Sunteți pe pagina 1din 20

Activităţi de timp liber

Tema 1 Problematica Conceptului de activităţi sportive -


recreative şi de timp liber
Conceptul de timp liber cunoaşte o largă circulaţie: "loisir", "leisure"
,"freizeit" tradus prin "ragaz« , "ocupaţie plăcută", "pe îndelete, în tihnă",
înţelesul nu este diferenţiat în prea mare măsură de la popor la popor.

În prezent timpul liber, „puţin pentru unii, mult pentru alţii şi inexistent pentru
anumite persoane” se transformă realmente într-o unitate de măsură a
bogăţiei sociale şi personale , reprezintă un mijloc eficient pentru dezvoltarea
armonioasă a personalităţii.

Utilizarea raţională a timpului liber are un efect tonic, atât asupra organismului,
cât şi asupra dezvoltării personalităţii, dar mai ales contribuie la menţinerea
„prospeţimii fizice a omului”, prospeţime diminuată de stresul informaţional şi
transformabil al vieţii. Activităţile şi preocupările din timpul liber, dozate raţional,
contribuie la îmbogăţirea sistematică a vieţii spirituale, prin creşterea continuă a
gradului de cunoştinţe, lărgirea orizontului cultural, dezvoltarea tuturor
aptitudinilor şi talentelor de care dispune fiecare individ, stimularea capacităţilor
sale creatoare.
TIMPUL
„3 opt”

TIMPUL DE MUNCĂ TIMPUL LIBER


8 ore 8 ore

TIMPUL DE ODIHNĂ
8 ore

Schema celor trei 8 are meritul de a pune în evidenţă cele trei componente
majore pe care se distribuie, dincolo de diferenţele de orar, timpul cotidian în
societatea modernă: timpul de muncă (în înţelesul de muncă instituţionalizată şi
socialmente necesară, ca mijloc de subzistenţă şi de inserţie socială pentru
individ); timpul liber (în înţelesul de timp aflat la dispoziţia individului şi în care
acesta poate decide ce să facă, dincolo de constrângerile profesionale şi
sociale); timpul de odihnă (în înţelesul de timp alocat odihnei prin somn pentru
refacerea capacităţii de muncă).
Timpul liber este timpul rămas între două constrângeri: una este aceea a
timpului de muncă (în special de muncă instituţionalizată), alta este cea a
timpului de odihnă „pasivă" (prin somn).
Timpul liber ar fi deci timpul care atât durată, cât şi ca mod de întrebuinţare,
nu este supus unor constrângeri, fie acestea sociale, fie biologice. Din această
perspectivă, timpul liber al individului poate fi definit drept timpul care îi
rămâne la dispoziţie între timpul alocat programului de lucru (inclusiv sarcinilor
extraprofesionale aferente) şi timpul necesar satisfacerii trebuinţei de somn.

Timpul liber folosit în mod recreativ, distractiv, este timpul în


care se realizează o plăcere, o pasiune, un hoby (mişcare, lectură, vizionarea
unui film, pictarea unui tablou, cusutul unui goblen, pescuitul etc.), în
principal activitatea de relaxare, de destindere şi distracţie. Acest timp este
mai mare sau mai mic, în funcţie de modalitatea de gândire şi de aspiraţie a
fiecărui individ în parte, în funcţie de gradul de cultură, în funcţie de
capacitatea de organizare şi capacitatea voluntară de a se integra într-un
anumit program (conform părerilor emise de Raţă, G., 2007).
Joffre Dumazedier defineşte conceptul de "loisir",
prin cei trei "d":
destindere (delassement);
dezvoltare developpement);
distracţie, (divertisment).

