Cursul 4 Acordarea masurilor

de prim ajutor specifice în:

Arsuri Degeraturi Electrocutare
 Arsurile
Definiţie
Arsura este o afecţiune determinatǎ de
• acţiunea localǎ asupra tegumentului şi
• unora din ţeuturile subiacente (ţesutul adipos, muşchi, tendoane, nervi, vase
sanguine, oase), a unui factor termic, chimic, electric sau radic,
• care poate afecta homeostazia ȋntregului organism, organe interne şi
• care poate dezvolta sindromul insuficienţei multiorganice acute sau a
complicaţiilor septice. Arsurile au evoluţie actual sau potenţial gravǎ, stadialǎ, care
impune un tratament de urgenţǎ.
Etiologie
Agenţii care produc arsuri pot fi clasificaţi astfel
- Căldura acţionează în mai multe moduri
o Căldura radiantă
o Flacăra
o Lichide cu temperaturi crescute
o Gaze şi vapori supraîncălziţi
o Corpi străini incandescenţi: metale încălzite, corpuri vâscoase topite (smoală, ceară)
- Substanţe chimice
o Acizi
o Baze
o Anhidride organometalice ce au în compoziţie Ni, Mn, Cr.
o Fosfor metalic
o Peroxizi: peroxidul de hidrogen sau perhidrolul
o Substanţe vezicante: yperită, croton
- Electricitate. Leziunile se produc în urma contactului cu un conductor electric
aflat sub tensiune
- Radiaţiile provenite de la razele solare, razele ultraviolete
 Arsurile termice (prin acţiunea căldurii)
Căldura este nocivă peste 400 sau 460 C (după diverşi autori). În funcţie de
temeratura agentului vulnerant pot apare următoarele leziuni
- până la 600 C, are loc un proces reversibil de degradare a proteinelor, în funcţie
de timpul de contact al tegumentului cu sursa de căldură
- la temperaturi peste 800 C are loc precipitarea enzimatică
- la peste 1000 C are loc necroza prin coagulare celulară
- la peste 3000 C se produce caramelizarea glucidelor
- la peste 6000 C se carbonizează ţesuturile
- la 12000 C se produce calcinarea.
Leziunea locală de arsură produsă de agenţii termici este plaga arsă. Aceasta este o
leziune locală dinamică care are consecinţe sistemice. Oricare ar fi modul de acţiune
a căldurii, esenţiale sunt
• temperatura şi
• durata expunerii tegumentului.
Gravitatea leziunilor locale şi repercursiunile lor
generale se face calculând indicele prognostic
Indicele prognostic IP
(„unităţi de gravitate”– D Gavriliu).
IP se află prin înmulţirea gradului de
profunzime al arsurii cu întinderea suprafeţei
arse (S%).
- Gradul de profunzime al unei arsuri
o se calculează în funcţie de anumite repere de
profunzime atinse de arsură
 Primul prag este stratul bazal, germinativ (mai precis
membrana bazală) al epidermului. Conservarea
membranei bazale, a stratului bazal şi a plexului capilar
superficial asigură videcarea în timp scurt, fără sechele,
„restitutio ad integrum”, indiferent de gradul de afectare
celulară.
 Al doilea prag este demul superficial, în care se află
foliculii pilosebacei, canalele glandelor sudoripare şi
plexul capilar dermic intermediar
 Al treilea prag este dermul profund unde se află
glomerulii glandelor sudoripare şi plexul capilar dermic
profund.
o după profunzimea arsurii se descriu patru
grade:
 Arsura de grd I
În acest grad de arsură nu sunt afectate
straturile profunde ale epidermului, ci doar
stratul cornos. Din acest motiv leziunile
tegumentare din acest grad de arsură sunt
reversibile. Acţiunea căldurii ridicate asupra
terminaţiilor nervoase libere intraepiteliale
eliberează histamină şi enzime
vasodilatatoare care produc vasodilataţie,
hiperemie şi edem, traduse clinic prin
eritem (piele roşie), edem, căldură şi
durere locală sub formă de usturime (ex.
arsura solară). Acestea durează 2 – 3 zile din
cauză că stratul superficial se decuamează şi
tegumentul este reparat în „integrum”.
