Sunteți pe pagina 1din 15

Obiective turistice antropice

Obiective istorice

Vestigii arheologice
Vestigii ale antichității
 Ruinele cetăților grecești de pe coasta Mării Negre
– Histria (pe malul lacului Sinoe)
- Tomis (Constanța)
- Callatis (Mangalia)
 Ruinele cetăților dacice din Munții Orăștiei
- Sarmizegetusa Regia
- Costești
- Blidari
 Cetățile daco-romane (cu dotările lor edilitare, temple, palate, amfiteatre,
băi termale, etc)
- Napoca (Cluj)
- Potaissa (Turda)
 Monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi
 Ruinele castrului roman de la Drobeta
 Ruinele podului lui Apolodor din Damasc
Histria a fost întemeiată de coloniști greci din Milet în
jurul anului 657 î.Hr. (după istoricul Eusebiu din Cezareea),
ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.Hr.
de invaziile avaro – slave.
Pe plan politic, Histria a jucat un rol important prin
participarea la revolta orașelor pontice împotriva regelui
macedonean Lisimach, la războiul împotriva Bizanțului și la
conflictul care l-a opus pe Mithridates al VI-lea Eupator
romanilor.
Oraşul a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de 1300 de ani,
începând din perioada greacă şi până în epoca romano-
bizantină.

Amplasament:
la 65 de km de Constanţa, în satul Istria,
comuna Istria, pe malul lacului Sinoe
Acces:
E87, iar după localitatea Istria există un
drum de vreo 7 km până la cetatea Histria
Adamclisi
Localitatea Adamclisi adaposteste un complex muzeal alcatuit din 3 mari
obiective turistice de patrimoniu: Cetatea Tropaeum Traiani, Monumentul
Triumfal Tropaeum Traiani si Muzeul de Arheologie.
Cetatea Tropaeum Traiani a fost ridicată în urma victoriei lui Traian în faţa lui
Decebal la o importantă răscruce de drumuri, ce duceau de la Dunăre la Marea
Neagră, unde se afla o aşezare geto-dacică mai veche. Până în prezent, numele
satului geto-dacic nu se cunoaşte.
Monumentul triumfal are o înălțime de 39 m, o formă circulară cu un diametru
de 38 m, fiind alcătuit dintr-un nucleu cilindric de dimensiuni apreciabile (12,6
m înălțime; 31 m diametru), construit din zidărie brută, înconjurat la bază de o
platformă circulară cu 7 trepte de piatră; nucleul este îmbrăcat în blocuri de
piatră care se continuă cu un rând de metope în număr de 54 (din care până astăzi
s-au păstrat numai 49), sculptate în basorelief cu scene din timpul luptelor cu
geto-dacii.
Troesmis a fost de-a lungul întregii perioade
antice un important punct strategic şi de aceea
el este menţionat în principalele izvoare
geografice, uneori ca sediu al unor legiuni
romane. Cea mai veche mentiune a sa este în
Ponticele lui Ovidius

