CURS IV

FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI.
Delimitări conceptuale

4.1 Finalităţile educaţiei: ideal, scop, obiective.

4.2 Ierarhizarea şi clasificarea obiectivelor

didactice.

4.3 Formularea obiectivelor operaţionale.

FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI.
Delimitări conceptuale

Oricare ar fi înţelesurile şi perspectivele de abordare ale

educaţiei - ea rămâne cu precădere o activitate umană şi socială,
caracterizată prin intenţionalitate şi finalitate.
Educaţia, aşa cum acesta derivă din etimologia aceluiaşi concept, adică
(din latinescul –educe, educere – a duce, a conduce) nu este o activitate
desfăşurată în sine şi pentru sine, ci ea are un scop precis – urmăreşte
atingerea anumitor finalităţi.
Nu doar Pedagogia ca ştiinţă, ci oricare altă disciplină, urmăreşte anumite
finalităţi clar stabilite şi la final - realizarea acestora.

Sensul finalist al acţiunii educaţionale se referă la ideea că în fiecare

moment al desfăşurării sale – educaţia este orientată şi dirijată în
funcţie de finalităţile (rezultatele) pe care aceasta le urmăreşte.
Aceste finalităţi sunt determinate cu precădere de contextul social
istoric în care se desfăşoară acţiunea educaţională şi sunt condiţionate
mai puţin de dorinţele proprii ale elevului sau ale celui care organizează,
declanşează şi conduce acţiunea educativă.
Din această perspectivă – educaţia apare ca un sistem de acţiuni
informativ – formative, desfăşurate în mod conştient şi sistematic
asupra subiectului uman cu scopul precis al transformării acestuia în
conformitate cu finalităţile educaţionale urmărite.
Definiţie. Finalităţile educaţiei sunt dimensiuni definitorii ale
educaţiei, sunt aceea componentă a structurii şi strategiei procesului
educaţional care dă orientare, sens, direcţii şi perspectivă acţiunii
educative.
În cadrul procesului educaţional – finalitatea cu diferitele ei niveluri reprezintă
factorul determinant, iar celelalte componente ale procesului educaţional
(conţinut, organizare, relaţii, metode şi tehnici educaţionale) sunt subordonate
acesteia şi primesc o valoare şi un sens în funcţie de modul în care se
raportează la idealul educaţional, la scopurile şi obiectivele educaţionale.

Finalităţile exprimă orientările asumate la nivel de politică educaţională în

vederea dezvoltării personalităţii umane în conformitate cu anumite valori.

La nivelul macro-sistemului instructiv-educativ – finalităţile educaţionale se

oglindesc în trei concepte fundamentale, în funcţie de nivelul lor de
generalitate şi de intervalul de timp rezervat atingerii acestora se structurează
pe trei niveluri:

 Ideal educaţional
 Scopuri educaţionale
 Obiective educaţionale.
4.1 Finalităţile educaţiei: ideal, scop, obiective.
Finalităţile cele mai generale ale educaţiei sunt cunoscute sub denumirea
de ideal educativ – şi exprimă orientările strategice ale unui sistem
educativ într-o anumită etapă istorică a dezvoltării economico-sociale,
ştiinţifice şi culturale a unei ţări, modelul de personalitate care
polarizează aspiraţiile unei societăţi la un moment dat.

Fiecare categorie socio-profesională are un model propriu: modelul de

educator, de manager, medic, actor, muncitor etc.
Aceste modele se proiectează şi se realizează în cadrul unor instituţii de
învăţământ, de diferite tipuri şi grade – ale căror finalităţi sunt cunoscute
sub denumirea de scop.

Cu toate că au un grad de generalitate mult mai mare în comparaţie

cu idealul educaţional - scopurile, nici ele nu sunt destul de precise pentru
a asigura o planificare, o organizare, o desfăşurare şi o evaluare atentă a
instituţiilor de învăţământ. Astfel, apar –obiectivele procesului de
învăţământ sau obiectivele didactice mult mai concrete şi mai specifice
decât celelalte două niveluri.
IDEALUL EDUCAŢIONAL: exprimă cerinţele şi aspiraţiile unei
societăţi într-o anumită etapă istorică sub forma unui model de
personalitate umană;

-are un nivel ridicat de generalitate şi se atinge pe termen lung (la

realizarea ei contribuie întregul sistem educativ)

