Biomateriale şi biocompatibilitate

Pocaznoi Ion

Materiale bioceramice
utilizate în medicină
Modulul 5
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
sl.2

Obiectivele modulului nr.5

PREZENTAREA PROCESELOR LA INTERFAŢA:

- BIOCERAMICĂ – ŢESUT OSOS,
- Fenomenelor,
- Factorilor de influenţă a vindecării.
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
sl.3
Interfaţa: bioceramice - os.
Necesitate în studiere: La inlocuirea uneia sau ambele suprafeţe
deteriorate de şold 1. Hemiartoplastie - 0,5 de şold,
2. Artroplastie totală – ambele componente.
Componente: 2 - acetubulară şi femurală

a acetubul FIXAREA

1. Proteze fixate, dur (cimentate),

capul femural 2. Fixate: interacţiune proteze-os
femurul necimentate.
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
4

Materiale Cimenturi biocompatibile:

PMMA - poly (methyl methacrylate).
- Acrilic
Dezavantaje: interfaţa os-ciment nu este netedă + defecte=pori +microfisuri.
activitate, creştere T=80 C la contracţia cimentului 7%.
MOARTEA ţesutului
FIXARE: - mecanică: 1- activă şuruburi, punţi, fire.
2 – pasivă interfaţă între implant-os.
- biologică creştere de ţesut osos pe materialul biocompatibil poros ,
diametrul cca 100 mkm (permit formarea celulelor şi ţesutului).
- bioactivă prin intermediul materialelor cu reacţie biologică la interfaţă
formare legături material - ţesut osteointegrare – HAp:
HIDROXIAPATITATA Interfaţa HAp – OS
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
5

REZULTAT: 1. Creşterea celulelor osoase pe tijă cu acoperire este mai mare

decît fără acoperire nou os format creşte şi se dezvoltă în jurul
implantului şi îl ţine pe loc + CREŞTERE pe ambele părţi a implantului!!!!!!

Microstructuri de implanturi din titan neacoperite şi acoperite

ACOPERIRE BIOACTIVĂ
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
6

REZULTAT: 2. protejarea organismul de orice eliberare metal-ion de la

implantul metalic. AVANTAJUL 2.
Fără acoperire membrană fibroasă inadcvată!

Formarea unei membrane fibroase la interfaţa implant-os.

Osul suportă schimbări continue, pentru a face faţă sarcinilor mecanice
la care este expus!
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
7

FACTORI, care afectează puterea de modificare a osului sunt:

- forma şi topografia implantului,
- factorii chirurgicali (referitoare la procedura chirurgicală folosită şi calitatea
tehnică operatorie),
- calitatea osului.
Mecanismul de aderenţă între os - stratul de HAp :
1. procesul de dizolvare,
2. precipitare.
- dizolvarea stratului de acoperire şi apariţia ionilor de calciu şi fosfat: sub forma
Ca2+, H2PO4-, HPO42-, PO43- şi CaH2PO4+ , care sunt eliberaţi în lichidul
înconjurător.
- Proteinele şi ionii din stratul de acoperire cu HAp facilitează precipitarea de
calciu şi fosfat de calciu pe suprafaţa de acoperire cu HAp.
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
8

Compuşi pe bază de fosfat de calciu

Simbol Formula chimică Denumirea chimică Ca/P
DCPA CaHPO4 Dicalciu fosfat anhidru 1,00
DCPD CaHPO.2H2O Dicalciu fosfat deshidr. 1,00
OCP Ca8H2(PO4)6.5H2O Octacalciu fosfat 1,33
α-TCP α-Ca3(PO4)2 α- tricalciu fosfat 1,50
β-TCP β-Ca3(PO4)2 β-tricalciu fosfat 1,50
TTCP Ca4(PO4)2O Tetracalciu fosfat 2,00

OHA Ca10(PO4)6(OH)2-2O Oxihidroxiapatită -

OA Ca10(PO4)6O Oxiapatita 1,67

HA Ca10(PO4)6(OH)2 Hidroxiapatită 1,67
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
9

