MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

Barbu Anișoara
Barko Krisztina-Xenia
Boldor Cosmin Lucian
 TENSIUNEA ARTERIALĂ
Tensiunea arteriala (TA) reprezinta presiunea exercitata de
coloana de sange asupra peretelui vascular, in special asupra tunicii
interne-endoteliul) in timpul contractiei si relaxarii ritmice a inimii.
Inima poate fi comparată cu o pompă ce determină deplasarea
sângelui în sistemul circulator și de care depinde presiunea sângelui;
tensiunea(presiunea) sanguina fiind definită ca presiunea exercitată de
sânge pe unitatea de suprafață din sistemul circulator. Prin activitatea
sa, inima, întreține un gradient de presiune de-a lungul arborelui
vascular, ce determină deplasarea sângelui. În sistemul arterial,
presiunea sângelui scade progresiv, odata cu creșterea suprafeței de
secțiune; scăderea este progresivă și in sistemul venos, astfel că
presiunea ajunge sa fie egală cu 0 sau chiar negativă (-2 mm Hg) la
nivelui atriului drept.
La nivelul aortei, suprafața de secțiune este de cca. 4 cm2, iar
presiunea medie este de 100 mm Hg;în arterele mari(sistemice)
presiunea este la fel ca în aortă. (Tab 1)
TABELUL 1. VALORILE NORMALE DE PRESIUNE SANGUINĂ ÎN INIMĂ
ȘI ÎN ARTERELE MARI LA ADULT, ÎN REPAUS

Presiunea în sistolă Presiunea în diastolă

(mm Hg) (mm Hg)

Ventriculul drept 25 5
Trunchiul pulmonarei 25 10
Ventricului stâng 120 10
Aorta 120 70
 Diferența de 40-50 mm Hg între presiunea sistolică și cea
diastolică constituie pulsul presiunii sau presiunea diferențială.
Valorile de presiune se mențin ridicate pe întregul sistem arterial,
deoarece rezistența de curgere este aproape 0. În arterele mici viteza
de curgere a sangelui este de 5-10 cm/s, iar presiunea medie este de
95 mm Hg. La nivelul arteriolelor, viteza medie este de 0,2-0,3 cm/s,
iar presiunea medie variază între 30-70 mm Hg.
În sectorul capilar viteza medie de curgere este 0,03 cm/s, iar
presiunea scade de la 30-35 mm Hg la 10-15 mm Hg, cu un puls al
presiunii egal cu 1 mm Hg.
La nivelul venelor foarte mici viteza medie de curgere a
sângelui este de 0,5-1,0 cm/s, iar valoarea presiunii medii este de 10-
20 mm Hg; la nivelul venelor mici și mijlocii viteza medie de curgere
este de 1-5 cm/s, iar presiunea medie de 15 mm Hg. La nivelul
venelor mari, viteza de curgere este de 5-15 cm/s, iar presiunea
medie este inferioara valorii de 15 mm Hg, pentru că la nivelul venei
cave, viteza medie de curgere să fie de 10-16 cm/s, iar presiunea
medie este mult scăzută, astfel că la nivelul atriului drept devine
egală cu 0 sau atinge valoarea de -2 mm Hg.
 TABELUL 2. VALORILE NORMALE ÎN FUNCȚIE DE
VÂRSTĂ
Vârsta Tensiune mică Tensiune normală Tensiune mare
1-12 luni 75/50 90/60 100/75
1-5 ani 80/55 95/65 110/79
6-13 ani 90/60 105/70 115/80
14-19 ani 105/73 117/77 120/81
20-24 ani 108/75 120/79 132/83
25-29 ani 109/76 121/80 133/84
30-34 ani 110/77 121/81 134/85
35-39 ani 111/78 123/82 135/86
40-44 ani 112/79 125/83 137/87
45-49 ani 115/80 127/84 139/88
50-54 ani 116/81 129/86 142/89
55-59 ani 118/82 131/86 144/90
60-64 ani 121/83 134/87 147/91
 Exista doua componente ale presiunii sanguine :
presiunea sistolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali
cand inima se contracta (in sistola) - cu valori normale intre 100 si
130 mm coloana de mercur (Hg);
presiunea diastolica - este presiunea exercitata asupra peretilor
arteriali cand inima se relaxeaza intre doua contractii (in diastola) -
cu valori normale sub 85 mmHg.
Prima valoare reprezintă tensiunea sistolică, cea mai mare
presiune exercitată la nivelul arterelor în sistolă (în timpul pompării
sângelui), în timp ce cea de-a doua valoare, tensiunea diastolică,
reflectă cea mai mică presiune de la nivelul arterelor atunci când
inimă nu pompează sânge sau se află în diastolă (se relaxează între
bătăi). În general, o atenție mai mare se acordă primei valori,
tensiunii sistolice, ca factor major de risc pentru afecțiunile
cardiovasculare în cazul persoanelor de peste 50 de ani. În cazul celor
mai multe persoane, tensiunea sistolică crește în timp din cauza
depunerilor de pe interiorul arterelor – placă depusă de-a lungul
anilor.
 FACTORI ȘI VALORI NUMERICE
Presiunea arterială depinde de următorii factori:
 Debitul cardiac, care reprezinta volumul de sânge pompat de inimă timp de un minut. Presiunea
arterială crește odată cu debitul cardiac.
 Rezistența periferică, care depinde de calibrul vaselor sanguine. Presiunea arterială este direct
proporțională cu aceasta.
 Elasticitatea vaselor. Datorită elasticității, vasele se pot destinde în sistolă si pot să revină la forma
inițială in diastolă, comprimând sângele din circulație. În cazul arteriosclerozei, vasele devin rigide
și presiunea arterială crește.
 Viscozitatea sanguină
 Volumul de sânge. Creșterea acestuia duce la creșterea presiunii arteriale.