Funcţia de destindere consta in refacerea organismului după o zi de


munca, de şcoala, regenerarea capacitaţilor fizice prin activităţi de relaxare. Se
obţin mai repede si la nivel calitativ superior prin odihna activă. Încercarea de a
înlătura oboseala numai prin odihna inactiva duce la efecte opuse celor scontate,
la apariţia plictiselii, a unor stări psihice dezagreabile.
Funcţia de divertisment a timpului liber vizează crearea climatului optim
de viata şi se realizează prin activităţi distractive, dar care pot avea ca efect
consumarea unei cantităţi mari de energie, timp şi care alăturându-se oboselii
produse de munca şcolară/ sarcini de serviciu are consecinţe negative.
Funcţia de dezvoltate a personalităţii , funcţie ce preocupa în mod
deosebit oamenii şcolii, părinţii, societatea în general, căci este prin excelenţă o
funcţie educativă sau autoeducativă. Ea vizează satisfacerea intereselor,
înclinaţiilor, aptitudinilor de tip artistic, tehnic, îmbogăţirea vieţii spirituale prin
lectura, vizionari de spectacole, vizite în muzee, activităţi de creaţie, etc.
Când analizăm timpul liber trebuie să facem distincţie :
timpul liber cotidian;
timpul liber de la sfârşitul de săptămâna;
concediul de odihna.

În privinţa timpului liber lucrurile se pot aborda din două


unghiuri:
•ce trebuie să facă individul;
•ce trebuie să facă instituţia.

Importantă este schimbarea mentalităţii individului şi abordarea educaţionala


a conceptului "timp liber", fapt care pleacă din şcoală, din familie şi se
continuă în instituţia în care lucrezi. Timpul liber nu înseamnă cel de fiecare zi,
din afara orelor de program, pentru ca acesta este foarte redus, ci timpul pe
care îl avem la dispoziţie pentru sport, pentru teatru, concert, pentru o
plimbare, o excursie, pentru citit o carte, pentru a ne satisface un hobby.

Ce trebuie făcut pentru a se rezolva problema timpului liber ?


•Educarea individului cu privire la importanta timpului liber, să recunoască
problema.
•Individul trebuie să devina conştient că lipsa timpului liber conduce
negreşit la stres şi la un randament scăzut.
În lucrarea elaborată de Raţă, G., „Strategii de gestionare a timpului liber”,
2007, prezintă diferite păreri şi opinii ale diferiţilor specialişti în domeniu, pe
care le considerăm importante cu privire la timpul liber:

Autor i Opinii despre timpul liber


Miller şi interpretează sensul filozofic al termenului „odihnă în sensul de
Robinson distracţie ”ca un concept pur calitativ”. În
prezentările lor întâlnim pentru prima dată diferenţierea dintre
termenul de „timp liber” prin care înţeleg timpul aflat la
dispoziţia individului după munca necesară sau alte activităţi şi
obligaţii ce sunt îndeplinite, şi acesta trebuie consumat după bunul
plac al fiecăruia şi termenul de „timp de odihnă” în sensul de
relaxare prin care se înţelege acea parte din timpul destinat
activităţilor angajate în scop de odihnă, care prin procese
recreative şi activităţi vesele, poate sau nu să fie atinsă.
Autor i Opinii despre timpul liber
Roger Sue, prezintă cinci criterii ce delimitează conceptul de timp liber:
1994 citat 1. „ criteriul cantitativ: timpul de muncă va cunoaşte o îngustare
de continuă;
C. Cucoş, în 2. criteriul valorilor dominante: declinul valorii muncii, importanţa
2002 acordării individului, importanţă crescândă a timpului liber pentru tineri
etc.;
3. criteriul stratificării sociale: clasele sociale ivite pe baza primatului
muncii se estompează, în profitul graniţelor mai puţin nete, avansându-se
spre noi tipuri de grupuri sociale, spre o popularitate de apartenenţe
sociale;
4.criteriul modului de producţie dominant: munca nu mai
constituieforma de producţie dominantă,capitalul nu mai este rezervat
numaicapitaliştilor, importanţa educaţiei şiformării creşte, apare
economia, noitipuri de solidaritate socială, etc.
5. criteriul reprezentării sociale asupra timpului dominant: numeroşi
lucrători fac încă din timpul de muncă timpul dominant; apar noi
ideologii de valorizare a fracţiunilor timpului social sub impactul noilor
tehnologii şi a noilor forme de
interacţiune socială.
Autor i Opinii despre timpul liber
consideră „odihna în sensul de distracţie” ca fiind:
Max Kalpan  opusul muncii ca funcţie economică, necesară, impusă
pentru asigurarea traiului, deci o muncă de plăcere care aduce multe
împliniri, relaxare, bucurie;
 o plăcută expectativă şi amintire, care relaxează, destresează ;
 o percepţie psihologică a libertăţii şi a împlinirii unei dorinţe ascunse,
a unei realizări râvnite a unei bucurii;
 o relaţie circumscrisă valorilor culturale, care satisface nevoile de
educaţie culturală şi artistică;
 o activitate ce presupune elemente distractive, care recreează, bine
dispune, şi provoacă acea satisfacţie, acea percepţie de
mulţumire şi împlinire;
 un minim de obligaţii ce decurg din rolul social involuntar, care
presupun colaborare, conlucrare, întrajutorare cu cei cu care vine în
legătură, în contact.
Autor i Opinii despre timpul liber
se caracterizează prin:
Davz şi  timp pe care individul îl controlează fără restrângeri externe, fără
Rowe impuneri;
activitate nerecompensată dar plăcută;
bucurie, fericire, distracţie, bună dispoziţie, jocuri;
experienţă spontană, care bucură care relaxează şi bine dispune.