Iritarea melanocitelor produce o reacţie de
apărare tradusă prin hiperpigmentarea
tegumentului pe locul fostei leziuni,
asemător cu eritemul solar.
 Arsura de grd II
Acest tip de arsură este mai profund şi chiar
dacă leziunile pot interesa şi stratul celular
bazal, nu afectează însă membrana bazală.
Prin afectarea capilarelor se produce o
extravazare plasmatică care se adună în
spaţiul dintre strarul mort şi stratul viu
subiacent. În acest fel apare flictena de gradul
II, în care lichidul este sreocitrin şi fund
epitelial continuu. Videcarea se face cu
„restitutio ad integrum”, fără cicatrici, doar cu
pigentări trecătoare. Flictenele chiar dacă sunt
umplute cu lichid serocitrin trebuiesc
considerate infectate de la apariţie datorită
florei glandulare care suprainfectează lichidul
flictenular. Din acest motiv bulele lichidiene
trebuiesc deschise încă de la început.
Arsura de grd III
În aceste arsuri leziunile depăşesc membrana bazală şi ajung la nivelul
dermului unde există o bogată vascularizaţie. În urma arsurii sunt lezate direct
elementele interesate în regenerarea epitelială (dermul papilar împreună cu
plexurile capilare superficial şi intermediar, foliculii pilosebacei şi canalele
excretoare ale glandelor sudoripare). Se formează flictene între ţesutul mort şi
cel viu. În flictene lichidul este hemragic şi infectat prin deversarea
produşilor din glandele foliculare. Riscul bacteriemiilor este mare, datorită
lipsei barierei epidermice şi afectării directe a vaselor dermice. Leziunile
specifice sunt flictena cu lichid sanghinolent, sau de gradul III şi escara
albă, subţire, elastică, intradermică. Uneori cele 2 tipuri de leziuni pot
alterna la acelaşi pacient. Vindecarea se face cu cictrici sau sechele diferite,
„per secundam intentionem”.
 Arsura de grd IV
În arsura de acest grad este afectat epidermul, dermul şi hipodermul, iar
vindecarea se face doar prin acoperire cu grefă sau prin ciatrici
retractile.
- Calcularea suprafeţei se face după regula
lui 9 sau regula lui Wallace.
• cap = 9 % SC
• un membru superior = 9% SC (2 membre
toracice = 18% SC)
• un membru inferior=2 x 9% SC = 18% SC
(2 membre pelvine = 36 % SC)
• trunchi anterior = 2 x 9% SC = 18% SC
• trunchi posterior = 2 x 9% SC = 18% SC
• perineu =1% SC
Indicele prognostic (I.P.). IP evolutie
În funcţie de I.P. arsurile se clasifică astfel: < 40 fara fenomene generale, fara complicatii
 I.P. mai mic de 40: nu există risc vital, starea generală 40-60 fenomene generale, complicatii; regula =
normală, nu există complicaţii, vindecare sigură, fără vindecare
sechele 60-80 cazuri complicate = cazuri necomplicate
 I.P. cuprins între 40 şi 60: starea generală uşor modificată, 80-100 complicatii majoritare, decese minoritare
pot apare complicaţii, nu există risc vital iar vindecarea 100-140 complicatiile sunt regula, decesele cresc numeric
este sigură
 I.P. cuprins între 60 şi 80: starea generală este alterată, 140-160 cazuri de deces = cazuri de vindecare
apar complicaţii, există risc vital, dar regula este 160-200 supravietuire, vindecare → rara
vindecarea 200 supravietuire, vindecare → exceptionala
 I.P. cuprins între 80 şi 100: starea generală este foarte
alterată, există frecvent complicaţii, există risc vital, dar
regula este vindecarea
 I.P. cuprins între 100 şi 140: starea generală este alterată
profund, apar complicaţii cu siguranţă şi există risc vital
crescut. Sub tratament adecvat, instituit rapid regula este
vindecarea
 I.P. cuprins între 140 şi 160: stare generală gravă,
complicaţii importante şi risc vital major. Sub tratament
aplicat în timp util poate apare vindecarea
 I.P. cuprins între 160 şi 200: stare generală foarte gravă,
complicaţii severe, risc vital foarte sever. Sub tratament
competent şi aplicat în timp util se poate spera vindecarea
 I.P. mai mare de 200: riscul vital este maxim.
