Elev: ROȘCA DRAGOȘ-GABRIEL

Globul ocular – are o formă aproape sfereică cu un diametru de 2,5 cm si o greutate de ~ 6 gr.
Este un organ complex si numai o mica parte din structurile sale sunt implicate in receptia
luminii, adică în fotoreceptie
Corneea – situată anterior, este transparentă și
subtire, permintand luminii să intre în ochi, la cea
mai mică atingere a acesteia se declanșează automat
clipitul (n=1,33)
Irisul – „da culoare ochilor” si are forma de disc ;
prezinta un orificiu central , rotund , numit pupila
prin care trec razele luminoase
Retina se comportă ca un ecran. Când lumina
ajunge pe celulele ei nervoase (din pata galbenă),
acestea trimit creierului semnale prin intermediul
nervului optic.
Umoarea sticloasă: -se găseşte intre cristalin şi retină,
menţine forma sferică a ochiului
Umoarea apoasă: -se găseşte de o parte şi alta a irisului.
Muşchii ciliari sunt netezi, nesupuşi voinţei şi funcţionează reflex, având legături foarte
fine cu lentila cristaliniană transparentă. Îndeplinesc cea mai importantă funcţie optică
oculară şi anume punerea la punct a imaginii pe care o fixăm de la orice distanţă.
Aceasta este funcţia de acomodaţie vizuală, necesară unei vederi clare în privirea de la
orice distanţă dorim. Muşchii acţionează prin contracţie sau relaxare asupra
cristalinului.
Procesele ciliare, bogat vascularizate, secretă umoarea apoasă necesară menţinerii
presiunii normale intraoculare, precum şi nutriţiei formaţiunilor care nu au vase, cum
sunt corneea şi cristalinul.

Ochi ( vedere exterior) Alcatuirea corneii

a) Hipermetropia este deficitul optic ocular (ametropia) în care imaginea se formează nu pe
retină, ci în spatele acesteia. Poate fi consecinţa unei dezvoltări insuficiente a diametrului antero-
posterior al globului ocular sau unei insuficienţe de curbură a dioptrilor oculari sau a unei
modificări, adică scăderii indicelui de refracţie a dioptrilor.
Fasciculul de raze paralele care vin de la obiectul fixat şi pătrund în ochiul hipermetrop în stare
de repaus, îşi va forma focarul înapoia retinei, care va percepe o pată difuză circulară.
Hipermetropia este defectul cel mai frecvent.
În mod constant este întâlnită în copilărie, când ochiul nu este complet dezvoltat. Hipermetropia
poate rămâne multă vreme nedescoperită. Când există, apar semne de oboseală oculară cu dureri
de cap (cefalee) după o lectură prelungită, dureri şi congestii oculare după eforturi oculare, care
ne fac să o bănuim. Aceste simptome oculare se datorează faptului că hipermetropul face eforturi
de acomodaţie (de punere la punct a imaginii clare) şi când priveşte la distanţă şi când priveşte
aproape, încercând prin aceasta să corecteze o parte sau întregul defect de refracţie. Medicul
specialist oculist va determina gradul de hipermetropie în mod obiectiv şi va indica corecţia
necesară cu ochelari cu lentile convergente adică de „plus” necesare în raport cu vârsta şi gradul
ametropiei, pentru fiecare caz în parte.
 Imaginea se formează în spatele retinei pentru
obiectele de aproape; se corectează cu lentile
convergente(biconvexe).
La persoanele tinere vor fi prescrişi ochelari care se poartă permanent, iar la cei peste 45 de ani
două perechi de ochelari, una pentru distanţă şi altă pereche pentru vederea de aproape, adică de
la 35 cm.
Purtarea ochelarilor face să dispară toată fenomenele de oboseală oculară, să dea o imagine clară,
odihnitoare şi un echilibru al întregului organism

Ochiul hipermetrop

b) Miopia este caracterizată printr-un exces de refringenţă a dioptrilor oculari, care determină
formarea imaginii obiectelor situate la infinit, într-un focar în faţa retinei. Retina este astfel
stimulată de prelungirea razelor încrucişate intr-un focar înaintea ei şi imaginea apare sub forma
unor cercuri de difuziune, deci o imagine neclară.
 Miopia - imaginea se formează în faţa retinei pentru
obiectele din depărtare datorită:
- globului ocular alungit, puterea prea mare de
refracţie a cristalinului;
- se corectează cu lentile divergente (biconcave).

Miopia se agravează :
1. scris şi citit la lumină slabă,
2. la copiii care apropie cartea , caietul, monitorul de ochi;
Ochiul miop
În jurul tău, obiectele sunt așezate la distanțe diferite și cu toate acestea le poți vedea clar pe
toate. Acest lucru este posbil datorită capacității de acomodare a ochiului. Acomodarea este un
proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clară a obiectelor situate între 10 – 15 cm
(pentru vederea de aproape) și 6 m (pentru vederea la distanță)
Un rol esențial în procesul de acomodare revine cristalinului care-și poate modifica curburile sale
sub acțiunea mușchilor ciliari.
Proiectarea razelor luminoase pe retină se face în mod diferit, în funcție de distanța la care se află
obiectul privit și de puterea de bombare a cristalinului, care este limitată
SFÂRȘIT
• ELEV: Roșca Dragoș- • VĂ MULȚUMESC
Gabriel PENTRU VIZIONARE!