-prin conţinutul său instructiv-educativ – idealul educaţional este

rezultatul unui proces de raţionalizare, generalizare a unor
fenomene sociale, psihologice şi pedagogice – specifice unei etape
istorice – vizează la final – modul sau tipul de personalitate cerut de
condiţiile sociale ale unei etape istoric;

Idealul educaţional se reflectă şi se obiectivează la nivelul a trei

dimensiuni fundamentale:
 Dimensiunea socială:care vizează tendinţa generală de dezvoltare a
acelei societăţi şi care va anticipa unele stări posibile, elemente
definitorii ale societăţii viitoare în raport cu care trebuie educat omul
 Dimensiune psihologică: se referă la tipul de personalitate pe care
societatea îl solicită, respectiv la ansamblul de trăsături psiho-
comportamentale ale membrilor societăţii.
 Dimensiunea pedagogică: are în vedere posibilităţile efective de realizare
de care dispune acţiunea educaţională pentru a transpune în practică ideal
respctiv.

Idelalul educaţional realizează aşadar legătura dintre ceea ce este şi

ceea ce trebuie să devină omul în urma procesului educaţiei.
ACTIVITATE:

Specificaţi idealul educaţional actual al învăţământului din

România şi precizaţi ce anume vizează acest ideal: (15 minute)
Idealul educaţional actual

Răspuns:
- dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii
umane în vederea formării unei personalităţi autonome şi
creative;
- asigurarea dimensiunii de ordin vocaţional a procesului
instructiv-educativ.
Vizează: - desăvărşirea potenţialului uman
- valorificarea potenţialului uman în vederea
formării unei personalităţi armonioase şi creative, capabilă a se
integra în societate şi a face faţă cu succes cerinţelor de orice
natură ale societăţii.
SCOPURILE EDUCAŢIONALE:-reprezintă finalităţile educaţionale cu
nivel mediu e generalitate, care se realizează în intervale medii de
timp.
- scopurile educţionale sunt anticipări mentale ale diverselor acţiuni de
formare a personalităţii umane şi se referă la rezultatele ce urmează
să se obţină în cadrul unei acţiuni educative.
- detaliează idealul educaţional

C.Cucoş, 1996 – Geissler – distinge existenţa a patru perechi de scopuri:

1. Scopuri materiale (centrate pe asimilarea de informaţii) şi scopuri

formale (urmărind modelarea aptitudinilor şi cultivarea personalităţii)

2. Scopuri de conţinut (centrate pe achiziţionarea de cunoştinţe

punctuale) şi scopuri comportamentale (formarea şi interiorizarea
unor acţiuni sau deprinderi)
3. Scopuri utilitare (axate pe formarea deprinderilor şi competenţelor
cerute de activitatea practică) şi scopuri nepragmatice (vizează
formarea unor conduite fără o finalitate practică imediată).

4. Scopuri specifice disciplinelor (caracteristice fiecărei materii) şi

scopuri supradisciplinare (dezvoltarea inteligenţei, motivaţiei)

Scopul educaţiei: este un proiect ce trebuie înfăptuit;

- cuprinde programul formării personalităţii în determinarea laturilor sale:
intelectuală, fizică, morală
- Conţine şi intenţia de a înfăptui acţiunea educaţională;
- Conţine un grad mai mare de generalitate decât idealul;
- Scopul educaţiei nu se poate realiza fără cunoaşterea nevoilor
indivizilor, este cerut de societate.
O B I E C T I V E L E E D U C A Ţ I O N A L E :

- sunt finalităţile educaţionale care au un nivel redus de generalitate

şi se realizează în intervale scurte de timp, referindu-se la la lecţii sau
secvenţe de lecţii.

- sunt enunţuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni exacţi

rezultatele aşteptate a fi obţinute la finalul unei secvenţe de instruire;

- În lanţul finalităţilor- sunt ultima verigă, care va particulariza şi

concretiza idealul şi scopurile educaţionale;

- Indică modificarea ce urmează a se produce în mod intenţionat în

structura personalităţii celui educat.
Se poate conchide că :

IDEALUL –vizează finalitatea actului didactic în ansamblu – la nivel de

societate;

SCOPURILE şi OBIECTIVELE –vizează desfăşurarea unor activităţi

educative determinante şi concrete.
IDEALUL- determină –Scopurile
- Obiectivele iar acestea
concretizează cerinţele majore, generale ale acestuia.