Supravieţuirea şi vindecarea sunt excepţionale.
 Evoluţie clinico-fiziopatologică
La pacienţii arşi de o anumită gravitate se
declanşează o reacţie sistemică cu o
stadializare cunoscută. Se disting mai multe
etape:
Perioada iniţială, a primelor 3 zile sau a
şocului postcombustional. În acestă perioadă
se produc mari pierderi hidro-electrolitice cu
hipovolemie gravă, anemie, hipoxie, tendinţă
la sludge şi tromboze. Ca urmare sunt afectate
funcţia renală, cardio-vasculară şi hepatică.
Tratamentul corect aplicat, eficient şi prompt
înbunătăţeşte pronosticul vital. Un pacient
corect tratat, la sfârşitul acestei perioade
trebuie să aibe diureza restabilită tranzit
prezent şi constante hidroelectrolitice aproape
de normal.
Perioada primelor 3 săptămâni (perioada metaagresională, dismetabolică).
Perioada este caracterizată print-un hipercatabolism continuu, însoţit de tulburări
metabolice accentuate şi căderi imunitare, anemie, hipoproteinemie cu raportul
albumine/globuline subunitar. Toate aceste modificări conduc la apariţia unor complicaţii
grave:
 infecţii severe sau chiar şoc septic. Acestea pot apărea
o în zilele 5 – 7 la pacienţii cu arsuri grave sau
o în zilele 13 – 15 în cazurile cu arsuri medii
 tromboembolii. CID poate apare oricând în primele 21 de zile,
 complicaţii digestive cum ar fi ulcerul de stres, ulcerul hemoragic care poate apare
chiar de la inceputul arsurilor grave
 criza poliurică în ziua 5 (4 – 6) când se remit edemele dar trebuie monitorizate
funcţiile rinichiului şi aparatului cardiovascular
 decompensarea renală în urma tulburărilor hidroelectrolitice şi suprasolicitării
maxime a rinichiului poate apare în ziua 12
 diagnosticul sigur cu privire la profunzimea leziunilor şi o strategie terapeutică bine
închegată care să permită detaşarea escarelor până în ziua 21 se poate face în ziua a 9-a
La sfârşitul acestei perioade leziunile de gradul II sunt vindecate complet, iar III şi cele de
gradul IV corect tratate pot fi grefare deoarece apare patul granular.
Perioada de epitelizare sau chirurgicală a primelor două luni
este perioada unui echilibru constituit dar fragil, plaga arsă având o evoluţie
trenantă, dificilă; pentru a evita epuizarea rezervelor biologice (care ar induce
evoluţia şocului cronic sau chiar decesul), plaga arsă se grefează (în zilele 21 – 28
deşi modern se acceptă tot mai des grefarea precoce în primele cinci zile, grefare
repetată eventual la 5 – 7 zile) iar pacientul este atent monitorizat în vederea
corectării dezechilibrelor potenţiale sau accidentale (hidroelectrolitice, acidobazice,
metabolice, etc.), pe lângă o alimentaţie orală şi parenterală susţinută, kinetoterapie
şi îngrijirea atentă a plăgilor arse grefate.
• (între ziua 22 şi 2 luni) sau perioada de stare, reprezintă momentul optim de
rezolvare chirurgicală a leziunilor arse (mai ales în timpul primei săptămâni).
Acoperirea totală a plăgilor granulare cu autogrefe în această perioadă constituie un
test de eficienţă terapeutică.
Perioada a patra are două forme:
a. convalescenţa = un bolnav corect tratat va intra în convalescenţă; este o perioadă
de mare labilitate a organismului, necesitând dispensarizarea pacientului, mai întâi
lunar, apoi trimestrial, timp de un an.
b. şocul cronic postcombustional = apare la marii arşi, dar şi la cei cu leziuni mai
puţin grave, dar prost trataţi.