Alcătuirea componentei minerale a oaselor

Componenta minerală a osului
Ca8.3(PO4)4,3(CO3)x(HPO4)y(OH) 0,3

Componenta minerală
reprezintă 2/3 din greutatea În procente volumice:
totală a osului uscat 43% porţiune rămasă din osul natural:
- 32% componentă organică (colagen etc.)
- 25% apă

Substituţie ionică obişnuită:

CO 32-, Na+, Mg 2+

x + y = 1,7 y ↓cu vârsta x ↑ cu vârsta

 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
10

STRUCTURA CHIMICĂ a hidroxiapatitei:

Formula chimică generală Ca10(PO4)6(OH)2, raportul Ca/P = 1,67.
Celula unitate: Ca, PO4 şi OH - structura apatitei.

Structura hidroxiapatitei (hexagonală, grupare în spaţiu)

1. Tipul P63/m - HAp ne-stoichiometrică, ce prezintă impurităţi
2. Tipul P63 - asociată cu HAp stoichiometrică
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
11

Hidroxiapatita biologică Compoziţia oaselor şi a HAp

HAp - deficienţă de calciu şi Constituenţi

carbonat (CO32-). Os HAp
(procente masice %)
Elementele asociate:
Ca 24,5 39,6
- magneziu (Mg2+),
- carbonat (CO32-), P 11,5 18,5
- sodiu (Na+), Ca/P 1,65 1,67
- clorură (Cl-), Na 0,7 idem
- potasiu (K+), K 0,03 idem
- fluor (F-),
Mg 0,55 idem
- acid fosforic (HPO4).
CO3-2 5,8 -
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
12
Solubilitatea hidroxiapatitei
Efecte asupra biodegradării în vitro: Solubilitatea diverselor faze de fosfat
de calciu într-o soluţie apoasă, pH = 7
• compoziţia
Proprietăţi: HAp cristalină - stabilă,
• cristalinitatea.
- β-TCP, OCP, DCPA, DCPD sunt mai puţin stabile,
• raportul Ca/P,
- fosfatul de calciu amorf (ACP) - mai puţin stabil
• impurităţile de tipul F- sau Mg2+, decât HA cristalin în condiţii fiziologice
• gradul de micro-şi macro-porozităţi,
• structura defectului,
• cantitatea,
• tipul de alte faze,
• tipul şi concentraţia mediului,
• pH-ul soluţiei,
• gradul de saturare
• raportul solid/soluţie
• durata menţinerii în soluţie.
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
Ordinea de dizolvare:
CaO >> ACP > α-TCP > β-TCP >> OHA/OA >> HAp
Mecanismul de degradare a fosfatului de calciu în
organism este neclar.
Comportarea termică:
- pulverizare cu plasmă, T=1600oC
- descompunere,
- schimbarea conţinutului de faze în fiecare
particulă.
- obţinerea de acoperiri cu HAp:
- o structură cristalină,
- cu compoziţie de faze şi morfologie, diferită
pulberii iniţiale.
Modificările, care intervin în flacară în timpul
pulverizării cu plasmă, trebuie bine cunoscute
pentru a putea obţine acoperirile cu compoziţia
dorită.
13
Procesele implicate în
descompunerea termică a HAp:
Trei procese:
1. Evaporarea apei:
Hidroxiapatita absoarbe uşor apa,
La temperaturi scăzute, apa absorbită
începe să se evapore.
2. Deshidratarea: Ca10(PO4)6(OH)2 →
Ca10(PO4)6(OH)2-2xOx ‫ٱ‬x + xH2O
(hidroxiapatita) → (oxihidroxiapatita).
3 Ca10(PO4)6(OH)2-2xOx ‫ٱ‬x → Ca10(PO4)6O x IX +
(1-x)H2O, (oxihidroxiapatita) → (oxiapatita),
unde IX - o vacanţă, şi x < 1.
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
14