Presiunea arterială crește fiziologic la efort fizic, în stări emoționale puternice, la trecerea de
la ortostatism la clinostatism, în somnul cu vise și diferă de la sex la sex, precum și de la vârstă la
vârstă. Ea scade în timpul somnului liniștit. Patologic, crește în cazuri de febră sau hipertensiune
arterială.
Valorile normale sunt 100 - 130 mmHg pentru bărbați si 90 - 120 mmHg pentru femei.
Hipertensiunea este presiunea sistolică a sângelui egală sau mai mare de 130 mmHg și/sau
Presiunea diastolică mai mare de 80 mmHg la persoanele care nu iau medicamente antihipertensive.
 În condiții fiziologice, presiunea sângelui în vase se menține între
anumite limite (homeostazia profesională), iar modificarea acestor valori
presionle este cunoscută ca hipo- sau hipertensiune.
Hipertensiunea arterială, numită și „ucigașul silențios”, nu
este asociată, de cele mai multe ori, cu semne și simptome. Simptomele
apar rar, însă presiunea sanguină crescută „lucrează” tacit, fără știrea
bolnavului, cauzând complicații cu inima, vasele de sânge, rinichii și alte
părți ale corpului. De obicei, bolnavii află că suferă de hipertensiune
arterială după ce apar probleme mult mai grave, precum infarct,
insuficiență renală, insuficiență cardiacă sau anevrisme cerebrale.
Simptome ale hipertensiuni:
 Dureri de cap severe
 Amețeală
 Vărsături
 Confuzie
 Vedere alterată
 Sângerări nazale

Hipertensiunea este definită ca fiind creșterea presiunii sistolice a

sângelui la peste 140 mm Hg și/sau a presiunii diastolice la peste 90 mm
Hg, la populația ce nu utilizează medicație hipotensoare. (Tab. 3)
TABELUL 3. VALORI PATOLOGICE ALE PRESIUNII
SÂNGELUI

Categoria TAS (mm Hg) TAD (mm Hg)