Pacientul este caşectic, adinamic, cu stare septică cronică, drogat, sătul de viaţă, în
degringoladă metabolică, cu tulburări de comportament. Plăgile de arsură, local sunt
hipersecretante, fetide, atone palide, scleroase, nesângerânde, acoperite de secreţii.
Pacientul este anemic (hematii sub 2 milioane/cmc) cu hipoproteinemie (proteine
totale sub 3g%, raportul albumine/globuline sub 0,5 – 0,2), cu prăbuşire imunitară şi
dezechilibre metabolice se instalează o stare de distrofie severă, mergând până la
caşexie (stare de şoc cronic). Se va institui tratament energic de compensare
metabolică, nutriţională, în paralel cu acoperirea plăgii granulare cu homogrefe sau
substituienţi sintetici (ce ulterior se vor înlocui cu autogrefe după cca. două
săptămâni, fiind permisă recoltarea acestoră de pe maxim 5% suprafaţă corporală).
Eşuarea terapiei în această fază va duce în scurt timp la deces.
 Tratamentul la locul accidentului
urmăreşte succesiunea mai multor timpi
Timpul 1: se va întrerupe contactul dintre victima si agentul cauzator.
 Se îndepărtează victima din zona de acţiune a agentului vulnerant cât mai repede, pentru a
întrerupe rapeid contactul pacientului cu agentul vulnerant. În acelaşi timp vom fi atenţi
o să nu ne asumăm riscuri pentru noi, victimă sau trecători. Se recomandă purtarea unei îmbrăcăminţi ude sau
costum special
o să nu agravăm situaţia
 Dacă hainele victimei ard, stingerea lor se face
o prin acoperirea victimei cu o pătură sau orice material care poate înăbuşii focul
o prin rostogolirea victimei pe pământ pentru a înăbuşii focul
o prin folosirea stingătorului cu spumă dacă îl avem la îndemână, după ce victimei i s-a atras atenţia să protejeze
cu mâinile şi prin mişcări faţa şi căile aeriene superioare
 Dacă hainele victimei sunt fierbinţi sau îmbibate cu substanţe inflamabile, se îndepărtează
rapid de pe victimă, fară a intra în contact cu agentul vulnerant:
o îmbrăcămintea care nu este lipită de corp
o orice accesor constrictiv din apropierea leziunilor, care ar putea avea acţiune de garou în zona subiacentă
acestora, cu grijă să nu provocăm alte dureri sau leziuni. Ex:
 inelele,
 brăţările,
 curelele,
 ceasurile
 Nu se permite victinei să fugă cu flăcările arzând
 Nu se vor aplica asupra leziunilor locale nici un fel de unguente sau topice locale farmaceutice
sau empiric
Timpul 2: se va încerca limitarea consecinţelor arsurii şi se va reduce durerea
 Se va răci zona arsă cu apă cât mai repede pentru a revenii pătrunderea mai în profunzime a arsurii şi a
reduce durerea. Pricipii
o Procedeul se aplică cât mai precoce, cel mai bine în primele 15–25 de minute de producerea arsurii. Deci
cunoaşterea orei când s-a întâmplat accidentul este importantă deoarece putem estima intervalul de timp scurs pânăla
începerea procedurii.
o Apa să fie curată şi cel mai bine curgătoare cu un flux constant, fără să exercite o presiune prea mare pe zona arsă
o Apa trebuie să să fie „rece”, la temperatura camerei sau între 10–230 C (45 la 75 grade F). Atenţie nu se va aplica
gheaţă pe zona arsă.
o Este bine ca apa să ajungă pe arsură fără ca se scurgă de pe alte zone sau de pe alte persoane.
o Măsura trebuie aplictă cu mare grijă la vârstele extreme sau la arsurile întinse pentru a evita şocul hipotermic
fibrilaţia ventriculară şi asistolia.
o Expunerea la apă poate dura câteva minute pentru a nu răcii excesiv victima. În arsurile întinse spălarea să nu fie
mai lungă de 5 minute. Expunerea la răcire se poate repeta pâna când durerea cedează şi nu mai revine chiar dacă
s-a întrerupt răcirea, dar înainte ca victimei să i se facă frig.
o Alternative în lipsa apei curgătoare
 În anumite locuri, când apa curgatoare nu este disponibila, poate fi recomandat sa se puna partea ranita într-o galeata, vas sau ceva
echivalent umplut cu apa curata si rece. Apa ar trebui schimbata dupa ceva timp, când devine calda. O alta alternativa este stropirea
zonei ranite cu apa dintr-un recipient. Ambele metode trebuie sa respecte aspectele cheie prezentate, în special prevenirea
hipotermiei.
 obtineti ajutor.
