Avantajele și dezavantajele

utilizării numerarului ca modalitate

de plată

Coroamă Mihai
Ects, An 3
 INTRODUCERE

Omenirii îi este caracteristică dezvoltarea

permanentă, căutarea perfecţiunii, a idealului în orice
domeniu, inclusiv relaţiile comerciale. E ştiut faptul că,
în vremurile străvechi, comerţul se baza pe schimbul
natural. Banii au apărut mult mai târziu. Mai întâi, erau
confecţionaţi din metale preţioase – aur, argint, bronz,
apoi din aramă şi, în sfârşit, din hârtie. Odată cu aceasta,
îşi schimbă forma şi comerţul.
 Instrumentele de plată sunt:
 Plata în numerar este rapidă, dar utilizată doar în cazul
vânzării cu amănuntul;
 Plata prin cec: emitentul completează un cec nominal
sau la purtător. Primitorul cecului îl prezintă la banca
emitentului unde şi încasează banii;
 Plata prin virament reprezintă un transfer de fonduri la o
dată precizată din ordinul debitorului. Prin virament pot
fi plătiţi furnizorii, creditorii;
 Plata prin transfer este o modalitate de plată utilizată din
ce în ce mai des în cazul recuperării creanţelor din
exterior şi presupune intervenţia băncii străine şi a băncii
din ţara dată.
 Numerarul
 cea mai simplă şi rapidă metodă de achitare a
contravalorii mărfurilor livrate, a serviciilor sau a muncii
prestate. Această metodă implică utilizarea banilor
lichizi.
Aici există 2 posibilităţi:
 plata în valută naţională
 plata în valută străină
Avantaj: întreprinderea primeşte banii imediat la
livrare, astfel ea neavând datorii creditoare; de asemenea
ea îi poate pune în circulaţie pentru a obţine profit.
Pentru cumpărător avantajul este că el nu este dator
nimănui.
 Dezavantaj: această metodă de plată este, de
obicei, utilizată în cazul vânzărilor cu amănuntul, unde
suma de bani nu este mare.
Viramentul este o operaţiune efectuată de către
bancă, pe baza dispoziţiei clientului său de a transfera o
sumă de bani de pe contul clientului respectiv pe contul
beneficiarului desemnat, debitând contul clientului şi
creditând contul beneficiarului. In aşa fel este creată
moneda scripturală.
 Cecul este un ordin dat de o persoană unei bănci,
unde persoana respectivă are deschis un cont şi bani pe
cont, de a plăti o sumă de bani determinată unui terţ,
beneficiarului cecului.
Cecul poate fi utilizat şi în cazul extragerii numerarului
de la bancă pentru ai folosi în scopuri comerciale.
Avantaj: în această operaţie ca şi în cazul viramentului
nu este nevoie de bani lichizi, care nu sunt tot timpul
disponibili
Dezavantaj: se poate ca o întreprindere să primească un
cec neacoperit, adică pe contul clientului să nu fie bani.
Pentru a evita acest tip de litigiu se iau anumite măsuri
cum ar fi un telefon la bancă, care va afirma despre
situaţia financiară a clientului.
 Transferul este o modalitate de plată care constă
din procedeul de transmitere fie a banilor fie a
capitalului sub diferite forme, de la o instituţie la alta sau
dintr-o ţară în alta, de asemenea poate fi şi transferul de
drepturi de proprietate a unor hârtii de valoare. În cazul
transferului internaţional pe lângă banca importatorului
şi a exportatorului să mai participe şi o bancă
terţă(străină).
Avantajele: simplitate, fiabilitate, accesibilitate,
rapiditate, mobilitatea deservirii, costul rezonabil.
 Cardul este un instrument universal de plată, o
cartelă din material plastic de formatul unei cărţi de
vizită, avân imprimate emblema emitentului, (o bancă)
şi o serie de date pentru identificarea titularului, client al
băncii respective. Cardul permite, prin intermediul unor
dispozitive electronice, accesul titularului la unul sau
mai multe conturi ale sale.
Cambia este un înscris prin care o persoană,
numită trăgător, dă ordin unei alte persoane, denumită
tras de a plăti la vedere sau la termen o sumă de bani
unei a treia persoane, beneficiar.
 Biletul la ordin este titlul prin care debitorul se
obligă să plătească beneficiarului sau persoanei
desemnate de acesta suma de bani stabilită în titlu, la o
anumită dată.
Deosebirea principală între aceste instrumente este
că cambia presupune existenţa ordinului necondiţionat
dat de trăgător trasului de a plăti o sumă de bani, pe când
în cazul biletului la ordin trasul se angajează să plătească
necondiţionat suma înscrisă în titlu, trăgătorul şi trasul
fiind una şi aceeaşi persoană; deci, prin urmare spre
deosebire de cambie, biletul la ordin nu mai presupune
operaţiunea de acceptare.
 Concluzie

În prezenta lucrare scopul meu principal a fost să

evidenţiez cele mai utilizate modalităţi de plată utilizate
în turism pentru a achita serviciile prestate atât de hotele
cât şi de agenţiile de turism, precum şi avantajele şi
dezavantajele lor.
În centrul fiecărei prestaţii de servicii se află
prestatorul şi clientul. Ambele părţi au un lucru în
comun: vor să profite de pe urma prestaţiei şi să se
expună la cât mai puţine riscuri, prestatorul vrea să fie
plătit, iar clientul vrea să beneficieze de toate serviciile
oferite.