SCOPURILE - permit o conturare mai exactă a idealului educativ

OBIECTIVELE –reprezintă o concretizare a scopului (descriind precis
şi detaliat cum anume ar fi bine să se comporte elevul, tânărul sau
adultul după parcurgerea unui program de formare sau perfecţionare.
 Finalitatea Conţinutul finalităţii Domeniul finalităţii
educativă: educative: educative la care se
referă:

I D E A L -model de personalitate care Sistemul educativ în

reprezintă aspiraţiile unei ansamblul său sau un
colectivităţi sau ale unui grup socio- subsistem destinat
profesional într-o anumită etapă formării unor categorii
istorică; orientările strategice ale socio-profesionale
unui sistem educativ.
S C O P -vizează finalitatea unei acţiuni Tipuri de şcoli
educative determinate, prefigurînd Profiluri de pegătire
rezultatele aşteptate de la fiecare Cicluri de învăţământ
tip şi nivel de şcolarizare sau de la
diferitele elemente componente ale Laturi ale educaţiei
educaţiei (intelectuală, morală, fizică
etc)
O B I E C T I VE - un enunţ cu caracter anticipativ, Subsisteme educative
care descrie ... Rezultatele aşteptate Şcoli de diferite grade
de la o activitate concretă, menită să şi tipuri
asigure realizarea uni scop. Discipline,lecţii,
secvenţe de instruire
-cognitiv, afectiv,
psihomotor.
În concluzie:
La nivelul unui subsistem al învăţământului putem vorbi de :

I D E A L : ca finalitatea mai generală a proceselor de formare şi

perfecţionare (modelul de profil uman şi de specialist într+un anumit
domeniu)

S C O P : pentru a preciza finalităţile unui anumit tip de şcoală sau

ale unui program de perfecţionare

O B I E C T I V E : pentru a preciza scopurile sau atunci cândse

doreşte descrierea finalităţilor la nivelul unei discipline e învăţâmât,
teme, capitol, sistem de lecţii, secvenţe de instruire etc.,
4.2 Ierarhizarea şi clasificarea obiectivelor
didactice.

Obiectivele didactice se pot ierarhiza şi clasifica după:

1. Criteriul gradului de generalitate:
 obiective generale,
 obiective specifice
 obiective operaţionale)

2. Activitatea psihică implicată:

 Obiective cognitive
 Obiective afective
 Obiective psihomotorii
Cu - obiectivele didactice în mod obişnuit se pot opera pe trei niveluri
ierarhice. Obiectivele au grade de generalitate diferite, iar în funcţie
de ceea ce vizează (o disciplină de învăţământ, un capitol, o temă, o
lecţie –operează cu obiective generale, specifice sau operaţionale.
1. La primul nivel se operează cu - Obiectivele generale, nivel
unde are loc conducerea sistemului de învăţământ, cu ajutorul acestor
obiective se precizează finalităţile sistemului şi ale diferitelor sale
subsisteme (învăţământ liceal,profesional etc.), domeniile şi tipurile de
schimbări preconizate a se realiza pe întreaga durată a studiilor, cu
concursul tuturor cadrelor didactice.
2. Cel de-al doilea nivel: cel al instituţiilor de învăţământ – apar
obiectivele specifice (tipul de şcoală, disciplina de studiu), care
au un grad de generalitate medie.
3. Cel de-al treilea nivel: la acest nivel acţionează obiectivele
operaţionale, unde se realizează activităţi nemijlocite de predare-
învăţare şi evaluare, la finalul cărora se obţin anumite rezultate
concrete, observabile (în unele situaţii chiar măsurabile).
După activitatea psihică implicată aşadar obiectivele se împart în:
A.Obiective cognitive (cunoaştere, înţelegere, aplicare, sinteză, analiză,
evaluare)
– vizează asimilarea de cunoştinţe şi formarea capacităţilor intelectuale
Ex. Să definească, să explice, să descrie conceptele pedagogiei, educaţiei

B. Obiective afective (receptare, reacţie, valorificare, organizare,

caracterizare)
- vizează sfera atitudinilor şi sentimentelor
- Ex. Să valorizeze ideile legate de...