Cetatea romană şi romano-bizantină


Carsium s-a construit, probabil, peste o
fortificaţie getică, înca din a doua jumătate a
secolului I p. Chr. La începutul secolului al II-
lea p. Chr., în timpul războaielor dacice, în anul
103 p. Chr., împăratul Traian întăreşte
fortificaţia cu ziduri din piatră.
Capidava se ridică pe malul drept al
Dunării, la jumătatea distanţei dintre Hârşova şi
Cernavodă, şoseaua care leagă localitaţile
trecând chiar pe langa zidurile cetatii.
Fortificatia are forma unui patrulater cu laturile
lungi de la NV spre SE – 105m x 127m, cu
ziduri groase de peste 2 m şi înalte de 5-6 m, cu
7 turnuri de peste 10 m, din care 3 turnuri
dreptunghiulare, 2 turnuri în sfert de cerc şi 2
turnuri intermediare în formă de potcoavă (U), o
poartă lată de 2, 50 m situată pe latura de SE
care făcea legătura cu restul teritoriului şi o
ieşire strategică pe latura de SV a turnului
dinspre Dunăre, unde era amenajat portul.
Zona Transilvaniei este una atât de
bogată în istorie, diversitate culturală și
frumuseți naturale încât nici câteva săptămâni
nu ar fi îndeajuns pentru a explora măcar
jumătate din ce au de oferit aceste locuri.
Cetățile uitate din Transilvania stau
mărturie unor vremuri demult apuse, mult mai
vechi decât cele ale orașelor cu cetăți
fortificate cunoscute în toată lumea.
În Transilvania, cetăți precum Bănița,
Piatra Roșie, Samizegetusa sau Căpâlna se
păstrează ca vestigii tăcute ale moștenirii
dacice pe care toți românii ar trebui să o poarte
cu mândrie. Ruinele acestor cetăți așezate într-
un perimetru de doar câteva zeci de kilometri în
jurul vechii capitale dacice Sarmizegetusa
Regia pot fi vizitate cu ușurință într-o singură
zi.
Cetatea dacică Piatra Roșie face parte din sistemul de
fortificații și așezări din Munții Orăștiei grupate în jurul
capitalei dacice Sarmizegetusa Regia. Se află situată la
sud-vest de cetatea regală, pe un masiv stâncos izolat din
Munții Șureanu, numit „Piatra Roșie”, înconjurat din trei
părți de prăpăstii amețitoare. Cetatea se află pe teritoriul
Parcului Național Grădiștea Muncelului-Cioclovina și a
fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO în anul
1999, împreună cu cetățile dacice de la Grădiștea de
Munte, Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Bănița și
Căpâlna.
Cetatea Piatra Roșie- reconstruită 3D
Cetatea dacică de la Costești este un monument istoric
înscris în lista Patrimoniului Mondial UNESCO (World
Heritage) din România. Cetățuia Costești este situată
pe valea Apei Grădiștei. Platoul superior al dealului
unde este așezată cetatea are 514 m altitudine. Era o
cetate puternică ce avea caracter defensiv, ea avea la
bază o mare așezare civilă și era reședința obișnuită a
regilor daci. Un alt rol al ei era acela de a apăra
drumul spre cetatea Sarmizegetusa Regia.
Localitatea Sarmizegetusa din județul
Hunedoara adăpostește și astăzi unele dintre
cele mai importante ruine arheologice de pe
întreg teritoriul României, ruinele Coloniei
Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei
după cucerirea acesteia de către romani. La doar
40 de kilometri se pot vizita și ruinele vechii
capitale, Sarmizegetusa Regia.
Aflată la aproximativ 8 km de Porțile de Fier ale
Transilvaniei, fosta Colonie Romana Ulpia
Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa pe
numele său întreg este unul dintre cele mai
importante obiective turistice din țară.
Sarmizegetusa Regia

Cetatea de pe Dealul Grădiștei este cea mai mare dintre fortificațiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci,
la 1.200 de metri înălțime, fortăreața a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munții Orăștiei și
cuprindea șase citadele.
Fortăreața, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci
terase, pe o suprafață de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conținea deasemenea o zonă sacră. Printre cele
mai importante și mari sanctuare circulare dacice se află și Calendarul Circular. Zidul cetății avea 3 m
grosime și o înălțime de aproximativ 4 – 5 m în momentul finalizării construcției lui. Deoarece zidul care
îngrădește o suprafață de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălțimii, cetatea are o
configurație mai neobișnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafață de
3 km, o întinsă așezare civilă, în care se observă foarte multe locuințe, ateliere, magazii, hambare, rezervoare de
apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porții cetății, din același punct cardinal, se află sanctuarele, care au
forme și mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior
printr-un drum pavat. Nu se știe dacă erau șapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost distruse
de romani în timpul ostilităților și nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici
construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar două. Se remarcă și pavajul de andezit sub forma
unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Civilii locuiau pe lângă fortăreață, pe terasele construite în
josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidențele lor, adusă prin țevi ceramice.
Inventarul arheologic găsit la sit dovedește că societatea Dacică avea un standard înalt de viață.
Drum dacic pavat
Sanctuarul mare de calcar

Murus dacicus
În perioada sa de glorie Cetatea Sarmizegetusa era
încercuită de ziduri cu o lungime de 500 x 600 de metri
și o suprafață de 33 hectare, cu 80 de hectare de oraș în
afara zidului.
Cetatea dacică Căpâlna
Cetatea de la Căpâlna stă retrasă față de grupul
de cetăți ce înconjoară vechea capitală. Căpâlna,
a cărei istorie zbuciumată s-a încheiat în flăcări
în timpul celui de-al II-lea război daco-roman
prezintă unele dintre cele mai bine păstrate ruine
dintre toate cetățile din zonă sub forma
ramășițelor de ziduri vechi de aproape două
milenii.