Universitatea “Ovidius” Constanţa

Facultatea de Medicină
Anul III MG
- Curs -

Ş.L. Dr. Răzvan Popescu

 Asepsia şi antisepsia sunt două metode cu
ajutorul cărora se luptă împotriva germenilor
patogeni.

 ASEPSIA este o metodă profilactică ce

cuprinde totalitatea mijloacelor prin care se
împiedică venirea în contact a microbilor cu
plaga operatorie.
 gr.: a = fără, sepsis = putrefacţie
 1878 – Louis Pasteur – prezintă la
Academia Franceză Teoria microbiană şi
aplicaţiile ei în medicină şi chirurgie

 Joseph Lister – “parintele asepsiei” –

chirurg englez – foloseste pentru prima data
fenolul ca antiseptic la dezinfectia ranilor si la
curatarea instrumentelor chirurgicale.
 Reduce mortalitatea operatorie de la 50 la 15%

 Ignace Semmelweis – febra puerperala

si recomanada spalarea mainilor cu
hipoclorit de calciu

 1891 – Halsted – introduce mănuşile de

cauciuc
 1897 – Mikulicz – introduce masca
chirurgicală
 STERILIZAREA = totalitatea măsurilor fizice
şi/sau chimice care au drept obiectiv distrugerea
tuturor formelor de viaţă microbiană patogenă,
nepatogenă (vegetativă sau sporulată) şi viral

 DEZINFECŢIA = ansamblul mijloacelor fizico-

chimice care permit scăderea si inactivarea
numărului germenilor obişnuiţi, dar nu şi a
formelor sporulate sau virusurilor
 Este o punte de legătură dintre asepsie şi
antisepsie
 Poate fi: profilactica (previne izbucnirea sau
raspindirea bolilor) si curativa (la bolnavul
spitalizat)
 Se realizează cu substanţe dezinfectante
 SCOPURI:
 Diminuarea populaţiei de microorganisme
 Previne uscarea produselor biologice
 Protecţia personalului
 Protecţia medicului împotriva contaminării

 Imersia în detergent enzimatic/detergent-dezinfectant

 Curăţare mecanică
 Dezinfecţie – spectru larg – bactericid, fungicid, virulicid STERILIZARE
 Clătire
 Uscare
 Împachetarea materialului
 PROCEDEE FIZICE (CĂLDURĂ,
RADIAŢII UV SAU IONIZANTE)

STERILIZAREA

PROCEDEE CHIMICE (ETILEN

OXID, IMERSIE ÎN SUBSTANŢE
GERMICIDE)
 Flambarea
 Fierberea
 Fierul de călcat – temperaturi de 200-300°C
 Sterilizarea prin căldură uscată (aer cald) –
pupinel / etuvă
 Sterilizarea prin căldură umedă (abur sub
presiune) - autoclav
 Instrumente, porţelan
 Mai multe faze:
 încălzire
 latenţă (omogenizare)
 sterilizare 160°C – 40 min.
 răcire
 Creştera temperaturii de fierbere a apei odată
cu creşterea presiunii
 Cea mai utilizată metodă pentru materialul şi
instrumentarul chirurgical
 1 atm. – 120°C
 2 atm. – 136°C 30 min.
 3 atm. – 144°C

 Pasteurizarea – aseptizarea unor lichide la

temperaturi sub 100°C urmată de răcire bruscă
 Metodă de dezinfecţie
 Indicaţii: dezinfecţia
suprafeţelor netede şi aerulului
din sălile de operaţie,
pansament, laboratoare
 Completează măsurile de
curăţenie şi dezinfecţie chimică
 Tuburi de UV cu putere 15-30 W
 Lămpi mobile sau fixe
 Timp de 5-6 ore
 Cea mai utilizată – radiaţia gamma
 Furnizate de elmentele radioactive Ce137, Co60
 Se folosesc pe scară industrială
 Materiale de unică folosinţă (seringi, mănuşi,
tuburi, sonde, proteze, valve)
 Avantaje:
 penetrare bună prin plastic şi hârtie
 durată mare de sterilizare 3-5 ani
 Ultrasunete – acţionează prin distrugerea
membranelor şi liza celulară – industria
farmaceutică

