UNIVERSITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A

MOLDOVEI
FACULTATEA ŞTIINŢE EXACTE
CATEDRA CHIMIE ŞI FIZICĂ

RECICLAREA ȘI
VALORIFICAREA
DEȘEURILOR REZULTATE
DIN INDUSTRIA DE
PRELUCRARE A LEMNULUI
A realizat: Pegza Cristina, ch31
A controlat: Mereuța Aliona, dr. conf. univ.

Chişinău- 2017
 Planul de activitate:
1. Scurt istoric
2. Definiția și clasificare deșeurilor
3. Valorificarea deșeurilor din lemn
ca și combustibil
4. Concluzii
 1. Scurt istoric
În antichitate (anul 105), în China, Tsai Lun, ministrul
agriculturii de atunci, a avut ideea de înlocuire a vechilor suporturi
pentru scris, adică a tăbliţelor de bambus şi mătase, cu hârtie realizată
dintr-o pastă compusă din rumeguş, coaja unor copacii şi in.
Durata de transformare a rumeguşului în îngrăşământ este
cuprins între 15 şi 25 de ani şi ca urmare nu este corespunzător pentru
agricultură. Rumeguşul de lemn are o serie de particularităţi: greutate
specifică mică, este higroscopic, putere calorifică medie în funcţie de
specia arborelui. Depozitarea în condiţii necorespunzătoare a
acestui tip de deşeuri duce la afectarea profundă a mediului.
2. Definiția și clasificarea deșeurilor
Prin deșeu se înțelege un material apărut în urma unui proces
biologic sau tehnologic ce nu mai poate fi utilizat ca atare. Deșeurile de
lemn reprezintă un ansamblu de produși și materiale a căror origine se
regăsește în toate etapele industriei lemnului, de la exploatarea forestieră
până la fabricarea produșilor finiți. De asemenea, lemnul de rebut (cutii,
lăzi, paleți) reprezintă cantități deloc neglijabile.

1. În funcție de proveniența lor:

• deșeuri de lemn provenite din activități agricole
• deșeuri de lemn provenite din lucrările efectuate pentru
cosmetizarea orașelor
• deșeuri de lemn provenite din construcții
2. În funcție de tipul de tratare a lemnului:

• deșeuri ne-impregnate: precum deșeurile generate de la

prelucrarea lemnului: praf, rumeguș, etc.

• deșeuri slab impregnate: au fost tratate cu produse ne-

periculoase sănătății precum grinzi de lemn, mobilier masiv,
deșeuri de PAL si de PAF. Aceste deșeuri pot fi folosite pentru
combustie: (28%);

• deșeuri foarte impregnate: stâlpi telefonici tratați cu creozot sau

cupru, talas care a servit pentru a absorbi un produs periculos,
etc.
 Descompunerea deșeurilor din lemn este un proces lent care
poate produce levigat în ani de zile. În timp îndelungat, în prezența
apei, datorită ploilor frecvente, substanțele care se găsesc natural în
lemn precum acizi, lignina, acizii grași și tanin se dizolvă și se întind
cu concentrații ridicate. Movilele deșeurilor din lemn rețin levigatul
până la saturare. La această etapă, levigatul se deversează în mediul
înconjurător și poate avea un efect nefast asupra lui.
Apele de suprafață sunt cele mai afectate și poate fi afectată
fauna acvatică extrem de repede. Consumul biochimic în oxigen al
levigatului, necesar pentru bio-degradarea lui, poate fi letală pentru
pești precum păstrăvi și nevertebrate.
Deșeurile din lemn pot genera de asemenea hidrogen sulfurat și
amoniac în condiții anaerobe. În apă, amoniacul poate reduce
capacitatea sângelui peștilor de a transporta oxigen astfel încât induce
un efect letal asupra vieții acvatica prin sufocare.
 3. Valorificarea deșeurilor din lemn ca și
combustibil

Lemnul folosit ca și combustibil nu mai poate fi valorificat

pentru alte destinații. Lemnul este una dintre sursele cele mai vechi
folosite de umanitate. Din vremurile preistorice pana la o epocă
relativ recentă, lemnul a fost singura sursă de energie posibilă pentru
încălzire și pregătirea alimentelor. Din evul mediu până în timpurilor
noi, lemnul a permis dezvoltarea unor industrii energofage care
necesită temperaturi ridicate precum siderurgie și sticlărie. Pentru
a ridica performanța arderii, lemnul era transformat în mangal de
artizanii care erau numiți «charbonniers» adică carbunari. Principiul
obținerii mangalului era bazat pe carbonizarea lemnului în absența
oxigenului. Acest procedeu debarasează lemnul de umiditatea lui și
componenta vegetală astfel încât să rămână doar carbon.
Brichetele-reprezintă blocuri de material solid inflamabil
(biocombustibil), utilizate pentru iniţierea și menținerea arderii.
Deosebim brichete de cărbune și brichete de biomasă.