Autor i Opinii despre timpul liber


consideră timpul liber ca fiind timpul în care se realizează „un
ansamblu de activităţi cărora individul li se dedică în mod liber, de
Dumazedier, bună voie şi cu plăcere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra şi
J.M., 1971 a-şi satisface nevoile estetice, fie pentru a-şi îmbogăţii informaţia, sau
a-şi lărgii şi dezvolta participarea socială voluntară sau capacitatea
creatoare, după ce s-a eliberat de obligaţiile profesionale, sociale şi
familiale”.
BENEFICIILE PRACTICĂRII ACTIVITĂŢILOR DE TIMP LIBER

În concepţia actuală, activitatea sportivă în timpul liber capătă două aspecte


fundamentale: utilitatea practică şi lupta împotriva oboselii, plăcerea de necontestat a
exerciţiilor fizice şi a mişcării în aer liber a oamenilor.
Folosirea utilă a exerciţiului fizic trebuie întregită cu petrecerea plăcută a timpului în aer
liber în activităţi de agrement, practicând jocurile, sporturile şi turismul, precum şi
activităţi mai speciale, cum ar fi pescuitul, vânătoarea, cicloturismul.
Dacă timpul liber este folosit judicios, el devine un mijloc de formare a personalităţii
umane, de educaţie permanentă. Aceste activităţi libere trebuie organizate cu colegii,
prietenii, cu familia atât sub formă necompetiţională (plimbări, excursii, jocuri
dinamice, înot etc.), cât şi sub forma unor competiţii.
Esenţial este ca aceste activităţi de educaţie fizică şi sport să intre în regimul zilnic de
viaţă al fiecărui individ.
Obişnuirea treptată cu practicarea sistematică a exerciţiilor fizice şi a mişcării înseamnă
modelare, conştientizare şi participare activă. Astfel, educaţia sportivă fizică capătă un
caracter proiectiv-formativ, care, împreună cu ceilalţi factori educativi (familia,
organizaţiile de tineret), fac ca acţiunile lor să fie convergente.
Beneficiile activităţilor de timp liber în vederea socializării
Sportul şi exerciţiul fizic pot fi considerate instrumente de socializare extrem de importante şi de
aceea oricărui stat îi revine o mare responsabilitate în a le promova şi dezvolta. În societăţile
moderne sportul reprezintă un fenomen a cărui importanţă a crescut foarte mult, devenind din ce
în ce mai prezent în viaţa cotidiană.
Activitatea sportiv-recreativă şi-a lărgit cadrul de participare de la tineri la vârstnici, de la bărbaţi
la femei, de la activitatea şcolară la timpul liber, de la hobby la profesiune, reuşind prin
intermediul exerciţiului fizic să modeleze fizionomia şi comportamentul uman. Larga sa
reprezentare dovedeşte că este un fenomen de masă care este capabil să producă modificări
fundamentale în peisajul social global.
Sportul este o componentă importantă a calităţii vieţii şi culturii care trebuie susţinut primordial
de către tot aparatul instituţional. Statul trebuie să fie un factor important în asigurarea unui optim
funcţional (tehnic şi logic) care să garanteze tuturor cetăţenilor dreptul la practicarea exerciţiului
fizic.
Sportul recreativ a reuşit, încă de la apariţia sa, să aibă o semnificaţie socială foarte mare şi acest
lucru s-a realizat doar prin prisma caracterului său mobilizator, a numeroaselor sale pilde şi
modele, a numeroaselor sale principii care au găsit tot mai mulţi adepţi. Extinderea ariei sociale a
sportului a făcut ca sportul să fie considerat o necesitate pentru stat, în special în ţările europene
moderne care au căutat să promoveze sportul la scară naţională pentru a lărgi participarea şi aria
de răspândire a unor elemente de specific naţional (exemplu: oina în România) şi lărgirea
conotaţiei sportului prin amplul său efect formativ şi cultural, prin educaţia fizică. Este foarte
adevărat că există o varietate mare de forme de sprijinire a sportului de către stat, ele diferind de
la ţară la ţară şi de la o perioadă la alta în raport cu specificul fiecărei ţări.
În numeroase rânduri, s-au făcut recomandări privind legătura dintre SPORT –MUNCĂ –
CONFORT FIZIC în care se accentua creşterea posibilităţilor de practicare a sportului şi a
activităţilor de destindere şi de implicare în activităţile voluntare în sport, în condiţiile
creşterii timpului liber, a creşterii sedentarismului datorat tehnologiilor şi a creşterii tensiunii
sistemului nervos datorat stresului. Pentru a se ajunge la un rezultat pozitiv, promovarea
sportului trebuie să se facă pe principii noi bazate, în primul rând, pe participare şi mai puţin
pe competiţie.