 Liofilizare – desicaţie în vid la temperatură de

-194°C pentru sterilizarea antibioticelor,
substantelor medicamentoase, serurilor şi
vaccinurilor
 La temperaturi joase şi presiune subatmosferică
 Temperatura de 65°C – 30 min. Presiune ↓
 Temperatura de 80°C – 10 min.
 Uz industrial sau staţie centrală de sterilizare
 Gaz incolor, inflamabil şi explozibil – acţiune
bactericidă puternică
 Obiecte sanitare din material plastic,
termosensibile
 Temperatură de 55°C – presiune subatm.
– 60 min. (durata procesului – 2-5 ore)
 Penetrare bună prin plastic, hârtie, cauciuc,
 Sterilizare: catetere, sonde, seringi, materiale de
sutură, etc
 Pentru materiale ce nu rezistă la temperaturi
crescute, uşor deteriorabile
 Glutaraldehida (Cidex, Glutex, Korsolex)
 acţiune bactericidă, fungicidă, virulicidă,
tuberculicidă
 Sterilizare instrumentar de laparoscopie şi
endoscopie
 Valabilitate 28 de zile – timp 1 oră de submersie
 Acid peracetic 2%
 Timp de 10 min.
 Valabilitate 2 zile (48 de ore)
 Controlul sterilizării este obligatoriu şi se face în
primul rând prin controlul parametrilor de funcţionare
a aparatelor de sterilizare
 Se bazează pe caracteristicile fizico-chimice ale unor
substanţe
 Substanţe care îşi modifică culoarea sau starea de
agregare (antipirină – 114°C, acid benzoic – 120°C)
 Tuburile de control Brown îşi schimbă culoarea în
funcţie de temperatură
 Tub Brown tip I – 126°C – autoclav
 Tub Brown tip III – 160°C – pupinel
 Controlul bacteriologic al sterilizării la autoclav cu
indicator de tip “Stearotest 120” – conţine tulpini de
Bacillus stearothermophyllus – culoare limpede violet
 Câmpul operator este zona tegumentară sau
mucoasă unde se va practica intervenţia
chirurgicală
 Zona de securitate ≥ 20 cm în jurul viitoarei incizii
 I-a etapă:
 În preziua operaţiei – spălare apă + săpun
 În ziua operaţiei – raderea în zona de incizie
 A II-a etapă:
 Badijorea câmpului cu soluţie iodată, alcool iodat, soluţie de
betadină
 Câmpuri sterile de unică folosinţă
 Aplicarea de folii adezive
 Dezinfecţia igienică a mâinilor
 Spălare + soluţii antiseptice (30 sec.-1 min.)
 Manorapid, Sterilium

 Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor

 Spălare repetată cu soluţii antiseptice
 Săpun de betadină – 3-5 min.

 Protejare cu mănuşi chirurgicale sterile

 Gr. anti = împotriva, sepsis = putrefacţie
 Def. = metodă chirurgicală curativă prin care
se urmăreşte distrugerea germenilor prezenţi
pe tegumente, mucoase, plăgi, prin intermediul
antisepticelor şi dezinfectantelor.
 Antiseptice = substanţe care distrug microbii,
dar nu sunt toxice pentru organism
 Dezinfectante = bactericide mai puternice, care
pot fi iritante pentru organism, utilizate mai
ales pentru obiecte, suprafeţe, mediu extern.
 Acţiunea antisepticelor este condiţionată de o
serie de factori:
 Concentraţie, durata de acţiune,
temperatură, pH, vâscozitatea mediului
unde acţionează

 Din punct de vedere al acţiunii biologice pot fi:

 Citofilactice – respectă integritatea celulară
 Citotoxice/citocaustice – au acţiune celulară nocivă

Joseph Lister – A utilizat acidul carbolic (1867)

 Un bun antiseptic trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
 Spectru larg (bacterii, fungi, viruşi, protozoare)
 Să aibă acţiune bactericidă
 Să acţioneze rapid
 Să nu fie iritant şi toxic pentru ţesuturi
 Să fie stabil în timp
 Să fie solubil în apă sau soluţii organice
 Să nu fie coroziv
 Să-şi conserve activitatea chiar în prezenţa lichidelor
organismului (sânge, plasmă)
 Alcoolul etilic, pentru dezinfecţia tegumentelor, cu
concentraţie optimă de 70%
 Are acţiune bactericidă, datorită puterii osmotice
de pătrundere în straturile profunde ale
epidermului
 Nu omoară sporii
 Este bine tolerat de tegumente
 Nu se introduce în plagă – precipită proteinele
 Alcoolul izopropilic – concentraţie de 50%