Presiunea arterială optimă <120 <80
Presiunea arterială normală <130 <85
Presiunea arterială normal-înaltă 130-139 85-89
HTA stadiu 1 140-159 90-99
HTA stadiu 2 160-179 100-109
HTA stadiu 3 180-209 >110
 Hipertensiunea primară: La circa 95% din totalul
hipertensiunilor, cauza rămâne încâ necunoscută, fapt
pentru care acest tip de hipertensiune este desemnată
ca esențială (primară) spre deosebire de cea
secundara, de cauză cunoscută.
 Hipertensiunea secundară: Este consecința
îmbolnăvirii unui organ sau sistem. Cauzele care
determină apariția diverselor forma de hipertensiune
sunt prezentate în Tab 3. Mecanismele prin care
diversele cauze conduc la instalarea hipertensiunii
secundare nu sunt înca pe deplin cunoscute.
CLASIFICAREA ETIOLOGICĂ A HIPERTENSIUNII
SECUNDARE

Forme de hipertonie Cauze %

A. Hipertensiunea primară Incomplet cunoscute 90

B. Hipertensiunea 10
secundară
1. Renală Glomerulonefrita acută, insuficiență 6-8
• Renoparenchimoasă renală, obstrucția acută a tractului urinar,
• Renovasculară (boala transplantul renal, rinichiul polichistic,
tumorile renale, nefropatia diabetică și
arterei renale)
gravidică, pielonefritele.
Leziunile intrinseci (aterosclerotice,
displazia fibromusculară, anevrism,
embolie, trombi, arteritele, angioame
traumatice, ligaturi chirurgicale)
Leziunile extrinseci (feocromocitom,
tumori, hematom perirenal sau
subscapular, fibroză retroperitoneală,
disecție de arteră renală sau aortă).
2. Endocrină Feocromocitom, aldosteronismul primar, sindrom <1
Cushing, prin steroizi exogeni, hipertiroidismul,
hiperparatiroidism, acromegalie.

3. Cardiovasculară Coarctația de aortă, sindromul hiperkinetic. <1

4. Neurogenă Tumori cerebrale, leziuni cerebrale severe, <1

sindromul Guillain-Barre, atrofii cerebrale
(talamice), insuficiența sisremului nervos
autonom cu hipotensiune ortostatică și
hipertensiune în clinostatism.
5. Alte forme Stresul acut, apnee de somn obstructivă, creșterea
volumului intravascular (prin terapia cu
eritropoietină, policitemia primară cu
hipervâscozitate după transfuzii și transplanturi
de măduvă), după administrare de agenți chimici
(inhibitori de monoamin oxidează-MAO,
anestezice, intoxicații cu metale grele, substanțe
utilizate în diagnistic: pentagastrină,
indigocarmin., agenți terapeutici: ciclosporine,
digitalicele).
Hipotensiunea arterială În cele mai multe cazuri, sportivii, nefumătorii și
femeile slabe au o tensiune sistolică mică, tensiunea arterială având, de asemenea,
valori scăzute. Riscul de boli de inimă sau de rinichi este mai mic în cazul
hipotensivilor, însă riscul traumatismelor severe survenite în timpul leșinului este
unul mare. De obicei, tensiunea scade din cauza deshidratării, a bolilor cardiace
precum bradicardie sau tahicardie, a bolilor sevede, printre care șocul anafilactic,
septicemia, pancreatită, și a celor pe sistem nervos.

Simptome ale hipotensiunii arteriale:

 Durere sau senzaţie de presiune în piept
 Aritmii (bătăi cardiace neregulate)
 Tahicardie (creşterea frecvenţei cardiace)
 Vedere înceţoşată
 Depresie
 Ameţeală sau confuzie
 Uscăciunea mucoaselor (de exemplu la nivelul cavităţii bucale sau al nasului)
 Senzaţie de leşin sau chiar leşin
 Greaţă
 Slăbiciune
 TRATAMENT

