apical al celulelor

tubulare.

•Această creştere a permeabilităţii canalelor Ca va creşte c% intracelulară a

Ca, fapt care va stimula eliminarea Ca la nivelul polului bazal (antiport Na –
Ca) (creşterea reabsorbţiei Ca – creşterea c% plasmatice a Ca)

•Tubul colector – reabsorbţie sub controlul PTH

 UREEA

Produs final al metabolismului proteic (proteinele – molecule importante

intracelular: transportori, enzime şi sursă de “energie metabolică”

Ureea plasmatică = 40 mg/dl, reflectind variaţiile aportului de proteine şi

“modificările” de la nivel renal

Acumularea de uree: uremie (rată excreţie < producerea)

Ureea – produs cheie în eliminarea H2O

La nivel renal, ureea e filtrată liber în glomeruli

 UREEA

Tubul proximal – reabsorbita in proportie de 50% in special in partea

finala a tubului – ca urmare a cresterii gradientului de concentratie ca
urmare a reabsorbtiei apei

Ansa Henle si partea corticala a ductului colector au permeabilitate

redusa pentru uree.
Ureea ramine in tubi pina la “atingerea” ductului colector medular.

Partea medulara a ductului colector are permeabilitate mare pentru

uree, permeabilitate ce poate fi crescuta de ADH.

Ureea difuzeaza din ductul colector in interstitiu pe baza gradientului

de concentratie, crescind osmolalitatea interstitiului – rol in
concentrarea urinii (malnutritie – catabolism proteic redus -
concentratie scazuta a ureei plasmatice – tulburari in concentrarea
urinii)
 Secreţia H+ şi reabsorbţia HCO3-

Tubul proximal, ansa Henle, partea iniţială a tubului distal – secreţia H prin
transport activ secundar

Antiport Na+- H+
 Secreţia H+ şi reabsorbţia HCO3-

Partea distală a tubului distal, tub colector – secreţia H prin transport activ
primar (pompă protoni)
 FUNCŢIA DE CONCENTRARE ŞI DILUŢIE A URINII
Posibilitatea de eliminare a unei urini mai mult sau mai puţin
concentrate e legate de prezenţa ansei Henle:
-porţiunea descendentă - relativ impermeabilă pentru electroliţi şi
permeabilă pentru apă
-porţiunea ascendentă - foarte permeabilă pentru electroliţi şi
impermeabilă pentru apă.
MULTIPLICARE CONTRACURENT
ROLUL UREEI IN FUNCTIA DE CONCENTRARE
 REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE
SISTEMUL RENINĂ- ANGIOTENSINĂ

Renina- enzimă sintetizată, depozitată şi secretată de celulele granulare

ale aparatului juxtaglomerular.

Secreţia de renină e stimulată de

1.creşterea activităţii simpatice (act. mediată prin receptori beta1)
2.scăderea presiunii de perfuzie
3.scăderea aportului de NaCl la macula densa (act. mediată de PC)
 REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE
SISTEMUL RENINĂ- ANGIOTENSINĂ
Renina- enzimă sintetizată, depozitată şi secretată de celulele granulare
ale aparatului juxtaglomerular.
Acţionează asupra angiotensinogenului produs de ficat cu formarea
angiotensinei I.
Angiotensina I e apoi convertită în Agt II sub influenţa enzimei de
conversie.
 REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE
SISTEMUL RENINĂ- ANGIOTENSINĂ
Efectele Agt II
-vasoconstricţie (cu creşterea TA)
-stimulează reabsorbţia Na în tubul proximal
-stimulează secreţia de aldosteron de cortexulSR
-stimulează secreţia de ADH din hipofiza post
-stimulează setea prin acţiune asupra creierului
 REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE
ALDOSTERONUL

Sintetizat şi descărcat de
celulele glomerulare ale
cortexului SR

Stimulii pentru descărcare:

creşterea concentraţiei Agt
II şi creşterea concentraţiei
K plasmatic

Stimulează reabsorbţia Na şi
secreţia K de celulele
principale ale tubului distal
şi ductului colector
 REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE

PEPTIDUL NATRIURETIC ATRIAL

Sintetizat de celulele miocardice atriale, descărcat de întinderea atriului
Rol vasodilatator, inhibă secreţia de renină, inhibă secreţia de
aldosteron, secreţia ADH şi acţiunea ADH asupra transportului apei
în ductul colector
 REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE

HORMONUL ANTIDIURETIC (VASOPRESINA)

Sintetizat de celulele neuroendocrine localizate în nucleii supraoptic şi
paraventricular din hipotalamus; descărcat de hipofiza posterioară

Rol - reglează volumul şi osmolalitatea urinii (cînd ADH plasmatic e scăzut se

excretă cantităţi mari de urină diluată - diureză; cînd ADH plasmatic e mare se
excretă cantităţi mici de urină concentrată - antidiureză)

Stimului major reprezentat de creşterea osmolalităţii plasmatice sau

scăderea TA sau volumului sanguin

Determină -vasoconstricţie arteriolară şi

-creşte reabsorbţia apei (prin creşterea permeabilităţii
pentru apă a ductului colector)
 REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE
PROSTAGLANDINELE
Molecule sintetizate din acidul arahidonic, pot fi produse în majoritatea
ţesuturilor, acţionează local.
Sinteza lor în rinichi e crescută de activitatea simpatică.
Acţiune vasodilatatoare (nu permit reducerea excesivă a fluxului sg)
AINS inhibă sinteza Pg

PARATHORMONUL
PTH - secretat de glanda paratiroidă;
secreţia e stimulată de reducerea conc. plasmatice de Ca ionizat
-în rinichi stimulează reabsorbţia Ca din ansa Henle ascendentă
si tubul distal (efecte care cresc c% plasmatică a Ca)
 ROLUL ENDOCRIN AL RINICHIULUI

ERITROPOIETINA
Stimulează eritropoieza

RENINA
 ROLUL ENDOCRIN AL RINICHIULUI

VITAMINA D
Rinichiul - important în producerea de calcitriol.

Vitamina D3 - colecalciferol - steroid liposolubil prezent în dietă şi care

poate fi sintetizat în tegumente în prezenţa luminii UV.

Vitamina D3 e convertită la 25-OH-colecalciferol în ficat şi apoi în

metabolitul activ calcitriol în rinichi.

Calcitriolul creşte absorbţia Ca şi P la nivelul intestinului şi creşte

reabsorbţia osoasă.
• Vitamin D3 steroid liposolubil, prezent in dieta sau poate fi sintetizat la nivelul
tegumentelor din 7-dehydrocholesterol in prezenta luminii UV

• Enzima hepatica 25-hydroxylasa plaseaza un grup OH (hidroxil) in pozitia 25 a

moleculei de vitamina D, cu formarea 25-hidroxivitamin D (25-OHD3)

• 25-OHD3 se metabolizeaza in F la 1,25-OHD3 sau 24,25-OHD3 -metabolit

inactiv.
• 1-a-hidroxilaza - in nefronul distal