 Nu se aplică pe piele nci un fel de loţiune sau cremă
 Nu se vor neutraliza agenţii chimici cu nici o substantă de neutralizare a agentului chimic
 Se aplică un pansament curat sau steril pe zona arsă în scopul de a minimaliza suprainfecţia şi a ferii
leziunile de orice alt traumatism.
 Trebuie evaluată periodic (minute) starea victimei pentru a acţiona rapid în cazul când se alterează
respiraţia sau starea de conştienţă.
 În arsurile grave care afectează respiraţia sau dacă starea victimei se alterează, victima trebuie aşezată în
poziţia de siguranţă şi să înceapă de urgenţă măsurile de resuscitare cardio-respiratorie.
Timpul 3: se evaluaează arsura şi se află antecedentele patologice
• Folosind palma victimei care reprezintă 1% din suprafaţa totală a pielii facem o estimare
aproximativă a suprafeţelor arse.
• Se încearcă, dacă este posibil, aflarea antecedentelor patologice ale victimei (vârstă, boli,
tratamente, etc.)
Timpul 4: Prevenţia complicatiilor, echilibrarea hemodinamică şi tranportul la spital
 Tartamentele aplicte victimelor sunt bine de executat cu mâinile curate şi protejate de materiale
curate şi dacă este posibil mănuşi sterile.
 Se va monta o perfuzie cu soluţii perfuzabile şi antalgice când condiţiile o permit
 Oxigenoterapie când este posibil, cu oxigen 100 %, umidificat, cu sau fără IOT şi ventilaţie
mecanică mai ales în cazul arsurilor de căi respiratorii, a inhalaţiei de fum, sau a intoxicaţiei cu
monoxid de carbon. Prioritatea este menţinerea deschisă a căilor aeriene, ventilaţia şi susţinerea
circulaţiei sistemice.
 Nu se folosesc creme, loţiuni medicale sau empirice (unt, ou, sare, cartofi).
 Nu se sparg băşicile
 Nu se administrează lichide sau alimente pe cale orală
 Pentru prevenirea şocului este bine să aşzăm victima cu membrele pelvine deasupra planului
inimii
 Transportul se va face în condiţii de confort termic
 Internare în spital se face
o Când arsura este peste 10% din suprafaţa corpului
o Arsurile la copii taraţi, vârstnici, indiferent de suprafaţa arsă
o Arsurile în zone cu activitate funcţională importantă, în zone cu potenţial estetic, în zona perineală, chiar dacă
suprafeţele nu sunt întinse
o arsurile chimice, prin electrocuţie sau flamă electrică.
 În arsurile grave se solicită urgent ajutor medical calificat
 Atenţie la alte leziuni postraumatice care ar putea fi factori agravanţi.
 Arsurile chimice
vor fi spălate abundent, cu apă la temperatura camerei, la locul accidentului, cât
mai precoce cu putinţă, după îndepărtarea completă a hainelor îmbibate cu substanţa
respectivă.
Spălarea iniţială a unei arsuri chimice trebuie să dureze 15-30 de minute (în
funcţie de tipul, concentraţia şi cantitatea agentului etiologic).
Este complet contraindicat şi primejdios să se încerce măsuri chimice de
neutralizare a toxicului (reacţiile de neutralizare se produc tot cu degajare de
căldură, deci pot agrava leziunea iniţială).
În cazul în care avem de-a face cu o arsură chimică cu un acid, o bază sau altă
substanţă corozivă, scopul primului ajutor va fi acela de a limita si de a scurta
contactul dintre victimă şi substanţa chimică. Victima trebuie să fie scoasă cît
mai repede posibil din mediul periculos.
