Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Necesitatea stomei
• Lavajul rectal distal
• Drenajul presacral
• Debridarea și sutura plăgilor rectale
ANATOMIA
După criteriile anatomice,
rectul poate fi clasat în
două porţiuni:
a) porţiunea superioară
intraperitoneală (2/3
superioare cu tunică
seroasă) până la reflexia
peritoneală şi
b) porţiunea inferioară
extraperitoneală (1/3 inferi-
oară fără tunică seroasă)
localizată distal de reflexia
peritoneală în micul bazin.
CONDUITA
• Plăgile porţiunii superioare produc aceleaşi fenomene
(hemoragie/peritonită) şi sunt supuse aceluiaşi tratament ca şi
leziunile colonice.
• Plăgile porţiunii inferioare nu provoacă peritonită şi hemoragie
intra-peritoneală, dar sunt cauza inflamaţiei acute infra- şi
extra-peritoneale, care poate evolua spre forme foarte grave de
infecţie abdominală, iar hemoragia provocată de aceste leziuni
este intrarectală.
DIAGNOSTICUL :
• Vigilența
• Examenul rectal digital + rectoscopia rigidă
• Supravegherea, examenul cu contrast
CLASIFICAREA AAST ( 1938 ??)
TRATAMENTUL CHIRURGICAL:
• Leziuni intraperitoneale – recomandata
tactica identică leziunilor colonului – în
majoritatea cazurilor sutura primară
PLĂGILE DESTRUCTIVE ALE RECTULUI
INTRAPERITONEAL
Recomandările Eastern Association for the Surgery of Trauma, 1998
Rezecție-anastomoza la subgrup de pacienți:
• Hemodinamic stabili în timpul operației
• Leziuni asociate minimale (PATI< 25, ISS< 25)
• Nu au peritonită (< 6 ore de la traumatism)
• Nu au patologii severe asociate
LEZIUNI EXTRAPERITONEALE