Grigore

GafencU
30 ian. 1892-
30 ian. 1957
 Grigore Gafencu s-a nascut la 30 ianuarie 1892, la Bucuresti, ca fiu al lui
Alexandru Gafencu si al Ralucai Costache.
 Studiaza Dreptul la Geneva si in 1914 obtine titlul de doctor in Stiinte
Juridice la Universitatea Sorbona din Paris.
 In 1913 face parte din campania de razboi si lupta ca ofiter de aviatie in
Armata Romana in anii Primului Razboi Mondial.
 Dupa incheierea razboiului, intra in viata politica, dedicandu-se jurnalisticii.
A infiintat si a condus: “Revista vremei”, “Timpul”, “Argus”. A fost fondator al
Agentiei de presa “Orient-Radio” (Rador).Incepand din 1926 actioneaza in
randurile Partidului National taranesc si este ales de mai multe ori depuitat si
din 1928 indeplineste functii in cadrul Guvernului:
-1928-secretar al Ministerului Afacerilor Straine
-1932 subsecretar de stat pe langa Departamentul Afacerilor Straine
In alegerile parlamentare din 1934 este ales senator de Caliacra, avand
mandat pana in 1937.
La 23 decembrie 1938 este numit ministru al Afacerilor Straine functie pe
care o detine pana la demisia sa in 1940.
 Dupa demisia din fruntea Ministerului Afacerilor Straine, este numit ambasador al
Romaniei la Moscova, fiind al treilea plenipotentiar dupa Edmond Ciuntu, Al.
Davidescu, in URSS, dupa reluare relatiilor diplomatice in 1934. In aceasta
misiune grea s-a straduit sa apere interesele tarii, pana la izbucnirea razboiului
germano-sovietic in 22 iunie 1941.
 A urmat extradarea. Dupa o scurta sedere in tara,se stabileste in Elvetia, la
Geneva, unde continua sa lupte pentru tara si pentru lamurirea Apusului asupra
telurilor urmarite de URSS.
 In timpul Conferintei de Pace de la Paris, din 1946, Grigore Gafencu, impreuna cu
alti oameni politici romani din exil a supus Conferintei doua memorii, infatisand
drepturile Romaniei si s-a straduit, prin intinsele contacte personale pe care le
avea in lumea politica si diplomatica, sa lamureasca reprezentatii apuseni asupra
drepturilor si adevaratelor interese ale poporului roman.
 A fost presedinte al Uniunii Europene a Federalistilor, membru al conducerii in
“Miscarea Europeana”, Uniunea Pan Europeana, Comitetului National Roman.
 A muncit cu ravna pana in ultimul moment al vietii, la 30 ianuarie 1957.
 Ziarul “Romanul”, organ la Ligii Romanilor Liberi, i-a dedicat lui Grigore Gafencu
numarul din februarie-iulie 1957.
 Asa l-a numit Nicolae Iorga in 1940, cand, neimpartasind noua orientare in
politica externa a tarii impusa de regele Carol al-II-lea, si-a dat demisia din
funtea diplomatiei romanesti. Grigore Gafencu si-a insusit cu mandrie aceasta
caracterizare a marelui istoric si s-a comportat ca un soldat in timpul misiunii la
Moscova. La 24 iunie, in cadrul ultimei intrevederi pe care a avut-o cu V.M.
Molotov, ministrul de externe sovietic, Grigore Gafencu i-a declarat demnitarului
sovietic: “Nu pot avea fata de evenimentele de azi, pe care numai istoria le va
putea judeca, decat o atitudine de diplomat, adica de soldat al tarii mele”.
 Soldat s-a considerat si a actionat ca un luptator in slujba tarii si pentru binele ei
dupa 1941, in anii in care s-a aflat departe de tara. Astfel, in anii razboiului il
gasim in Elvetia, pastrad legatura atat cu Guvernul Roman, cat si cu opozitia, dand
si unora si altora informatii si sfaturi extrem de valoroase, care aveau drept scop
salvarea tarii.
 La sfarsitul razboiului, in anii 1945-1947, Grigore Gafencu impreuna cu alti
membri ai exilului romanesc , a desfasurat o intensa activitate pentru apararea
cauzei romanesti, suplinind in acest fel ceea ce delegatia oficiala a tarii nu putea
sau nu dorea sa sustina. Prin numeroasele memorii inaintate , ei au aparat
independenta, suveranitatea si integritatea tarii, au reevaluat contributia Armatei
Romane la victoria finala si au sustinut dreptul Romaniei de a primi statulul de
cobeligerant.
