Sunteți pe pagina 1din 3

NULITATEA CĂSĂTORIEI

Nulitatea absolută a căsătoriei

Cauze:
a) lipsa materială consimţământului la căsătorie (refuz, lipsă de la ceremonia oficierii căsătoriei, lipsa răspunsului);
b) lipsa diferenţei de sex;
c) nerespectarea condiției monogamiei = bigamie;
d) existența raporturilor de rudenie – firească (chiar neconsacrată formal) sau civilă - în gradul prohibit de lege;
e) alienația şi debilitatea mintală
f) lipsa solemnității şi/sau publicității celebrării căsătoriei.
g) lipsa vârstei matrimoniale – unul sau ambii soți nu au împlinit vârsta de 16 ani;
h) căsătoria fictivă (încheiată în alte scopuri decât acela de a întemeia o familie este lovită de nulitate absolută).

Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a căsătoriei:


- poate fi promovată de orice persoană care justifică un interes, inclusiv de către procuror;
- instanţa este obligată să o invoce din oficiu.
- încetarea sau desfacerea căsătoriei nu împiedică constatarea nulităţii, cu o singură excepție: procurorul nu poate
introduce acţiunea după încetarea sau desfacerea căsătoriei, cu excepţia cazului în care ar acţiona pentru apărarea
drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdicţie (este unul dintre soţi sau un terţ), însă procurorul poate
continua, fără nicio restricţie, acţiunea civilă pusă în mişcare mai înainte de încetarea sau desfacerea căsătoriei.
- dreptul la acţiune este imprescriptibil extinctiv.
Nulitatea relativă a căsătoriei
Cauze:
a) lipsa încuviinţării căsătoriei de către părinţii sau, după caz, de tutore ori tutorii soț și soție, ori a autorizării instanţei de tutelă de la
domiciliul minorului, în cazul căsătoriei minorului în vârstă de peste 16 ani împliniţi.
b) viciile de consimţământ - eroare când priveşte identitatea fizică a viitorului soţ, dol sau violenţă;
c) lipsa vremelnică a discernământului;
d) existenţa tutelei;
e) lipsa autorizărilor speciale (exemlu, preoții militari).

* dreptul de a cere anularea căsătoriei se prescrie în termenul special de 6 luni care curge:
– în cazul lipsei încuviinţării părinteşti sau, după caz, a tutorelui, de la data la care părinţii, părintele sau tutorele a aflat de încheierea
căsătoriei;
- în cazul căsătoriei minorului încheiată fără autorizarea instanţei de tutelă - de la data la care instanţa de tutelă a luat cunoştinţă de
încheierea căsătoriei;
– în cazul erorii sau a dolului - de la data la care soţul în cauză a cunoscut eroarea, iar pentru violenţă - de la data încetării acesteia;
– pentru lipsa vremelnică a discernământului la încheierea căsătoriei, termenul de 6 luni se calculează de la data la care soţul
îndreptăţit să ceară anularea a aflat de această împrejurare;
– în cazul tutelei - de la data încheierii căsătoriei.

- dreptul de cere anularea căsătoriei are caracter personal și nu poate fi pornită decât de titularul dreptului la acţiune;
- procurorul poate porni o astfel de acţiune dacă demersul său ar urmări apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale
persoanelor puse sub interdicţie sau ale dispăruţilor;
- decesul unuia dintre soţi survenit în timpul soluţionării cauzei nu împiedică finalizarea judecăţii, acţiunea putând fi continuată de către
moştenitori, oricare dintre moştenitori.
* cauzele speciale și generale de acoperire a nulităţii relative
Efectele nulităţii căsătoriei
Căsătoria putativă este căsătoria nulă sau anulată prin hotărârea definitivă a instanţei, la încheierea căreia cel puţin unul dintre soţi a
fost de bună-credinţă.
Buna-credinţă semnifică falsa credinţă a unuia sau a ambilor soţi că s-a încheiat o căsătorie valabilă, fără să cunoască faptul că nu au fost
îndeplinite toate condiţiile legale sau că există vreun impediment dirimant.
Efectele putativităţii:
- prin excepţie de la regula desfiinţării retroactive a contractului lovit de nulitate, beneficiul putativităţii căsătoriei asigură păstrarea
efectelor ex tunc ale căsătoriei.
- efectele nepatrimoniale ale căsătoriei desfiinţate sunt recunoscute numai în beneficiul soţului de bună-credinţă la data încheierii
căsătoriei, soţ care va avea situaţia de soţ dintr-o căsătorie valabilă
- soţul de bună-credinţă nu va păstra numele de familie comun purtat în timpul căsătoriei nule sau anulate
- soţul de bună-credinţă, minor la data rămânerii definitive a hotărârii de constatare a nulităţii sau de anulare a căsătoriei, păstrează
capacitatea deplină de exerciţiu dobândită [art. 39 alin. (2) C.civ.].
- relaţiilor patrimoniale dintre foştii soţi le sunt aplicabile, prin asemănare, dispoziţiile privitoare la divorţ;
- dacă amândoi soţii au fost de bună-credinţă la încheierea căsătoriei, din perspectiva efectelor patrimoniale ale desfiinţării căsătoriei, ambii
vor avea situaţia de soţi divorţaţi;
- când numai unul dintre soţi a fost de bună-credinţă, doar acesta are statut de soţ dintr-o căsătorie valabil încheiată şi desfăcută prin divorţ.

- situația copiilor
- opozabilitatea hotărârii judecătoreşti

S-ar putea să vă placă și