Participarea în activităţile sportiv-recreative creează numeroase avantaje:


formă fizică (o condiţie fizică excelentă şi un corp mai estetic);
atitudini mentale pozitive (eliminarea complexului de perdant şi o autocunoaştere mai
bună);
spiritul de echipă ce poate aduce efecte benefice asupra mediului de muncă;
simţul apartenenţei, paralel cu cel de echipă contribuie la o dezvoltare benefică a
activităţii;
sănătatea (activităţile fizice reduc absenteismul şi îmbunătăţesc starea generală de
sănătate);
ameliorează comunicarea (sportul este un stimulent al comunicării);
stimulează viaţa comunitară (introduce norme şi valori de conlucrare şi cooperare pentru
diferite grupe-ţintă – de exemplu: vârstnicii, femeile etc.).
Activităţile sportive devin mai importante în societăţile moderne, tot mai mulţi oameni
practică sportul sub diferite forme sau sunt spectatori de manifestări sportive, citesc despre
sport sau încearcă noi forme de manifestare a exerciţiului fizic. Aceste activităţi sunt
practicate nu numai în timpul liber, ci pentru un număr impresionant de persoane ele devin
un mod de viaţă; ne referim aici nu doar la participarea activă la activităţi sportive, dar şi la
consumarea lor. Există mai multe puncte de vedere referitoare la aceste beneficii ale
sportului:
a) participarea în sport: această activitate nu mai este preponderent a tinerilor, ea fiind
practicată în mare măsură şi de persoane vârstnice, persoane cu handicap etc. De aici şi
caracterul de generalitate al sportului care poate fi practicat de orice categorie de persoane
indiferent de rasă, sex, vârstă sau convingeri religioase.
b) motivaţia: sportul nu mai este orientat exclusiv către performanţă şi competiţie, ci din
ce în ce mai mult către noi forme de motivaţie – recreere, valori estetice, comunicare
socială, integrare socială, stare de sănătate;
c) organizarea sportului: sportul şi activitatea sportivă în ultimele decenii nu mai sunt
oferite doar de organizaţiile private sau de stat, ci şi de furnizori şi agenţi sportivi, fiind
practicat tot mai mult în moduri neformale.
Sportul, ca mediu de socializare este un proces prin care indivizii învaţă
deprinderile, aptitudinile, valorile şi comportamentele care îl abilitează să participe în
calitate de membru al societăţii în care trăieşte; procesul de socializare este în fapt un
fenomen complex datorită diversităţii culturale, politice şi economice din diferitele ţări.
Impactul sportului se adaugă şi altor factori socializatori. Avantajul sportului constă în
influenţa pe care o exercită atât corpul, cât şi mintea, în acest fel sportul contribuind la
socializare prin mişcare şi prin efectul mişcării asupra dezvoltării personalităţii, dar şi prin
natura contactelor sociale. Sportul poate avea impact asupra asumării de roluri, adaptării la
necesitatea conformării la norme, întăririi respectului de sine şi a identităţii.
De asemenea, se consideră că valorile culturale, certitudinile şi comportamentele
individuale şi sociale învăţate în cadrul activităţilor fizice se interferează şi în alte sfere ale
vieţii sociale. Nu se poate vorbi despre socializare fără a menţiona dezvoltarea personalităţii
şi mai ales a valorilor morale astfel că:
atitudinile faţă de încălcarea regulilor devin mai tolerante odată cu înaintarea în vârstă
(creşterea experienţei);
mediul sportiv tinde să modifice opiniile;
noţiunea de fairplay este vitală; socializarea nu poate fi promovată decât dacă sunt
dezvoltate trăsăturile morale.
Societatea actuală pendulează între dimensiunea competitivă a sportului şi cea ludică
(de recreere), spiritul de cooperare, de luptă, de apartenenţă la o grupare (club, asociaţie),
evidenţiază calităţile prin care omul îşi afirmă caracterul său social şi sociabil. Competiţia,
caracteristică atât sportului de performanţă, cât şi sportului de masă, presupune acumularea a
numeroase resurse individuale şi în primul rând a celor de ordin fizic în vederea atingerii
scopului.