 Scopul tratamentului este mentinerea valorilor TA sub 140/85 mmHg chiar in

absenta simptomelor, pentru a evita aparitia complicatiilor.
 Atat TA sistolica, cat si cea diastolica trebuie mentinute la valori normale. De
exemplu daca TA este 130/90 mmHg, inseamna ca ea nu este corect tratata.
Regimul igieno-dietetic si corectia factorilor de risc sunt obligatorii in
tratamentul HTA:
 Se reduce la minimum consumul de sare (regim hiposodat); sarea produce
cresterea TA atat prin retentia de apa, cat, mai ales, prin depunerea in peretii
vaselor si alterarea structurii lor.
 Se corecteaza obezitatea; simpla scadere in greutate poate duce la normalizarea
valorilor TA in formele usoare,fara niciun medicament.
 Se interzice fumatul; se corecteaza dislipidemia; se recomanda antrenament
fizic regulat.
 Tratamentul cu medicamente
Acesta este introdus cand masurile de mai sus nu sunt suficiente pentru
normalizarea valorilor TA. Exista foarte multe clase de medicamente, care reduc
TA prin mecanisme diferite. Ele sunt prescrise in functie de particularitatile fiecarui
pacient : varsta, boli asociate, severitatea HTA, toleranta, etc.
Principalele clase de medicamente folosite in tratamentul HTA sunt:

a. Diureticele: nefrix, indapamid, etc. Acestea elimina excesul de sare si apa din
organism.
b. Blocante de calciu: nifedipin, amlodipina, etc. Acestea au actiune
vasodilatatoare.
c. Beta blocantele: metoprolol, bisoprolol,etc. Acestea au actiune complexa, atat
de protectie a inimii, cat si de blocare a actiunii si secretiei unor substante care
determina cresterea TA.
d. Inhibitorii enzimei de conversie: captopril, enalapril, perindopril. Au de
asemenea actiune complexa, vasodilatatorie si de protectie cardiaca si renala.
e. Sartanii: valsartan, telmisartan, candesartan, etc. Au aceleasi efecte ca si
inhibitorii enzimei de conversie, dar actioneaza printr-un alt mecanism, fiind
in general mai bine tolerati decat inhibitorii enzimei de conversie.
f. Medicamente cu actiune centrala: clonidina, rilmenidina. Sunt in general
medicamente de rezerva, folosite in asociere cu celelalte in formele rezistente
la tratament de HTA.
METODE DE MĂSURARE A TENSIUNII ARTERIALE

 Metode directe (sângerânde) realizate prin introducerea unui cateter în arteră

şi conectarea lui la un sistem de măsurare şi înregistrare a presiunii.
 Metode indirecte (nesângerânde), bazate pe principiul comprimării unei
artere mari cu ajutorul unei manşete pneumatice în care se realizează o
presiune măsurabilă.Valorile presiunii intra-arteriale se apreciază prin diverse
metode, comparativ cu presiunea cunoscută din manşetă.
 Metoda palpatorie (Riva Rocci) măsoară numai presiunea sistolică, prin
perceperea primei pulsaţii a arterei radiale la decomprimarea lentă a manşetei
aplicate în jurul braţului.
 Metoda ascultatorie (Korotkow) prin perceperea cu stetoscopul plasat în
plica cotului a zgomotelor care apar la decomprimarea lentă a manşetei,
datorită circulaţiei turbulente.
Tehnica de măsurare este următoarea:
– se aplică manşeta aparatului în jurul braţului, astfel ca marginea ei inferioară să
se plaseze la 2-3 cm deasupra plicii cotului. Lăţimea manşetei trebuie să fie de cel
puţin 12 cm şi ea nu trebuie aplicată peste lenjerie;
.
 – se reperează prin palparea artera humerală în plica cotului, loc în care se aplică
stetoscopul (nu sub manşeta tensiometrului);
– prin pompare cu para de cauciuc, se ridică presiunea din manşetă, cu 30-40 mmHg
peste cea la care dispare pulsul radial;
– se decomprimă manşonul lent şi progresiv prin deschiderea supapei.
Momentul în care se aude în stetoscop primul zgomot marchează presiunea
sistolică; momentul în care zgomotele nu se mai aud marchează presiunea diastolică.
Măsurarea PA se face atât în clino- cât şi în ortostatism, la ambele braţe,
repetat de 2-3 ori, pentru înlăturarea erorilor date de reactivitatea vasomotorie datorată
anxietăţii.