• In toamna anului 1950, impreuna cu alti fosti membri ai Comitetului National Roman si
alte personaje ale exilului romanesc, Grigore Gafencu pune bazele unei noi organizatii:
Liga Romanilor Liberi. Curand, va parasi Liga, dar va contiuna sa activeze in cadrul
exiluilui romanesc, mentinand totodata stranse legaturi cu diverse organizatii, asociatii,
grupuri ale diasporei romanesti in cautarea unei baze largi si credibile de actiune
comuna.
• Prin statut, liga îşi definea activitatea în modul următor:
• "Liga Românilor Liberi are drept scop să lupte pentru liberarea Patriei de sub jugul străin
şi tirania comunistă şi pentru restabilitea unei Românii independente, întregite,
democratice şi constituţional monarhice.
În acest scop liga se va strădui:
a.- să înmănuncheze, într-un spirit de frăţie şi strânsă colaborare, pe toţi românii care
sunt călăuziţi de principiile definite în acest Statut, coordonând activitatea lor închinată
apărării drepturilor neamului românesc şi dezvăluirii nelegiuirilor comise în România de
către Rusia Sovietică.
b.- să apere drepturile şi interesele românilor pribegi în faţa forurilor competente şi să
sprijine acţiunile de ajutorare a refugiaţilor.
c.- să sprijine manifestările culturale româneşti şi pregătirea unor elemente folositoare
refacerii ţării.
d.- să stabilească şi să întreţină legături de colaborare cu toate organizaţiile de români
liberi, în măsura în care acestea au obiective şi principii compatibile cu ale Ligii.
e.- să stabilească şi să întreţină legături de prietenie şi de colaborare cu organizaţiile
asemănătoare, formate din refugiaţii aparţinând celorlalte naţionalităţi aflate sub tirania
sovietică."
 Concomitent cu aceasta activitate, Grigore Gafencu a militat pentru
realizarea unei colaborari intre reprezentantii exilului din tarile Europei aflate
sub stapanirea sovietica. El insusi a pus bazele unui centru de dezbateri
“Tuesday Panel”, in care reprezentatii din exil ai diverselor popoare din
Europa Centrala si de Rasarit – de la rusi, la sarbi, croati, cehi, germani, etc.-
se intalneau cu regularitate in locuinta lui Grigore Gafencu din New York
pentru a dezbate probleme de interes comun, inclusiv proiecte privind
colaborarea intre tarile lor dupa eliberarea de sub stapanirea sovietica si
caderea regimului comunist.
 “Tuesday Panel” va organiza la 11 februarie 1951, la Philadelphia, o mare
manifestatie a exilului din tarile Europei rasaritene, incheiata cu o
“Proclamatie “ care evidentia setea de libertate a popoarelor lor asuprite. De
asemenea, Grigore Gafencu va fi un participant activ la mai multe sesiuni de
dezbateri ale “Adunarii Natiunilor Europene Captice”, organizatia cea mai
cuprinzatoare a exilului din Europa Centrala si Rasariteana, creata la New
York, in zilele de 20-21 septembrie 1954.
 Grigore Gafencu factorul principal de care depindea victoria in
confruntarea cu totalitarismul comunist il reprezentau S.U.A.
Rolul Americii ca factor determinant in confruntarea cu
imperialismul sovietic era, de fapt, cvasigeneral impartasit de
exilul est-european, care nu intamplator si-a creat peste
ocean organisme reprezentative: Comitele Nationale. La fel
gandeau si milioanele de oameni aflati dupa Cortina de Fier,
inclusiv romanii, carora Grigore Gafencu avea grija sa le faca
cunoscuta orice declaratie sau luare de pozitie a autoritatilor
americane, in sprjinul tarilor aflate sub stapanirea
imperialismului sovietic. In august 1952,cand generalul
Dwight Eisenhower a facut referire la tragedia tarilor din
Europa de Rasarit, Grigore Gafencu considera ca S.U.A erau
de partea tarilor rasaritene aflate sub “jugul sovietic”.
