Erori de observare si

control a datelor
 Eroarea, inerentă oricărei activităţi umane, survine şi în procesul înregistrării datelor
observării, îndeosebi atunci când colectivitatea statistică este de dimensiuni mari şi
sistemul de caracteristici diversificat.
 Prin urmare, veridicitatea (autenticitatea) datelor înregistrate printr-o metodă oarecare
(specifică scopului cercetării) – concordanţa acestora cu datele reale ale fenomenelor
investigate – constituie un obiectiv fundamental („ţintă”) a oricărei metode de
înregistrare (observare) statistică.
 Acest obiectiv este, însă, greu de realizat, deoarece chiar prin respectarea tuturor
principiilor ştiinţifice de pregătire şi de organizare a înregistrării nu se pot înregistra
date „absolut reale”, în concordanţă cu manifestările reale ale fenomenului investigat.
 În general, prin eroare de înregistrare (observare) statistică, exprimată absolut sau
relativ, se înţelege diferenţa dintre rezultatul obţinut prin înregistrare şi mărimea reală a
caracteristicilor (variabilelor) observate. Aceste diferenţe (erori) sunt determinate de
volumul înregistrărilor, de precizia mijloacelor de înregistrare şi de diverse alte surse
(cunoscute sau necunoscute).
 Surse de erori se regăsesc în domenii care vizează înregistrarea, metodele de
înregistrare. Dintre acestea exemplificăm:
 – Mobilitatea (inconstanţa) în timp a unităţii observate (determinată de factori
sau înclinaţii care conduc la răspunsuri inexacte sau aproximative);
 – Puterea umană limitată de înregistrare (observare) – de exemplu, perceperea
eronată a răspunsurilor, transcrierea greşită a acestora etc.;
 – Neclaritatea definirii unităţilor de observare şi a variabilelor de înregistrat;
 – Imperfecţiunea metodelor şi mijloacelor de observare (înregistrare);
 – Factori subiectivi etc.
• Exemplele de mai sus sugerează faptul că sunt factori obiectivi şi subiectivi care
conduc la erori de înregistrare întâmplătoare, sistematice şi, de asemenea, la greşeli
de înregistrare.
• În funcţie de cauza care le produce şi după gravitatea lor, erorile au fost grupate în
două categorii: sistematice şi întâmplătoare.
• 1. Erorile sistematice au o incidenţă redusă, dar afectează într-o măsură însemnată
autenticitatea datelor culese. Ele provin, de regulă, din interpretarea incorectă a
instrucţiunilor de culegere a datelor, neînţelegerea scopului observării sau
necunoaşterea unor noţiuni; acestea conduc la înscrierea repetată în formularele
observării a unor informaţii neconforme cu realitatea. Amploarea erorilor sistematice
este direct proporţională cu volumul colectivităţii observate. Erorile sistematice pot fi
prevenite printr-o mai bună instruire a personalului care efectuează observarea şi pot fi
diminuate prin aplicarea riguroasă a controlului aritmetic şi logic.
• 2. Erorile întâmplătoare au caracter aleator şi survin, de regulă, datorită lipsei de
concentrare a persoanei care efectuează înregistrarea, copierea sau codificarea
datelor. Deşi apare relativ frecvent, acest tip de eroare influenţează doar în mică
măsură acurateţea rezultatelor de ansamblu; explicaţia acestui efect redus este dată
de faptul că erorile întâmplătoare se manifestă sub forma unor abateri (atât pozitive,
cât şi negative) de la valorile reale, compensându-se pentru colectivităţi de dimensiuni
mari.
• În afara tipologiei de erori prezentată, mai pot fi amintite erorile de reprezentativitate (efective sau
probabile) întâlnite în cercetarea selectivă Tipologia erorilor de înregistrare, prezentată anterior,
conduce – în virtutea obiectivului de asigurare a datelor de calitate corespunzătoare – la acţiuni de
prevenire a erorilor şi de control al datelor culese.
• Fără a fi o regulă generală, prevenirea erorilor se poate realiza prin acţiuni suplimentare de genul:
• – testării tehnicilor şi formularelor de înregistrare;
• – selectarea optimă şi pregătirea profesională a persoanelor care efectuează înregistrarea;
• – inspectarea (controlul), pe teren, a înregistrărilor de date;
• – pregătirea psihologică a persoanelor care efectuează înregistrarea (mai ales în cazul
anchetelor de sondaj);
• – popularizarea scopului înregistrării şi formarea convingerilor pentru exprimarea datelor reale
etc.
• Controlul statistic al datelor înregistrate se realizează în funcţie de natura şi localizarea
activităţilor întreprinse în acest sens, printr-un control intern şi printr-un control extern. În principiu,
controlul cuprinde acţiuni care vizează volumul datelor înregistrate, acurateţea calculelor din care
rezultă anumiţi indicatori, acurateţea corelaţiilor logice dintre date, autenticitatea documentelor de
evidenţă primară utilizate la înregistrarea datelor etc.
• Operaţiunile de control al datelor urmăresc depistarea şi înlăturarea eventualelor erori.
Controlul vizează aspectul cantitativ şi pe cel calitativ.
• Controlul cantitativ se referă la completitudinea datelor. Se urmăreşte dacă s-au
strâns formularele de la toate unităţile supuse observării şi se verifică dacă au fost
completate toate rubricile din formulare.
• Controlul calitativ vizează verificarea relaţiilor cantitative existente între mărimile
economice, a marjei de valori admisibile pentru anumiţi indicatori şi concordanţa între
valorile acelor fenomene între care există legături de interdependenţă.
• Controlul intern presupune verificarea prin sondaj a calităţii datelor. Controlul
extern se realizează prin intermediul unor fapte cunoscute. El vizează o componentă
dinamică, o componentă spaţială (teritorială) şi o componentă cu dominante
caracteristici calitative (de explicitare comparativă normală, teritorială şi dinamică).
• Prin acţiunile de control intern şi extern, de volum, aritmetic şi logic al datelor
înregistrate, se previn erorile de înregistrare (observare), se elimină sau se diminuează
erorile sistematice şi cele grosiere. Problematicii erorilor – prin importanţa lor – în
literatura de specialitate i-au fost acordate atenţii deosebite, unele dintre ele având
caracter monografic.