În unele situaţii speciale, poate fi necesar să se consulte telefonic un medic de
urgenţă care va da indicaţii de prim ajutor.
 Accidentele datorate curentului electric

• Apar în urma trecerii acestuia prin corpul uman sau ca urmare a producerii
unui arc electric. În raport cu intensitatea curentului pot apare urmatoarele
manifestari: senzatie de tremuratura a corpului, contracturi musculare generalizate,
pierderea constientei si chiar moartea.
• La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei întindere,
profunzime si gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul corpului
a energiei electrice în energie calorica.
• Voltajul arde si intensitatea omoara.
 Conduita de urmat:
• Siguranta salvatorului: nu atingeti victima înainte de a întrerupe curentul
electric.
• Se întrerupe sursa de curent.
• Se îndeparteaza victima de sursa de curent utilizând un obiect uscat ca de
exemplu o coada de matura, haine uscate, având grija sa va plasati pe o zona uscata.
• Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC) este pasul
urmator cu mentiunea ca se considera posibilitatea existentei leziunii de coloana
cervicala.
• Daca victima nu respira si nu are puls se încep imediat manevrele de
resuscitare cardio-pulmonara dupa ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat.
• Toti pacientii electrocutati se transporta la spital.
 Degerăturile
Definiţie
• Degeraturile sunt leziuni
• tisulare
• nervoase şi
• vasculare locale,
cu răsunet în profunzime uneori, datorate
expunerii la frig.
De obicei frigul produce degerături la
nivelul extremităţilor:
- degetele mainilor sau picioarelor,
- nasului şi urechilor.
• Degerătura apare când temperatura
ţesuturior ajunge la –3 – 40 C, după o
expunere diferită ca timp la frig.
Etiologie
Există factori favorizanti externi şi interni.
Dintre factorii externi enumerăm:
• Umiditatea crescută
• Vântul
• Epuizarea
• Haine şi încalţăminte strâmtă
• Alcoolul şi fumatul
• Imobilizarea
• Hipoxia
• Stressul
Factorul determinant, esenţial, în apariţia
degerăturilor este frigul, care a acţionat un
anumit timp asupra organismului, de obicei
în asociere cu unul sau mai mulţi factori
favorizanţi.
Cauze
 expunerea îndelungată la temperaturi în
jur de 0°C, cu umezeala si vânt
 expunerea îndelungata la temperaturi
negative, fara umezeala si vânt
Tipuri de degeraturi
 superficiale: afectează doar pielea
care devine ceroasă, albicioasă.
 profunde: afecteaza pielea şi tesuturile
profunde (muschi, oase, tendoane,
nervi, vase de sânge). Ţesuturile devin
dure şi aspect congelat.
Mecanismele histopatologice:
 Tulburările vasculare:
 Sunt primele care îşi fac apariţia
 Initial apare vasoconstricţia urmată de
vasodilatatie
 rezultă edem şi flictene
 La nivel extracelular
 se formează cristale de gheaţă,
 deshidratare extracelulara si
 moarte celulara
Semne si simptome locle
- când regiunea este îngheţată:
 Senzatie de frig
 Scaderea motilitatii voluntare
 Durere locala
 Senzatia de arsura locala
 Eritem
 Parestezii
 Anestezie locala
 Paloarea regiunii
 Rigiditate
- după dezgheţarea regiunii :
 Edem local
 Flictene
 Escare negre dure uscate
Semne şi simptome după profunzime
1. degeraturile superficiale:
• furnicaturi în zona afectata;
• durere medie;
• piele cu pete albe, mobila pe tesuturile profunde;
• articulatii cu mobilitate pastrata.
2. degeraturile profunde:
• piele alba, tare, rece, nedureroasa, imobila fata
de structurile profunde;
• articulatii cu mobilitate pierduta.
Clasificarea degeraturilor :
În funcţie de gravitate, ţesuturile afectate,
şi profunzimea leziunilor provocate de
inghet, degeraturile se pot clasifica in patru
grade:
gradul I formă uşoară:
leziuni superficiale: pielea este rosie,
inflamata si poate apare o descuamare,
dureri şi mâncărime.