 Grigore Gafencu a dezbatut problema pacii, si a descifrat scopurile ascunse ale
propagandei sovietice, privind incheierea pacii pe continent. Prin pace europeana-
arata Grigore Gafencu-URSS-ul intelege o tranzactie cu privire la Germania si
incheierea unui pact de securitate la care sa participe atat tarile apusene libere,
cat si cele satelite. Moscova nu dorea, de fapt, sa fie cercetate “starile asupra
carora URSS-ul si-a intins obladuirea, ci numai acele probleme unde mai sunt
foloase de castigat. A face pace in Europa inseamna, pentru Guvernul sovietic a
imparti in Europa ceea ce mai ramane de impartit”, pastrand intacte cuceririle
sovietice de pana acum.
 Si fiindca problema “pacii europene” interesa si poporul roman, Grigore Gafencu ii
asigura pe cei din tara ca “glasul nostru va cauta sa patrunda si sa se faca ascultat
acolo unde trebuie”. El arata ca pacea europeana nu insemna doar rezolvarea
“problemei germane”, ci si o revizuire a tuturor starilor de pe continent ramase
“nelamurite”, a tuturor problemelor pendinte, tuturor “faptelor implinite”, dar
nerecunoscute si nelegalizate, dar care “intretin tulburarea in Europa”.
 El arata ca tratatele de pace incheiate in 1947 cu Romania, Ungaria si Bulgaria nu
au restabilit cu adevarat stari de pace, deoarece prevederile lor au fost incalcate
de puterea ocupanta, cat si de guvernele numite de aceasta, alegerile au fost
falsificate, partidele politice lichidate, etc., iar puterile apusene “nu recunosc
aceste nelegiuiri”.
 Pentru Gafencu, pentru ca “coexistenta pasnica” sa fie “ceva nou si
temeinic si nu numai o stare de fapt” , cum a fost pana acum, era
necesar sa se ajunga la o intelegere cu privire la doua puncte. In
primul rand sa fie “deslusit” principiul pe care sa se dezvolte viata
popoarelor in Europa. Si aceasta era-cum cereau occidentalii-
principiul unor alegeri libere sub control international in toate tarile
europene, de o parte si de alta a Cortinei de Fier. Dar-observa
Gafencu-acest principiu “care e la baza oricarei intelegeri temeinice
de pace”, punea la grea incercare stapanirea sovietica in Europa
rasariteana. Acest fapt era probat de alegerile recente ce avusesera
loc in Berlinul occidental, unde partidele extremiste-national-
socialistii si comunistii-nu obtinusera niciun loc in Senatul orasului.
A doua conditie pentru ca “coexistenta pasnica” sa poate fi contruita
pe incredere era realizarea unei dezarmari sub control international
efectiv si permanent. Dar, cum demonstra trecutul recent, URSS nu
era dispus la un astfel de control.
 In urma Conferintei care a intrunit la Venetia numerosi fruntasi ai miscarii pentru
unirea si federalizarea Europei, parerea unanima a acestor fruntasi e ca asa-zisa
ofensiva de pace e un temei mai mult nu pentru a incetini, ci, dimpotriva, pentru a
grabi si desavarsi opera de de unificare europeana. In Europa, buna vointa a noilor
carmuitori sovietici nu a iesit inca la iveala. Intre timp insa e de dorit ca Europa sa
desluseasca intersele ei comune si sa fie gata sa se apere cu puteri unite. Aceasta
sarcina priveste indeosebi cele 6 state din Europa apuseana, stranse laolalta intr-o
“Comunitate Europeana”, care e pe cale sa-si dea o randuire economica, militara si
constitutionala. Aceasta Comunitate, ingradita deocamdata, isi va implini cu atat
mai desavarsit menirea cu cat va izbuti mai bine sa reprezinte de la inceput
nazuintele si interesele Europei intregi. Cand stapanii acestei imparatii, fie ei tari
sau fruntasi bolsevici, isi da deau seama caraportul de forte dintre Rusia si
potrivnici ca Napoleon si Hitler, s-au invoit sa faca jocul politicii rusesti, impartind
cu Rusia popoarele mai slabe din Rasaritul European, si incheid tratate de
compromis si pace inselatoare, care duceau neaparat la noi razboaie si la cele mai
cumplite tulburari.
