Religii

orientale
Adrian Grigorita Grupa 301
HINDUISMUL
Istoricii
plasează începutul
hinduismului în jurul
anului 1500 î. Hr.,
când apar și primele
texte considerate de
origine divină.
• Prin hinduism înţelegem
credinţele religioase împărtăşite
de populaţia Indiei.
• Hinduismul nu se prezintă ca o
religie unitară, cu o fizionomie
distinctă, ci ca o structură
religioasă foarte complexă ,
constituită din diverse religii sau
elemente religioase suprapuse.
• În el se regăsesc laolaltă religia
preariană, religia indo-europeană,
yoga, jainism, budism.
 După învățătura pe care o susține,
hinduismul poate fi împărțit în 5 perioade istorice

1.Hinduismul vedic
2.Hinduismul brahmanic
3.Hinduismul medieval
4.Hinduismul modern
5.Hinduismul contemporan
Hinduismul vedic
 este o continuare a
credinţelor primitive
 se prezintă ca un cult al
naturii
 punea accent pe viaţa de aici
 rugăciunile şi jertfele cereau
viaţă îndelungată, recolte,
sănătate
Indra - zeul furtunii

Varuna – zeul cerului

Agni – zeul focului
Hinduismul brahmanic
 a izvorât din credinţa că
jerfele de animale sunt
necesare pentru a se menține
ordinea în univers și societate
 scrierile de bază ale
hinduismului brahmanic sunt
Brahmana(comentarii
brahmanice) ce descriu
importanța sacrificiului în
viața religioasă
 mântuirea putea fi obţinută
printr-o jertfă şi achitarea
taxei pentru săvârșirea ei
Doctrine principale:
 karma (fapta) şi samsara (reîncarnare)
 Sufletele există din veşnicie şi au parte de renaşteri în
fucţie de faptele bune sau rele pe care le-a săvârșit
într-o viață anterioară
 Eliberarea din succesiunea reîncarnărilor se face prin
efort propriu,prin purificarea vieții și prin exerciții
psiho-fizice (yoga)
 Astfel, prin Yoga, se ajunge la cunoaşterea eliberatoare.
 Aceasta, o combinare între exerciţii și meditaţie, după
tehnici riguros stabilite, este practicată de mai bine de 5 000
de ani.
Ideea de divinitate
 adorare succesivă a unui singur zeu, fără
respingerea altor zei
 singura realitate e Brahman, care pătrunde
întrega lume însufleţind-o
 Au 330 milioane de zei

Ganesha Hanuman Lakshmi

Hinduismul medieval
Doctrina cuprinde reinterpretări ale perioadelor anterioare și
are în prim plan trei zei-trei ipostaze ale realității ultime:
 BRAHMA (creatorul lumii, mai puțin popular, rege cu 4
capete)
 SHIVA (marele zeu, distrugătorul şi generatorul vieţii,
protectorul asceţilor)
 VISHNU (păstrătorul ordinii cosmice, simbol al iubirii
nepătimaşe)
 Hinduismul modern
În această perioadă unii hinduși
săvârșesc ritualuri din perioada vedică, alții,
ritualuri sacerdotale sau idolatrizează zeități
ale hinduismului medieval.
Astfel, fiecare adept este fidel unui zeu
la care se închină zilnic.
Hinduismul contemporan
În acestă perioadă hinduismul este
influențat de creștinism și de cultura europeană
Întrucât se crede că în templu locuiesc zeități,
templul devine loc de pelerinaj.
Râul Gange fiind considerat sfânt, hindușii
intră în apă pentru a se purifica.
Se aduc adesea ofrande vacilor,
considerate animale sacre și mame ale naturii.
VIAŢA RELIGIOASĂ
Sistem social de castă (brahmani - preoţi,
ksatriya-domnitori,vaisya-negustori şi ţărani,
sudras-servitorii și paria–cerşetori) abolită de
lege dar funcţionează în practicile de zi cu zi.
Cei mai cinstiți brahmani sunt guru
îndrumători spirituali, maeştri.
Cultul
 cultul particular: vaca e animal sacru, urina apă
sfântă, balega dezinfectant şi medicament
 cultul public: temple cu o curte cu bazin şi statuia
zeului unde preoţii rostesc o mantra,
 calendar foarte bogat (sărbătoarea candelelor,
Holi primavara-orgii), râuri sfinte Gangele si
Benarea
 Altar Trimurti

Angkorwat Temple in Cambodia

Hindus temple in London
 A apărut pe la 500
î.d. Hristos în India
gangetică în regiunea
Magadha,fiind
întemeiat de
Siddhartha (Buddha
558 î.Hr.-486 î.Hr.)
 Astăzi în India a
dispărut aproape
complet, însă este a
treia religie din lume
care crede că are
datorii misionare.
 Siddhartha s-a născut la Kapilavastu în familie
princiară.
 La 29 ani se simte atras de viaţa ascetică,
vizitează înţelepti, trăieşte în singurătate încercând
extremele. Alege calea de mijloc între extremele
ascetice.
 La naștere se numea Siddharta, mai târziu se va
numi Gautanama, apoi Sakyamuni și în final Buddha
 Sub un smochin obţine iluminarea (Buddha - cel
iluminat).
 Iluminarea înseamnă cunoaşterea existentelor
anterioare, cunoaşterea vietii si mortii, certitudinea
de a fi distrus dorinţa, certitudinea ca a trăit pt
ultima dată şi la moarte va ajunge în NIRVANA.
Hotărăşte să predice adevărurile descoperite.
 Moare la vârsta de 80 de ani din cauza unei
indigestii “degradarea este inerentă tuturor
lucrurilor compuse”
Învăţătura:
 La Sarnath Buddha a ţinut prima predică
proclamând legea sa, dharma (scopul
vieţii).
 În centrul ei stau cele 4 adevăruri
nobile:
- viaţa este supusă suferinţei,
- originea suferinţei se află în dorinţă,
- încetarea suferinţei este posibilă prin
înlăturarea dorinţei,
- drumul spre acest lucru este cărarea
nobilă înoptită
După moartea lui Buddha s-au structurat 3
mari direcții:

 1. Hinayana (calea cea strâmtă)

 2. Mahayana (calea cea largă)
 3. Vajrayana (calea de diamant)
 Hinayana
 Hinayana are ca
element central chipul
calugărului ascet care
prin tehnici specifice și
iluminare, devine
arhat-sfânt, fiind
singurul care ajunge în
Nirvana
 toate fiinţele sunt supuse unei eterne reveniri (5 moduri
de existenţă datorate faptelor),
 existenţa este în sine dureroasă, eliberarea de existenţă
constă în înlăturarea dorinţei
 abstinenţa şi asceza, la moarte cine s-a eliberat ajunge
în nirvana, prin cale nobilă înoptită (conduita morală,
disciplina minţii, înţelepciunea intuitivă)
 Nirvana înseamnă stingere, locul unde se stinge focul
plăcerii, urii şi deziluziei.
 Mahayana e forma cea mai răspândită a budismului.
 Fiecare fiinţă raţională posedă natura buddha, deci e
capabilă să devină Buddha.
 Propune credinţa şi devoţiune faţă de Buddha. Buddha a
trăit din veşnicie şi va trăi în veşnicie (Sakiamuni este o
apariţie pământească creată de Buddha cel veşnic).
 Nirvana ca şi toate fenomenele este fără substanţă şi
deci goală.
 Are numeroase şcoli în Tibet, China, Coreea, Japonia.
 Vajrayana
 Numele vine de la cărțile sacre(tantras) ce
cuprind tehnici de meditații, dar și practici
magice, erotice etc.
 Aceste practici sunt accesibile doar celor
inițiați și se pot transmite numai de la
guru la discipol.
Ritualuri şi ceremonii
Comunitatea monahală –
samgha trăiesc din
milostenie (227 reguli în
mănăstire).
Laicii întreţin comunitatea
monahală.
 Ritualuri: Ofrande sub formă de flori,
mâncare şi lumânări, venerarea chipului lui
Buddha.
 Obiecte de adorare: chipul lui Buddha,
stupele, copacul Bodhi, dinţii lui Budha.
• Ceremonii: ocazionale, zilnice (ofrande,
texte), lunare (luna plină şi nouă), anuale(
ziua lui Buddha în mai, sezon ploios, Tuturor
sufletelor, dintele din Sri Lanka)

Emerald Budha Temple - Thailanda

Budhismul astăzi:
 În sec. III î.d. Hristos
Impăratul Asoka adoptă
religia în Sri Lanka. De aici
ajunge în Birmania şi
Thailanda.
 În China pătrunde în sec. I d.
Hristos, în Coreea în sec. III,
Japonia sec. VI, Tibet sec VII
 Tibetul este o ţară exclusiv
budistă.
CONFUCIANISMUL
• Confucianismul a apărut în
China ca o doctrină etică,
filosofică, dar și social-politică.
 Aceasta reprezintă un
sincretism între cultul
naturii și cel al strămoșilor.
Întemeietorul confucianismului este
Confucius(551 î. Hr.-479 î.Hr.), apariția acestuia
în China fiind considerată începutul unei noi
ere.
"Viaţa şi opera lui Confucius, de către Prospero Intorcetta,1687
DOCTRINA CONFUCIANISTĂ

 Este un amestec de tradiții vechi chinezești,

de principii morale, filosofice, religioase etc.
 În centrul doctrinei confucianiste stă omul și
educația absolută-oricine poate deveni
perfect dacă respectă necondiționat disciplina
și normele.
 Coloana vertebrală a acestei învățături este
formată din tradiție și norme etico-politice.
Sala Dacheng, sala principală a Templului lui Confucius în Qufu
PRINCIPII CONFUCIANISTE
 Fidelitatea față de eticheta socială
 Respectarea datinilor, a moravurilor, a
sacrificiilor
 Divinizarea împăratului chinez ca Fiu al
Cerului
 Codul etic elaborat de Confucius se bazează
pe: -Reciprocitate
-Omenie
-Dragoste și respect în familie
 ÎN PREZENT
 Ca religie de stat, a menținut elementele
fundamentale ale vechii religii chineze, în
primul rând cultul strămoșilor și al naturii
 Cel mai mare templu este cel din Beijing,
închinat Cerului.
 Din 1917, confucianismul n-a mai fost
recunoscut ca religie oficială a statului.
CONCLUZII
 Hinduismul nu este o religie unitară, ci un
complex de curente religioase.
 Nu este o religie, ci un sistem socio-religios, un
mod de viață.
 Budismul este singura religie care respinge ideea
de Dumnezeu, ca Ființă Supremă.
 Confucianismul nu este atât o religie, cât un
sistem de crezuri religioase.
 Nu s-a manifestat niciodată ca o religie cu biserici
și preoți.
 Confucius a fost considerat de chinezi ca fiind un
mare înțelept, însă fără a fi venerat asemenea
unui zeu.