A realizat: Damian Mihaela

 Geoeconomia, pe drept cuvânt, este considerată „cheia„

cunoaşterii lumii în pragul sec. XXI şi a apărut ca un nou
curent în ştiinţa geografică la finele sec. XX. Această
ştiinţă s-a dezvoltat mai intens în SUA după cel de-al 2-lea
război mondial, unde a avut loc transferarea principalului
centru mondial economic şi political lumii.
Geoeconomia, ca ştiinţă a apărut şi s-a dezvoltat la
intersecţia cu alte ştiinţe, precum sunt:

Economia Geografia eco-

nomică şi umană

Geografia politică
Conceptul de geoeconomie pe parcursul anilor a fost
studiată de numeroase școli, savanți care au transformat acest
concept într-o știință. Printre numeroasele școli se evidențiază
atît școala rusă cît și cea franceză.
 Fernand Braudel
A aparținut curentului cunoscut
drept Școala Analelor.
Fernand Braudel prin lucrarea
sa Mediterana și lumea
mediteraneană în timpul lui Filip al
II-lea a devenit artizanul conceptului
de timpi istorici. În 1979 este publicată
a doua sa sinteză, Civilisation
matérielle, économie et capitalisme
(XV-XVIII siècles), în care autorul
abordează problema progresului
civilizațiilor descriind la scară
europeană și apoi mondială lenta
ascensiune a capitalismului începând cu
„structurile cotidianului”, apoi cu
„jocurile schimbului” și în fine cu
„timpul lumii”. Toate studiile
metodologice ale lui F. Braudel sunt
cuprinse în lucrarea Ecrits sur
l’Histoire.
 Renumitul savant (1902-1985) in baza noţiunii de
"autarhia spaţiilor mari" a introdus noţiunea de "lume
economică" (in sensul de "spaţiul economic"), care este
considerată o lume unică ce se caracterizează printr-o
unitate economică unită printr-un schimb comercial. Drept
exemplu poate servi "Lumea economică" din regiunea
riverană Mării Mediterane.
Jac Attali în lucrarea sa numită
"Linia Orizontului" a expus conceptul
geoeconomic, cu privire la contrastele
spaţiilor geoeconomice. Autorul
afirmă că lumea contemporană, in
care predomină valorile libere,
relaţiile de piaţă şi tehnologiile
informaţionale, se formează in baza
principiilor geoeconomice. Conform
acestui concept la etapa actuală viaţa
economică a lumii se roteşte in jurul a
3 centre (nuclee) mari numite spaţii
geoeconomice, sau zone industrial –
financiare, şi anume America de
Nord, Europa Unită, şi Asia – Pacific.
Attali prezice că secolul XXI se va desfăşura în trei faze distincte
1. Super-imperiul. Mai întâi va fi o eră de privatizare în care
societățile (corporațiile) impun ordinea de zi. El scrie: „Banii îl vor
scăpa în cele din urmă de tot ceea ce-l amenință, inclusiv de statele
națiuni, care se vor distruge progresiv. Piața va deveni singura lege
recunoscută în lume. Un sistem de putere a cărui structură rămâne
evazivă, dar al cărui scop este global“.
2. Hiperconflictul. Super-imperiul va face implozie şi va exista o
perioadă de haos la nivel mondial. Începând cu 2030, Attali
prevede „războaie devastatoare, națiuni erodate, grupuri religioase,
entități teroriste şi pirați ai piețelor libere care se vor lupta unul
împotriva celuilalt“.
3. Hiperdemocrația (2060). Extenuată de războaie şi de revolte
sociale, populația lumii va accepta cu brațele deschise„crearea unui
guven mondial democratic“. Acesta va fi un sistem colectivist, în
care toată lumea lucrează pentru „binele comun“(știm cu toții ce
înseamnă acest „bine comun“ încă din vremea comunismului).
In fosta URSS geopolitica ca disciplină ştiinţifică era strict
interzisă, fiind inlocuită la practică de o politică
dictactorială de tip stalinist promovată de către conducerea
Partidului Comunist. Spre deosebire de
geopolitică, geoeconomia in URSS nici nu exista. In
Rusia contemporană (după anii 1990) există un interes
major vis – a vis de problemele geoeconomice actuale.
Savanţii şcolii ruse E. Kocetov şi V. Dergaciov au formulat
conceptul despre spaţiile geoeconomice conform
criteriului de creare a unor condiţii mai favorabile de
formare şi redistribuire a veniturilor la nivel global.
Geoeconomia şcolii ruse se bazează pe aşa numita „balanţa
intereselor geostrategice”. Savantul rus E. Kocetov a expus
conceptul referitor la unitatea sistemului economic mondial,
care s-a consolidat in baza a 3 procese:
Internaţionalizării, adică interacţiunea economiilor naţionale
prin prizma pieţei mondiale;
Mondializării, care presupune legături integraţioniste de
reproducere a bunurilor materiale;
Globalizării, care presupune interacţiunea economiei globale
cu geoecologia.
 Datorită studiilor efectuate in domeniul
Geoeconomiei in cadrul diferitor şcoli ştiinţifice, la ora
actuală s-au conturat strategii şi concepţii geoeconomice care
dezvoltîndu-le au ajutat in apărarea interesului naţional al
securităţii economice a statelor, şi a interesului intregii
economii naţionale in cea globală.