 Europa de atunci-adica Franta, Anglia, Sardinia, sprijinite de Prusia si de Austria-
fusesera unite in lupta impotriva politicii de cucerire si de cotropire a Rasaritului
European, dusa de Rusia sub imparatul Nicolae I. Europa a ramas unita in ciuda
ademenirilor cuprinse in ofensiva de pace a tarului Alexandru al II lea si astfel a
izbutit sa duca la indeplinire un plan de ordine si de pace europeana, incheind cu
Rusia tratatul din Paris 1856. E tratatul care a ingradit Rusia in cuprinsul hotarelor
ei si care a asezat tarile rasaritene si indeosebi tara noastra romaneasca, sub
obladuirea dreptului international si al puterilor europene. Iar pacea astfel stabilita
a tinut zeci si zeci de ani.
 Apusul unit si asezat din nou in fata unei incercari rusesti de a schimba sirul
intamplarilor, are de ales calea ce mai potrivita pentru a trage folos din
aceasta incercare. Daca Malenkov vorbeste de pace, e fiindca nu se simte
tare. Lumea libera pe care o infrunta e prea intinsa si prea unita. URSS-ul
doreste un ragaz.
 Apusul se poate invoi, cum au facut Napoleon si Hitler, ca sa stea la
tocmeala, sa jertfeasca principiile si pe cei slabi, sa incheie o pace de
compromis. Peste cateva luni razboiul va izbucni, mai crancen ca niciodata.
 Apusul poate, de asemenea, amintindu-si binefacerile tratatului din Paris,sa
ramana puternic si unit, deslusind conditiile precise pentru incheierea unei
paci de ordine si de drept. Nu e calea poate cea mai scurta, nici cea mai
usoara. E singura insa care duce la tel, adica la o pace adevarata, statornica
si dreapta. E calea pe care Apusul a si ales-o, asteptand desfasurarea
ofensivei domnului Malenkov si a tovarasilor sai.
 Grigore Gafencu s-a implicat si in constructia noii
Europe, militand in cadrul “Miscarii Federalistilor
Europeni” pentru unitatea continentului si
integrarea tarilor din Europa Centrala si
Rasariteana,dupa eliberarea lor de sub regimul
comunist, in “Statele Unite ale Europei”.De
asemenea, a participat la Congresul din mai 1948
de la Haga care a pus bazele unui proiect politic
important, concretizat un an mai tarziu, tot la
Haga, prin crearea primului organism cu chemare
paneuropeana:CONSILIUL EUROPEI
 Telurile Congresului din Haga, 1948, au fost astefel lamurite:
-sa dovedeasca sprijinul intins de care s-ar bucura cauza Europei unite in toate
tarile vechiului continent.
-sa cerceteze metodele politice pentru uniresi sa faca recomandatii practice
guvernelor respective.
-sa dea un avant nou campaniei pentru unire.
Congresul din Haga a avut in Europa si in lumea intreaga un urias rasunet.
Guvernele tarilor apusene, nevoite sa tina seama de problema unirii tirlor
europene intr-o comunitate politico-economica organizata, au luat in cercetare
masurile ce le fusesera date la Haga.Si chiar inainte de sfarsitul anului 1948, 15
state europene s-au invoit sa dea viata unui Consiliu European, compus dintr-o
Adunare consultativa cu delegati desemnati fie de guvernele, fie de parlamentele
nationale, si de un organ executiv, prin care se rosteau ministrii de externe ai
celor 15 state. Sediul acestui Consiliu European a fost randuit la Strasbourg.
Inraurirea Miscarii Europene asupra Consiliului European si a guvernelor
nationale a fost tot mai insemnata si a izbutit sa invinga in buna parte tendintele
conservatoare si anti-federaliste ale organizatiilor de stat. Astfel, datorita
ministrului de externe francez Robert Schuman, s-a ajuns pe plan politic si
economic la federalizarea unor functiuni deosebite, ca cele in legatura cu
industriile de fier si de carbune. In acelasi gand federalist a fost conceput
proiectul unei comunitati de aparare europeana-proiectul armatei europene.