 Se pot folosi şi pentru dezinfecţia suprafeţelor

 Spectru larg de acţiune bactericidă şi virulicidă şi
fungicidă
 Iodul se utilizează sub formă de soluţii apoase,
hidroalcoolice sau iodofori
 Folosite pentru dezinfecţia tegumentelor
 Dezavantaje: pot avea efect iritant pentru
tegumente, efect alergic
 Soluţiile vechi pot genera eriteme prin formarea
acidului iodhidric
 Nu se aplică pe plăgi – precipită albuminele
 Tinctura de iod
 Iodoforii – combinaţii cu detergenţii – soluţii
de iod tensioactiv neionic, stabile în timp, mai
puţin iritante, cu putere mare de penetrare
 Reunesc activitatea detergentă (datorită
substanţei tensioactive) şi puterea germicidă
(datorită iodului)
 BETADINA - Soluţie de povidone-iodine conc.
7,5 -10% - dezinfecţia chirurgicală a mâinilor,
dezinfecţia tegumentelor pentru diverse
manevre chirurgicale, pregătirea câmpului
operator, etc.
 Efect dezinfectant şi antiseptic
 apa oxigenată - soluţie apoasă ce conţine 3% peroxid de
hidrogen, care prin descompunere dă naştere la oxigen
atomic.
 Are acţiune bactericidă prin oxigenul pe care îl degajă dar şi
acţiune de curăţire mecanică datorită efervescenţei, ce antrenează
resturi de ţesuturi şi corpi străini; are de asemenea şi acţiune uşor
hemostatică. Se utilizează pentru dezinfecţia plăgilor, în special a
celor delabrante, cu potenţial gangrenos.
 Acţiune rapidă

 acidul boric - pulbere sau soluţie, pentru plăgi infectate cu

piocianic; în plus, are acţiune de “curatare” asupra plăgilor,
prin macerarea sfacelurilor, ţesuturilor necrozate şi
crustelor, facilitând astfel eliminarea lor şi dezvoltarea
ţesutului de granulaţie prin care se realizează vindecarea.
 clorul activ pus în libertate din aceste substanţe îşi
exercită capacitatea bactericidă, dar nu acţionează pe
forme sporulate şi nici pe viruşi.
 Cloraminele sunt compuşi organici ai clorului, care în
contact cu apa formează acidul hipocloros.
 Cloramina B cea mai utilizată, solubilă în apă, degajă
lent clorul, are acţiune bactericidă, fiind activă pe
bacilii gram negativi şi pe bacilul Koch.
 Se pot folosi în soluţii de diferite concentraţii:
 0,2-1% irigare continuă de plăgi,
 1-2% pentru dezinfecţia mucoaselor sau tegumentelor,
 5% pentru dezinfecţia veselei şi pardoselilor.
 Hipocloritul de sodiu – sol. Dakin – în plăgile
anfranctuoase cu sfaceluri
 fenosept (borat fenilmercuric în soluţie apoasă
2‰, rar folosit pentru dezinfecţia mâinilor, a
plăgilor şi a instrumentarului)

 nitrat de argint (cristale folosite la cauterizarea

de ţesuturi, soluţie folosită pentru instilaţii
vezicale în urologie); în contact cu ţesuturile
precipită albuminele formând o crustă ce
grăbeşte epitelizarea.
 Rivanolul efect antiseptic, se aplică sub formă de
soluţie 1% pe tegumente sau plăgi
 Permanganatul de potasiu cristale de culoare
violetă, se aplică sub formă de soluţie 2-4% -
culoare roz, utilizat mai ales la nivelul mucoaselor
 Metoseptul – culoare verde, antiseptic de suprafaţă
 Albastru de metilen
 Violet de genţiana sol. 1%
 Iodoform pulbere galbenă cu miros caracteristic
 Substanţele detergente posedă înalte calităţi
bactericide şi bacteriostatice.
 Deţin şi calităţi de spălare, curăţare mecanică,
dând o spumă abundentă.
 Se dizolvă în apă, sunt inodori şi netoxici pentru
om în concentraţii uzuale pentru practica
dezinfecţiei.
 Ca mecanism de acţiune detergenţii emulsionează
grăsimile, dezorganizează membrana celulară,
denaturează proteinele esenţiale celulei bacteriene.
 Cei mai utilizaţi detergenţi sunt: Bromocetul, Tego,
Deconex, Aniosym, Surfanios, Steranios, Hexanios.