Efectul socializator al activităţilor fizice şi a sportului generează o multitudine de efecte


pozitive asupra mai multor categorii de beneficiari:
1) Copiii şi tineretul sunt principalii beneficiari ai practicării activităţilor fizice, copilăria
timpurie este perioada în care activitatea motrică are o importanţă vitală pentru socializare,
copilul fiind sensibil la dezvoltarea cognitivă şi morală, el asumându-şi roluri diferite,
învaţă că este deosebit de ceilalţi şi mai ales învaţă să construiască relaţii cu ceilalţi.
Acordarea importanţei cuvenite jocului şi jocurilor în copilărie reprezintă premisa unei
dezvoltări sănătoase pe plan motric, social şi cognitiv, permiţând să adopte treptat diferite
roluri sociale care le dau posibilitatea să dobândească priceperi, deprinderi, abilităţi
necesare ulterior în contexte mai largi.
De cele mai multe ori, chiar şi în cazul adulţilor, anturajul este cel care-I mobilizează pentru
o anumită activitate sportivă, dictată şi în funcţie de zona geografică (munte, mare) în care-
şi petrec timpul liber.
2. La adulţi interesul faţă de sport şi activitatea fizică diferă în funcţie de
mai mulţi factori cum ar fi: cariera sportivă, educaţia, statutul social, ocupaţia, timpul
liber.
Caracterul distractiv al sportului înlătură anxietatea, depresia sau sentimentele negative.
Activităţile fizice practicate în cluburi, centre de fitness sau în aer liber, constituie
mobilul unor contacte frecvente, prilej de a forma noi relaţii sau posibilitatea
îmbunătăţirii capacităţilor de comunicare. Există beneficii mai ales la persoanele
ezitante, timide sau lipsite de ambiţie ce provin dintr-un mediu în care nivelul inferior
de autoapreciere nu prezintă un rol important, facilitând contactele sociale. Adesea,
activităţile fizice sunt practicate pentru o îmbunătăţire a condiţiei fizice în scop
profilactic, în cadrul unor programe moderate cu efecte sociale de implicare în grup şi
cu modificări ale imaginii corporale a celor implicaţi.