 Metoda oscilometrică apreciază PA prin înregistrarea vibraţiilor pereţilor unei

artere comprimate de un manşon pneumatic, la trecerea sângelui. Se utilizează
oscilometrul Pachon.
Tehnica de măsurare este următoarea:
– manşeta oscilometrului se aplică în jurul segmentului de membru studiat;
– se ridică presiunea din manşetă, la o valoare care depăşeşte cu 10-20 mmHg
presiunea arterială sistolică;
– se decomprimă lent, urmărind oscilaţiile acului, care devin din ce în ce mai
ample, până ce ating un maxim, care reprezintă indicele oscilometric; în continuare,
amplitudinea lor scade, până la totala dispariţie. Debutul oscilaţiilor corespunde
presiunii arteriale sistolice, amplitudinea lor maximă, presiunii arteriale medii, iar
dispariţia lor presiunii arteriale diastolice.

 Metoda ecografică
 Indicele de presiune gleznă/braţ (ankle brachial pressure index, ABPI):
raportul de PAs dintre membrul inferior şi superior.
Se măsoară cu manşeta tensiometrului aşezată la nivelul gleznei şi a
braţului. Pentru determinare se utilizează metoda neinvazivă cea mai precisă
(ecografie Doppler CW) şi determină:
– cea mai mare valoare a PA sistolice la artera brahială de pe ambele braţe
 – cea mai mare valoare înregistrată la oricare
dintre următoarele vase de pe picior: a. tibială
anterioară, a. tibială posterioară şi/sau a. pedioasă.
– se calculează raportul dintre PApicior/PAbraţ
Interpretare:
 > 1.0 normal

 0.5 - 0.9 afectare vasculară

 < 0.5 ischemie critică

REGLAREA PRESIUNII ARTERIALE

Eficacitatea mecanismelor reglatoare ale PA poate fi studiată cu ajutorul

probelor de efort (vezi la capitolul respectiv) şi a probelor de postură.
Proba Schellong I
► Principiu. Este o probă de postură care apreciază eficacitatea reflexelor
baroreceptoare implicate în adaptarea PA la trecerea din clino- în ortostatism.
► Descrierea probei
– se măsoară frecvenţa pulsului şi PA în clinostatism, din minut în minut până
la obţinerea unor valori constante;
– subiectul trece apoi în ortostatism şi rămâne astfel 10 min; se măsoară PA
şi pulsul imediat, apoi din minut în minut;
– subiectul trece din nou în clinostatism; se măsoară PA şi pulsul la 1, 2 şi 3
min.
► Interpretare. În mod normal la trecerea din clino- în ortostatism are loc
modificarea minimă a pulsului şi valorilor PA. Ca şi modificări fiziologice se admit:
 – frecvenţa cardiacă: creşteri cu 10-20/min (la tineri până la 30/min);
– TA sistolică: scădere iniţială cu maxim 15 mmHg care dispare ulterior;
apoi creşteri cu până la 10 mmHg;
– TA diastolică: creşteri cu până la 5 mmHg. Abaterile faţă de normal pot
prezenta următoarele trei tipuri reactive: tipul hipoton, care se adaptează
prin creşterea predominantă a frecvenţei; tipul hiperton la care adaptarea se
face prin creşterea predominantă a TA şi tipul hipodinamic cu răspuns
deficitar atât presional, cât şi în ce priveşte frecvenţa cardiacă.
Proba Crampton
► Principiu. Este de asemenea o probă de postură care studiază
modificarea pulsului şi PA ce rezultă la trecerea subiectului din clino- în
ortostatism.
► Descrierea probei
– subiectul stă culcat pe o canapea timp de 2 min, după care se măsoară
frecvenţa pulsului şi TA sistolică;
 – subiectul trece în ortostatism fără a se sprijini de nimic şi după 2 min se
determină din nou frecvenţa pulsului şi TA sistolică.
► Interpretarea se face în funcţie de valorile indicelui Crampton:
– sub 50 = adaptare insuficientă
– 50 - 75 = adaptare slabă
– 75 - 100 = adaptare bună
 BIBLIOGRAFIE
 http://www.cardioclinic.ro/hipertensiunea-arteriala/
 http://www.fizioms.ro/edu/lp/data/Presiunea_arteriala.pdf
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Despre_Wikipedia
 https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/care-este-tensiunea-arteriala-
normala-in-functie-de-varsta-tabel-cu-valori--113082.html