Surse ale materiei prime pentru brichetare sunt:

 Reziduuri agricole
(paie, reziduuri cerealiere, coji de nucă, ştiuleţi de porumb, floarea
soarelui ş.a.);
 Plante energetice
plante intenţionat crescute pentru obţinerea biomasei (salcia
energetică, porumb, sorg ş.a.);
 Produse forestiere (rumeguş, coji de arbori ş.a.);
 Reziduuri municipale (frunze, ramuri, iarba uscată ş.a.)
Procesul tehnologic general de brichetare
Mașină de brichetare cu piston Mașină mecanică de brichetare (cu ciocan)
 Modelul unei linii de brichetare

1- primirea și mărunțirea biomasei 3- uscător

2- transportor de încărcare în uscător 4- transportor
5- buncăr de acumulare
Peletele- biocombustibil produs din, deşeuri lemnoase, deşeuri
agricole şi turbă. Reprezintă granule cilindrice de mărimi standarde.
Rezistenţă mecanică sporită, caracteristici bune de ardere.

Peletarea biomasei
Procesul de peletare este asemănător procesului de
brichetare, cu excepţia faptului că biomasa trece prin strangulatoare
(găuri) mai mici, iar produsul finit mai subţire este numit pelete.
Tehnologia de producere a peletelor
Materia primă (rumeguş, coji de copac, paie ş.a.) sunt
introduse în tocător, unde sunt mărunţite practice
până la starea de praf. Masa primită este uscată şi introdusă în presă
granulator, unde materia este presată în formă de granule.
Comprimarea produce frecarea între particule cu degajare de
căldură ce topeşte lignina conţinută în lemn. Aceasta din urmă
lipeşte particulele în particule dure, de formă cilindrică. Pentru
producerea unei tone de granule, se consumă cca 4-5 m3 de masă
lemnoasă. În alte cazuri, unde nu se necesită inventar de gabarituri,
cu necesităţi de producer de scară industrială, se folosesc şi maşini
de peletare mici, unde tehnologia de producere este identică, cu
diferenţa că în acest caz, se utilizează discuri perforate, în locul
inelelor. Discurile granulatoare, sunt calibrate pentrudiametre
diferite de pelete.
Exemple de materie primă pentru fabricarea peletelor
Folosirea rumegușului: se poate face prin 3 metode.
1. Arderea rumegușului în mod direct
2. Transformarea în brichete de combustibil
3. Transformarea în „pellet” (granule)

Arderea rumegușului în mod direct

Rumegușul este adunat într-un
rezervor. Un dispozitiv de alimentare
(13) cu un șurub elicoidal aduce
rumegușul pe zona de ardere (8). La
acest sistem, schimbarea calorica se
realizează trecând prin tuburi care se
învârt prin motoare (2-3). Cenușa este
evacuata prin șuruburi elicoidale (6)
până la rezervorul de evacuare (5).
 Unul dintre pericolele acestui tip de centrală este întoarcerea
flăcărilor către rezervorul de rumeguș.
Din acest motiv, s-a pus un dispozitiv numit ecluza care este
învârtită de un motor. Realizarea ei este făcută astfel încât alimentarea
este oprită în caz de defecțiune electrică: doua din cele patru pale ale
ecluzei vor închide întotdeauna camera în orice moment.

Palele sunt echipate cu cuțite la vârf astfel încât pot rupe o

eventuală așchie din lemn care ar fi ajuns accidental.
Avantaj:
 Sistem fiabil și cu randament energetic ridicat. Deșeurile din
prelucrarea lemnului pot fi folosite ca atare, fără tratare preliminară.
 Poate fi folosit și pentru rumeguș, talas, granule (pellet) și chiar
cu deșeuri de cereale precum cojile de floarea soarelui.
Dezavantaj:
 Este o instalație destul de elaborată și de asemenea scumpă care
convine mai mult pe plan industrial (minim 40 kw).
 Al doilea dezavantaj este depozitarea rumegușului în timpul
verii.
 Această centrală este convenabilă atunci când este folosită cu
un consumator de energie termică independent de anotimpul
precum un uscător de cherestea.
 Acest tip de cazane funcționează în mediu industrial și sunt, de
asemenea monitorizate de pe calculator.
Transformarea în brichete
Această metodă permite o depozitare mai eficientă a deșeurilor
din lemn. Rumegușul și talasul (ideal este mai bine o amestecare din
ei) sunt aduse printr-o tubulatură cu șurub elicoidal și ajung la camera
de presare unde este redus la 90% din volumul lui. Presiunea este
foarte ridicată, de aproximativ 30-180 bari. A doua faza este extrudarea
cilindrului presat de 15-20 cm e lungime si 5-8 cm de diametru.
Procesul nu folosește nici un aditiv suplimentar.