3) Problemele vârstei a treia sunt pe de o parte, afectarea tuturor funcţiilor


organismului şi tendinţa de îmbolnăvire şi pe de altă parte, în special după pensionare
(prin pierderea statutului social) pot apărea diverse tulburări legate de izolarea parţială,
conducând la depresie, anxietate etc. Practicarea exerciţiilor fizice de către vârstnici
poate produce efecte pozitive, în primul rând, prin încetinirea diminuării funcţiilor
corporale, ameliorând starea de sănătate, menţinându-se la standarde optime conceptul
de conştiinţă de sine. În al doilea rând, aceste efectele pozitive vizează influenţa
benefică, directă asupra contactelor sociale şi impactul terapeutic asupra stării lor
mentale, sporindu-le buna dispoziţie.
Beneficiile activităţilor de timp liber în vederea menţinerii
şi ameliorării stării de sănătate

Lipsa activităţilor fizice regulate poate contribui la debutul precoce a unor boli, în special
cardiovasculare, dar orice creştere al nivelului acestor activităţi va aduce beneficii asupra
stării de sănătate.
Beneficiile exerciţiilor fizice – de la prevenirea bolilor până la sporirea încrederii în forţele
proprii – sunt greu de ignorat şi sunt următoarele:
îmbunătăţesc starea de spirit şi imagine de sine, reducând stările de depresie şi anxietate;
combat bolile cronice, controlează tensiunea arterială, nivelul colesterolului prin creşterea
nivelului HDL (colesterolul „bun”) şi scăderea LDL (colesterolul „rău”), de asemenea
ajutând la prevenirea diabetului şi a osteoporozei;
ajută la menţinerea controlului asupra greutăţii prin arderea caloriilor, efortul depus nu
trebuie să fie de intensitate mare şi nici să necesite mult timp de practicare (urcatul scărilor,
mers, jogging, exerciţii compensatorii în pauzele de lucru);
au rol în îmbunătăţirea sistemului respirator, vascular şi a funcţionării optime a inimii;
oferă un somn liniştit, ajutând concentrarea, productivitatea şi starea de spirit, fiind
recomandate a fi executate în cursul după-amiezii.
Beneficiile activităţilor de timp liber în vederea menţinerii
şi ameliorării stării de sănătate

Lipsa activităţilor fizice regulate poate contribui la debutul precoce a unor boli, în special
cardiovasculare, dar orice creştere al nivelului acestor activităţi va aduce beneficii asupra
stării de sănătate.
Beneficiile exerciţiilor fizice – de la prevenirea bolilor până la sporirea încrederii în forţele
proprii – sunt greu de ignorat şi sunt următoarele:
îmbunătăţesc starea de spirit şi imagine de sine, reducând stările de depresie şi anxietate;
combat bolile cronice, controlează tensiunea arterială, nivelul colesterolului prin creşterea
nivelului HDL (colesterolul „bun”) şi scăderea LDL (colesterolul „rău”), de asemenea
ajutând la prevenirea diabetului şi a osteoporozei;
ajută la menţinerea controlului asupra greutăţii prin arderea caloriilor, efortul depus nu
trebuie să fie de intensitate mare şi nici să necesite mult timp de practicare (urcatul scărilor,
mers, jogging, exerciţii compensatorii în pauzele de lucru);
au rol în îmbunătăţirea sistemului respirator, vascular şi a funcţionării optime a inimii;
oferă un somn liniştit, ajutând concentrarea, productivitatea şi starea de spirit, fiind
recomandate a fi executate în cursul după-amiezii.
Beneficiile activităţilor de timp liber în vederea menţinerii
şi ameliorării stării de sănătate

Persoanele cu diverse afecţiuni, dar în special celor cu probleme cardiovasculare, nu li se


interzice cu desăvârşire practicarea activităţilor fizice, o activitate bine selectată permite o
recuperare mai bună după boală, evitând astfel şi recidiva (mersul pe jos, înotul, ciclismul,
joggingul, activităţi gospodăreşti etc.). Prin practicarea exerciţiilor fizice şi a sportului în
special de către persoanele adulte se poate ajunge la reversibilitatea unor procese şi scăderea
riscului de îmbolnăvire:
se pot înlătura procesele de atrofiere musculară;
depunerile nedorite şi repartizarea neuniformă a ţesutului adipos;
îmbunătăţirea ţinutei;
mărirea tonusului vital general;
scăderea riscului de îmbolnăvire cardiovasculară;
înlăturarea afecţiunilor la nivelul sistemului osos.