Apar pe piele pete albe sau galbene şi
provoacă senzaţie de amorţeală.
Nu cauzează daune permanente.
Gradul I
– hiperemie si edem
– dupa dezghetare, zona afectata este
dureroasa si cianotica
gradul II:
cand afectarea e profunda, pielea fiind
rosie, inflamata si acoperita de flictene cu
continut clar
• pielea îngheaţă şi devine aspră, însă
ţesuturile adânci nu sunt afectate.
• Apar leziuni închise la culoare, dar care se
vindecă în trei-patru săptămâni dacă sunt
tratate corespunzător.
• Pielea afectată este sensibilă şi provoacă
dureri la atingere.
• Clinic edem, eritem, flictene, nu se produc
necroze profunde
gradul III:
edem important, pielea avand o culoare gri-
albastruie, flictenele au continut hemoragic
si poate apare necroza si gangrena in cateva zile
• formă gravă, se remarcă degerături profunde
care pătrund până în ţesuturile adânci. Este
momentul când muşchii, tendoanele, vasele de
sânge şi nervii pot congela, astfel că stimulii nu
mai fac corpul să reacţioneze. Persoana afectată
este supusă riscului de a-şi pierde permanent
membrele sau simţurile, astfel că este necesară
intervenţia chirurgicală dacă se localizează
cangrena.
gradul IV:
cand sunt afectati inclusiv muschii,
tendoanele, oasele si apare necroza si
gangrena in cateva ore.
cianoza intensa, flictene, edem;
gangrena apare la cateva ore de la accident
• Scoaterea accidentatului de sub actiunea frigului
• zona afectată trebuie încălzită sau decongelată
treptat, în funcţie de gravitate şi trebuie să se evite o
perioadă expunerea la temperaturi scăzute, întrucât rănile Primul ajutor în caz de degerături
se pot agrava. Bolnavul degerat va fi introdus într-o
încăpere neîncălzită cu temperatura maximă de 6-
8°C. Temperatura încăperii va fi ridicată treptat
deoarece trecerea bruscă la o temperatură ridicată poate
duce la colaps.
• hainele trebuie scoase şi înlocuite cu unele uscate,
iar zonele degerate acoperite cu pături. Pe măsură ce
bolnavul işi recapătă capacitatea de termoreglare este
învelit şi încălzit din ce în ce mai mult până ce
temperatura sa corporală ajunge la valori normale.
• Procesul de încălzire tebuie să se deruleze treptat,
prin urmare se recomandă menţinerea zonelor afectate
în apă caldă, la temperatura de 34-37 grade celsius,
urmată apoi de aplicarea unui pansament steril.
• De asemenea, daca victima e constienta si nu varsa se
recomandă hidratarea prin administrarea de băuturi calde
(nu fierbinţi!), stimulante (ceai, cafea). pentru redarea
echilibrului termic din interior.
• Se transporta victima la spital
În cazul degeraturilor superficiale se poate
actiona pe loc, pielea degerata se încalzeste
prin punerea ei în contact cu pielea care are
temperatura normala, mâinile se pun la
subsuoara, barbia si urechile se aseaza în
palme, picioarele se aseaza lânga abdomenul
salvatorului. Contactul cu pielea calda se
mentine pâna când pielea afectata îsi recapata
culoarea normala.
În cazul degeraturilor profunde:
• se scoate accidentatul din zona cu
temperatura scazuta si se aduce la adapost;
• se dau bauturi calde si nealcoolizate;
• se înfasoara în haine calduroase;
• nu se intervine pe zona degerata;
• se transporta cât mai rapid la spital.
De evitat:
• NU! - frecati cu gheata sau zapada Frictionarea
regiunilor degerate cu zapada, traumatizeaza
tesuturile si favorizeaza infectiile ;
• NU! Reinghetarea.
• NU! aplicati lotiuni
NU este recomandat:
• sa se maseze zonele degerate
• sa se expuna la temperaturi crescute: calorifere,
sobe, apa fierbinte etc.
• sa se dea bauturi alcoolice victimei.