Puterea calorică este comparabilă: o tona de brichetă echivalează

400 de litre de motorină.
Avantaje:

 Compactare și câștig de spațiu de depozitare.

 Produsul poate fi valorificat ușor pe plan comercial ca lemn de foc
pentru uz casnic.
 Nu necesită o instalație sofisticată pentru ardere.
 Această mașină de brichetat este destul de ieftină.

Dezavantaje:

 Brichetele trebuie ținute în saci de plastic închiși și adăpostite de

umiditate altfel se descompun foarte repede.
 Forma lor nu permite automatizare și folosirea lor este mai
potrivită uzului casnic decât industrial.
Transformarea în granule
Granula este majoritar fabricată de rumeguș și talas. Se poate și folosi
lemnul forestier tocat.
Procesul de realizare a peleților este făcut precum un proces similar cu
granule folosite pentru animale. Această tehnologie este disponibilă de
multă vreme. Deci, materia primă este tocată fin și merge, în prima fază, la
un dispozitiv de epurare (un sistem cu ventilator împiedică eventuala
prezență a unei impurități).

Apoi, trece la un dispozitiv de uscare ca să aducă rumegușul la o

umiditate de 8-10%.
 Pentru energia necesară la uscare, se folosește un cazan care arde deșeuri din lemn
astfel încât se poate dobândi un bilanț ecologic cât mai bun.
Procesul fabricării propriu zise este o presă care comprima rumegușul la 100 de
bar prin un sistem de extrudare. Diferit față de brichete, presa este mecanică. Datorită
presiunii enorme, granulele ies din presă cu o temperatura de 80°C și sunt aduse la o sită
care are rolul de răcire și de eliminare a prafurilor reziduale. Faza finală este ambalarea.

Avantaje:
Mai ușor de depozitat (pentru această putere energetica, necesită numai o treime din
spațiu de depozitare Se comportă precum un combustibil fluid și se pretează bine la
automatizare
Ardere curată față de combustibili petrolieri (mai puține emisii nocive)
Este o energie renovabilă și sigură.
Mai economic decât motorina și gazul.

Dezavantaje:
Procesul de fabricație este mult mai costisitor. Consumul de energie este considerat
sub pragul de 3% din valoarea energetică a granulelor.
Față de produsele petroliere, spațiul de depozitare necesar este mult mai mare.
Brichete din lemn
 3. Avantaje ale valorificării deșeurilor
lemnoase
Se pot sintetiza după cum urmează:
- aplicarea standardelor de calitate şi de mediu existente la nivel european;
- asigurarea unei protecţii ecologice eficiente a populaţiei, precum şi a apei,
a pădurii etc.;
- reciclarea materialelor;
- eliminarea deşeurilor de material lemnos de pe suprafeţele de depozitare;
- asigurarea unor performanţe de ardere superioare a produselor peletizate;
- utilizarea eficientă a deşeurilor de material lemnos rezultate prin prelucrarea
lemnului;
- reducerea volumului de depozitare a materialelor combustibile, ţinând seama
că volumul unei brichete este de circa şapte-opt ori mai mic decât volumul
ocupat de aceeaşi cantitate de rumeguş înainte de brichetare;
- realizarea unei alternative simple pentru producerea căldurii în domeniul
casnic sau în întreprinderi din mica industrie;
- realizarea de noi locuri de muncă.
 4. Concluzii

Reciclarea este o metodă ecologică care presupune cel mai mic

efort din partea consumatorilor.
Deșeurile din lemn pot avea foarte multe destinații și pot fi
folosite mai mult pentru binele mediului înconjurător decât pentru
degradarea lui.
Pădurea este un rezervor imens de energii și materie primă
renovabilă dacă este exploatată corespunzător astfel încât să nu se
consume mai mult decât se produce.
 În concluzie, se impune o gestiune și gospodărire mai
eficientă a deșeurilor lemnoase pentru o valorificare optimă dar și o
diversificare a metodelor de valorificare în funcție de natura și
caracteristicile deșeurilor pentru a se obține o eficiență economică
maximă.
Nu trebuie neglijat nici aspectul ecologic: atât timp cât
resturile și deșeurile sunt tratate în mari cantități în apropierea
uzinei de transformare a lemnului, este avantajos de a impune
prevederea de măsuri adaptate pentru a împiedica contaminarea
apelor, aerului și solurilor cu poluanți și deșeuri, asigurând
protecția mediului înconjurător.
,,Taie doar atât lemn, cât pădurea poate
suporta!”

Mulțumesc
pentru
atenție!