Iordache Anamaria CE ESTE TEORIA BIG BANG? Big Bang reprezintă cea mai bună teorie a modului în care Universul a fost creat. Această teorie susţine că Universul nostru îşi are începuturile într-un singur punct originar, de o densitate incredibil de mare, extraordinar de fierbinte, numit şi singularitate. Oricât de straniu ar părea, teoria susţine că toată materia existentă în Univers a fost creată în momentul Big Bang-ului din acest punct originar, mai mic de miliarde de ori decât un proton. După ce materia a fost creată, Universul şi-a început expansiunea. EXPANSIUNEA UNIVERSULUI Conform părerilor lui Stephen Hawking , universul a avut o evoluție foarte regulată, în conformitate cu anumite legi. Astăzi, oamenii de știință descriu universul în termenii a două teorii parțial fundamentare – teoria generală a relativității și mecanica cuantică. Universul este spațiu-timp și este în expansiune continuă. Aceasta se demonstrează plecând de la teoria relativității generale, prin care se explică un fenomen curios : spectrele galaxiilor îndepărtate prezintă un decalaj spre roșu, fenomen ce se produce atunci când sursa emițătoare este în mișcare în raport cu observatorul. Savantul Hubble a descoperit că aproape toate galaxiile se depărtează de noi, că mărimea deplasării nu este întâmplătoare ci este proporțională cu distanța de la noi la galaxie și că, deci, cu alte cuvinte, cu cât galaxia este mai depărtată, cu atât mai repede se depărtează de noi. Deci universul se extinde, distanțele dintre diferitele galaxii crescând continuu. EXPANSIUNEA UNIVERSULUI Cauza expansiunii accelerate pare să fie din nou manifestarea caracterului repulsiv al gravitației; s-ar repeta astfel împrejurarea similară din trecutul universului când acesta a trecut printr-o perioadă de dilatare gigantică. Forța care a determinat comportarea „inflaționară” a universului ar fi fost gravitația care, în acele condiții, s-a manifestat repulsiv, creând o așa zisă „presiune negativă. RADIAȚIA COSMICĂ DE FOND Fizicienii sunt de părere că imediat după explozia originară (Big Bang), înainte de formarea stelelor şi a planetelor, Universul era foarte încins. Aflat în expansiune, Universul a devenit din ce în ce mai rece. Odată cu răcirea Universului s-au format atomi stabili. Aceşti atomi nu au putut absorbi toată radiaţia termică existentă, iar fotonii rămaşi, neabsorbiţi, rătăcesc prin Univers de la Big Bang şi până astăzi. •Harta radiației cosmice de fond Radiaţia cosmică de fond a fost observată de către astronomi ca realizată de sonda spațială NASA fiind în mod uniform distribuită în toate direcţiile. OBSERVAREA UNIVERSULUI TIMPURIU Telescoapele moderne sunt atât de puternice încât pot vedea obiecte care se află la distanţe de miliarde de ani-lumină distanţă. Dacă Big Bangul chiar a avut loc, atunci în aproprierea momentului iniţial ne-am aştepta să vedem nori de gaz care nu s-au transformat încă în stele şi galaxii. Ei, bine, astronomii au descoperit recent astfel de nori gazoşi, unii dintre ei având 12 chiar 13 miliarde de ani vechime. Aceşti nori primordiali sunt formaţi, în cea mai mare parte, din hidrogen şi heliu, pentru că alte elemente încă nu se formaseră. Cum reuşim să ne dăm seama de acest lucru, privind obiecte la o distanţă atât de mare? (În fapt, desigur, tot ceea ce facem este să detectăm lumina care provine de la aceşti nori, lumină care a părăsit norii în urmă cu 12-13 miliarde de ani). Prin folosirea unei tehnici numite spectroscopie, care analizează lumina şi oferă informaţii privitoare la obiectele care au reflectat-o. CONSECINTELE BIG BANG-ULUI Gamow și studenții săi au ajuns la concluzia că unele elemente chimice din universul de azi provin din primele timpuri ale formării acestuia. Unele radiații se presupune că datează din perioada Big Bangului și încă mai circulă prin univers. S-a mai descoperit că cele mai ușoare elemente, ca hidrogenul, deuteriul și heliul, au fost primele elemente în univers, iar celelalte elemente mai grele s-au format ulterior. Cercetătorii susțin că elementele mai grele decât heliul și mai ușoare decât fierul s-au format în procesul nuclear în stele, iar elementele mai grele decât fierul s-au format în urma exploziilor supernovelor. BIBLIOGRAFIE