DESCOMPUNEREA
- Ca4(PO4)2O → 4CaO + P2O5
1. Temperaturi sub un anumit punct critic,
HAp îşi păstrează structura cristalină în (tetracalciu fosfat) → (oxid de calciu) +
timpul deshidratării. (pentaoxid de fosfor)
2.Punctul critic depăşit deshidratarea
completă şi ireversibilă.
Descompunerea HAp formarea fazelor • Stoichiometria este unul din
de fosfaţi de calciu, precum β-TCP, TTCP. factorii cheie care controlează
- Ca10(PO4)6O x ‫ٱ‬x → 2Ca3(PO4)2 (β) + stabilitatea termică a HAp.
Ca4(PO4)2O
• Diagramele de fază -
(oxiapatita) → (tricalciu fosfat) + (tetracalciu comportamentul termic al
fosfat)
sistemului CaO-P2O5 la
- Ca3(PO4)2 → 3CaO + P2O5
temperaturi ridicate, în medii,
(tricalciu fosfat) → (oxid de calciu) + cu vapori de apă, şi fară.
(pentaoxid de fosfor)
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
Diagrama de fază pentru sistemul CaO-P2O5
la temperaturi ridicate, în lipsa apei
HAp nu este stabilă cu diverşi alţi compuşi de calciu:
- tetracalciu fosfat (C4P),
- tricalciu fosfat (C3P),
- monetita (C2P) şi
- amestecuri de oxid de calciu (CaO) şi tetracalciu fosfat
(C4P).
15
Diagrama de fază pentru sistemul CaO-P2O5 la
temperaturi ridicate, în prezenţa vaporilor de apă având
presiunea H2O = 500 mmHg
- HAp este stabilă până la T maximă de 1550 oC.
- Dacă raportul Ca/P nu este exact 10/6, alţi fosfaţi de
calciu sunt stabili la această temperatură, precum CaO şi
C4P.
Diagrama ilustrează totodată importanţa factorilor,
precum prezenţa apei şi a raportului Ca/P în
determinarea fazelor stabile.
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
16

Efectul temperaturii asupra HAp

Temperatura Reacţii
25 – 600ºC Evaporarea apei absorbite
600 – 800ºC Decarburarea
Dehidroxilarea HAp, formând oxiapatita parţial dehidroxilată
800 – 900ºC
(OHA) respectiv oxiapatita complet dehidroxilată (OA)
1050 – 1400ºC HAp se descompune pentru a forma β-TCP şi TTCP
< 1120ºC β-TCP este stabilă
1120 -1470ºC β-TCP se transformă în α-TCP
1550ºC Temperatura de topire a HAp
1630ºC Temperatura de topire a TTCP, rămânând CaO
1730ºC Temperatura de topire a TCP
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
17

Proprietăţile biologice şi comportarea “in vivo”şi” in vitro” a implanturilor:

Diferenţe între bioceramicele active şi celelalte tipuri de materiale folosite pentru realizarea
implanturilor:
- includerea în procesele metabolice ale organismului;
- adaptarea, fie de suprafaţă, fie a întregului material la biomediu;
- integrarea unui implant bioactiv în ţesutul osos la nivel molecular sau,
- înlocuirea completă a unei bioceramici resorbabile de către ţesuturile osoase.
Toate procesele sunt legate de:
- efectul organismului asupra implantului, şi
- efectul implantului asupra organismului.
Devin importante proprietăţilor biologice ale implanturilor bioceramice, în
special asupra fosfaţilor de calciu, care în decursul timpului pot fi resorbiţi complet.
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
18