 Pe masura ce ideile sprijinite de Miscarea Europeana patrundeau in domeniul
politic si duceau la infaptuiri sau proiecte precise si de ordin practic, cercul
statelor europene hotarate si in masura sa paseasca ianinte pe calea unei
uniri organice se miscora. In schimb, in sanul Miscarii Europene,
reprezentanti ai tuturor popoarelor europene-considernadu-se mai presus
de orice “europeni”-muncesc si lupta laolalta pentru implinirea ideilor lor. Si
in aceasta Miscare isi au pastrate locurile lor,ocupate de la inceput,europenii
din Rasarit, reprezentantii liberi ai popoarelor noastre cotropite, care dau
glas vointei de libertate si de unire a intregului Rasarit European.
 Al doilea congres din Haga, care se intruneste peste cateva zile, la chemarea
Miscarii Europene, are un scop precis si restrans: el trebuie sa mobilizeze
opinia publica europeana ca sa indemne guvernele si parlamentele celor 6
state sa accepte constitutia si armata europeana si sa constituie astfel cel
dintai cheag al unei comunitati surpra-nationale.
 Conferinta de la Paris avea scopul sa consfinteasca izbutirea sfortarilor
indelungate prin care puterile apusene, primind in randurile lor Republica Federala
Germana,au intarit si mai puternic comunitatea statelor atlantice, legand de pactul
pe care se intemeiaza aceasta comunitate un organism nou si insemnat:Uniunea
Europei Apusene. Aceasta “Uniune” care cuprindea 7 state:Franta, Anglia, Italia,
Belgia, Olanda, Luxemburgul si Germania Apuseana e un inceput de inchegare
apuseana.Ea e menita sa se dezvolte in adancime si in intindere. In
“adancime”,intarind si inmultind organele comune ,chemate sa dea Uniunii un
caracter tot mai pronuntat de unitate si comunitate. In “intindere”, Uniunea se va
dezvolta cuprinzand, rand pe rand,statele care vor avea dorinta si putinta sa se
lege de Europa Unita.
 Adunarea din Paris a putut avea infatisarea si intelesul nu numai unei conferinte
diplomatice,ci a unei adevarate intalniri intre popoare, impacate intre ele si unite.
 O data cu incheierea Adunarii din Paris, lumea apuseana, unita si intarita, e gata
sa stea de vorba cu URSS-ul.Apusenii propun o conferinta in patru pregatita de
ministrii de externe ai SUA, Angliei si Frantei si la care sa ia parte apoi si sefii de
guverne si care sa ajunga la un mijloc de a lega libertatea de discutie si “ridicarea
tuturor problemelor” .
 Un asemenea plan de ingradire a inarmarilor nu va fi primit de apuseni daca va
avea drept scop ascuns slabirea si dezintegrarea lumii apusene.
 “Bucuria cea mai mare mi-a fost data insa la intoarcerea mea la
Bonn, unde se adunasera numerosi romani si romance din toate
orasele libere ale Germaniei, ca si multi germani, ca si multi germani
din Romania, care mi-au cerut sa le vorbesc si lor, in limba noastra
[…]. A fost pentru noi toti o mangaiere, de a putea impartasi, timp
de cateva ceasuri, simtamintele noastre romanesti, de a pomeni de
dorul de tara care ne copleseste pe toti, de a da glas credintei
noastre statornice si de neinvins ca ne va fi dat sa regasim o tara
libera si neatarnata si de a inchina un pahar cu vin de Rhin, in
cinstea neamului care ne e drag”-sunt ultimele cuvinte pe care
ascultatorii din Romania le-au auzit rostite de Grigore Gafencu. Si
ele erau marturisiri de dragoste si de dor de tara.
 Nu a mai avut prilejul sa-si revada tara mult iubita, caci la 30
ianuarie 1957 Grigore Gafencu a decedat.
 UE este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul
1951, intre 6 tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg,
Olanda).Dupa 50 de ani si 6 valuri de aderare, UE are astazi 27 de state
membre.
1958-
Belgia,
Franta,
Germania,
Italia,
Luxembourg,
1973- Olanda 1986-
Danemarca, 1981- Portugalia,
Irlanda, Grecia Spania
Regatul Unit.

1995-Austria, 2004- Cipru, Estonia,

Letonia, Lituania, Malta, 2007-Romania,
Finlanda,
Suedia.
Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria
Slovenia, Ungaria.
 Grigore Gafencu
“Acela care va vorbeste priveste ca o
cinste deosebita a vietii sale faptul ca a
avut parte sa ia cuvantul, la acea sedinta
solemna ( Congresul din Haga ) , ca sa
expuna nazuintele tarilor din rasaritul
european.”