C. Obiective psihomotorii (percepere, dispoziţie, reacţie dirijată, automatism,

reacţie complexă)
- vizează formarea conduitelor motrice, operaţiunilor manuale- a auzi, a
vedea, a fi capabil să execute.
- Ex.să execute macheta unei case
3. Cea de-a treia clasificare împarte obiectivele în funcţie de
importanţa acordată acestora în cadrul unui subsistem de instruire,
a unei discipline, a unei activităţi didactice concrete:
A. Obiective principale (fundamentale, dominante)
B. Obiective secundare (auxiliare).

În concluzie:formularea obiectivelor didactice reprezintă o activitate

complexă care presupune atât o pregătire teoretică adecvată a
cadrului didactic, cât şi o experienţă practică în învăţământ.

În cadrul activităţii practice, profesorii operează cu obiective

operaţionale, pe care le deduc din cele generale şi specifice.
4.3 Formularea obiectivelor operaţionale
Obiectivele operaţionale sunt acele obiective care descriu, cât mai
corect posibil ce va şti şi ce va fi capabil să facă elevul la sfărşitul
unei activităţi de instruire.
Obiectivele operaţionale anticipează aşadar o schimbare
comportamentală observabilă şi măsurabilă şi se realizează de un singur
educator, pe parcursul unei activităţi didactice determinate. (lecţie)
Obiectivul operaţional descrie precis finalităţile fiecărei activităţi
didactice (cognitive, afective, psihomotorii);
-indică precis, clar ceea ce elevul va şti la final;
Se formulează prin – verbe de acţiune:

- a defini,
- a rezolva,
- a numi
- a alege,
- a calcula,
- a produce,
- a proiecta,
- a repara,
- a convinge etc.
Operaţionalizarea obiectivelor didactice se realizează cu ajutorul unor
algoritmi sub denumirea de proceduri.Există mai multe asemenea
proceduri - dar pentru ca un obiectiv să poată fi operaţionalizat - ea
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. Să indice capacitatea pe care urmează să şi-o formeze elevul prin
activitatea respectivă (asimilare de noi cunoştinţe, formarea unor deprinderi, a
unor aptitudini etc)
2. Să precizeze comportamentul sau acţiunea concretă prin care elevul va
proba că şi-a format capacitatea respectivă.
3. Să stabilească condiţiile în care acest comportament urmează să se
manifeste.
4.Să indice limita minimă de corectitudine admisă pentru a putea considera
că învăţarea a fost eficace.
Acest nivel minim de corectitudine admisă (nivel de performanţă
acceptabil) se foloseşte pentru a arăta dacă procesul de educaţie a
fost unul eficient.
Cea mai simplă procedură de operaţionalizare a obiectivelor este
procedura lui Mager, (Ioan Jinga, Elena Istrate- Manual de Pedagogie,
2001) care cuprinde trei paşi:
 Denumirea comportamentului;
 Condiţiile de producere a lor;
 Criteriul de reuşită.
EXEMPLU:
Elevul denumeşte componentele atomului (1)
Pe o planşă, fără a se folosi de notiţe sau de manual (2)
Sunt admise 1-2 omisiuni (3).
Operaţionalizarea obiectivelor didactice este uşurată de multe ori de
barem – sau prin posibilitatea de a observa şi măsura direct
anumite comportamente (executarea unui lucru anume, a unor mişcări
etc).
Exprimarea unui obiectiv se poate realiza după următorul algoritm
interogativ:

 Cine va produce comportamentul dorit?

 Ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins?

 Care este produsul sau performanţa obţinută?

 În ce condiţii va avea loc comportamentul preconizat?

 Cum stabilim dacă produsul este satisfăcător?

Unele obiective rezultă din programe şi din manuale, iar altele sunt
formulate de cadrele didactice.
Greşeli în formularea obiectivelor:
 Confundarea obiectivelor cu programa, cu temele care urmează a fi
însuşite,
 Confundarea obiectivului cu ceea ce profesorul are intenţia să facă;
 Includerea a mai mult de un obiectiv în formularea rezultatului unei învăţări;
 Formularea obiectivelor în termeni de proces, adică ceea ce trebuie să
demonstreze că trebuie să facă.

Concluzie: reuşita unei activităţi educative depinde de corectitudinea

fixării finalităţilor şi de perseverenţa cu care cadrul didactic le
urmăreşte.
ACTIVITATE:

După ce aţi parcurs tema , încercaţi să

formulaţi 5 obiective pentru o temă la alegere:
(10 minute)