CONCLUZII:
- bioceramicele reacţionează chimic cu mediul înconjurător, şi în mod ideal nu induc
modificări sau reacţii nedorite în ţesuturile învecinate sau la distanţă.
- bioactivitatea şi bioresorbabilitatea sunt bune exemple de reactivitate chimică, iar
fosfaţii de calciu se încadrează în aceste două categorii de bioceramice.
- materialelor oxidice cu proprietăţi bioactive - este modificarea reactivităţii
suprafeţei lor, imediat după implantare. La suprafaţă se formează un strat de
hidroxiapatită carbonatată (HAC), biologic activă, care formează o interfaţa de
legătură cu ţesutul osos.
- concept recent - materialele bioactive şi bioresorbabile sunt convergente:
materialele bioactive sunt bioresorbabile, în timp ce materialele bioresorbabile sunt
bioactive.
- toate tipurile de implanturi bioceramice cu diverse porozităţi, structuri, sub
formă de pulberi sau granule sunt non-toxice şi nu induc reacţii
inflamatoare sau de corp străin!
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
Osteoinducţia
Bioceramicele sintetice nu posedă
proprietăţi:
- osteogenice şi,
- osteoinductive.
Ataşarea un material bioceramic într-un
ţesut osos sănatos un osteoid pe
suprafaţa bioceramicii, în absenţa unui
ţesut moale la interfaţă.
mineralizarea osteoidului,
rezultă un nou ţesut osos.
Creştera microporozităţii poate
influenţa formarea de ţesut osos direct
sau indirect.
19
Biodegradarea
După implantare:
- modificări compoziţionale ale biofluidelor
din jurul implantului,
- absorbţia biomoleculelor,
- celule ajung pe suprafaţa bioceramicelor,
- stratul absorbit dictează răspunsul celulelor.
biodegradarea bioceramicelor, prin:
1.Dizolvare fizico-chimică,
2.Activitate celulară (bioresorbţie),
3.Combinarea ambelor procese.
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
20

Dizolvarea este proces fizico-chimic,depinde de:

1.Solubilitatea matricei implantului,
2.Suprafaţa de contact,
3.Aciditatea locală,
4.Tempertură.
Viteza de dizolvare fosfaţilor de calciu:
- Invers proporţională cu raportul Ca/P, puritatea fazelor, cristalinitatea,
- Direct proporţională cu porozitatea suprafeţei,
- Transformările de faze sunt instabile în medii apoase in condiţii fiziologice.
• Bioresorbţia - proces biologic mediat de celule (în principal de osteoclaste) ce depinde de
răspunsul celulelor.
• Biodegradarea fosfaţilor de calciu - combinaţie de diferite procese ce apar pe rând sau
simultan.
• Biodegradarea bioceramicelor de fosfat de calciu „in vitro”este evaluată prin introducerea
materialului într-un mediu uşor acid (pH~5) şi monitorizarea ionilor de Ca2+eliberaţi în timp.
 Materiale bioceramice utilizate în medicină, 5
21
Fenomenele la suprafaţa stratului de HAp Răspunsul celular:
după implantare:
Fixarea - process dinamic în cadrul cu remodelarea
- începutul implantării, începe solubilizarea suprafeţei zonei de interfaţă: nivel molecular, celulă şi ţesut,
acoperită de HA; - în intervalele de timp, momentul implantării - pînă la
- continuarea solubilizării suprafeţei acoperită de câţiva ani după implantare.
HAp;
Dimensiune a porilor de minim 50 µm favorizează
- se ajunge la echilibru între soluţia fiziologică şi formarea vaselor de sânge, iar porii de aproximativ 200
stratul de HAp; µm duc la creşterea ţesutului osos.
- absorbţia proteinelor şi/sau componenţilor bio- După implantare, în apropierea suprafeţei implantului,
organici; apare o zonă de biofluide.
- adeziunea celulară;
- proteinele vor fi absorbite la suprafaţa bioceramică
- proliferarea celulelor; favorizând astfel osteoinducţia, prin intermediul
dezvoltării celulare.
- începutul formării unui nou os;
- formarea noului os. - o parte din celule se vor transforma în celule osoase,
având loc apoi revascularizarea şi în final
- închiderea zonelor rămase liber.
Legătură puternică între implant şi ţesutul
înconjurător!