Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d.

18
august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic
literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori
francezi în domeniul romanului realist, romanului
psihologic și a romanului fantastic.
În cultura română a avut doi admiratori de valoare,
G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în
articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în
romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în
tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată
operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului,
care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample
dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa
din eseul Mitul reintegrării[18],.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de
încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și
de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja
existente, aparte.
Operă de debut:
Temele lui Balzac:

•Dragoste
Copii
Căsătorie
Pasiune
Muzică
Religie
 Motive:

•Orfanului
•Cuplului
•Mostenirii
Lista de opere

Le Père Goriot
La Comédie humaine
Illusions perdues
Eugénie Grandet
La Peau de Chagrin
Les Chouans
Despre o opera:
• Primul roman al lui Balzac, semnat după numele său,
publicat în 1829, Les Chouans aparțin "Scenei vieții militare"
a Comediei umane. Subtitrarea Brittany din 1799 este
explicită: este vorba despre o dramă istorică care reluă
bătăliile și intrigi care au văzut confruntându-se pe Chasseurs
du roi, conduse de marchizul de Montauran, soldaților
republicani aflați sub Bonaparte. În drama istorică, militară și
politică, Balzac dă accentele lirice și poetice ale tragediei
amoroase, prin povestea iubirii înfruntate a celor două
personaje principale.
• Honoré de Balzac este cel mai important
reprezentant al realismului francez şi nu numai,
iar „Comedia umană” a impus în conştiinţa
contemporanilor forma modernă a mimesis-ului,
a esteticii reprezentării, scriitura socialităţii şi
istoricităţii omului, instaurând un model narativ
specific, forma canonică a romanului clasic,
arhetipul romanului realist care va deveni un
punct cardinal de referinţă în evoluţia ulterioară
a genului.